Deşi firmele de distribuţie de gaze naturale au solicitat de acum doi ani o mărire a preţului gazului livrat agenţilor economici şi populaţiei, măsura ar putea fi aplicată începând din acest an pe motiv că şi oficialităţile europene cer o aliniere a României la tarifele practicate la gaz în tot spaţiul european. Pentru consumatorii casnici acest lucru ar putea înseamna dublarea facturilor plătite pentru încălzire. În aceste condiţii, e greu de apreciat cât ar putea plăti timişorenii pentru căldură în iernile următoare, în condiţiile în care, oricum, Timişoara e în prezent unul dintre oraşele cu cel mai mare preţ al gigacaloriei din România.


Din nou, aliniere la standardele europene

Deşi veniturile populaţiei din România sunt foarte de­par­te de cele din statele vest-euro­pene, oficialităţile comunitare insistă ca preţul plătit pentru gaze naturale de către consu­matorii români să fie acelaşi cu cel plătit în Europa vestică. În acest sens, se susţine la nivelul Comisiei Europene, trebuie rea­li­zată o nivelare a preţului plătit pentru gazele naturale în toate statele comunitare.

Alinierea ar putea fi una dramatică, în condiţiile în care preţul plătit de populaţie pentru gaze naturale, în Suedia de pil­dă, este de cinci ori mai mare decât cel plătit de români. Dacă s-ar face demersuri în România pentru a se ajunge la un nivel mediu al pre­ţului gazului, plătit în spaţiul european, acest lucru ar presu­pune o majorare cu cel puţin 25% a preţului gazelor naturale plătite în prezent de către con­su­matorii industriali şi cel puţin o dublare a preţului plătit de către consumatorii casnici.

Majorările de preţ nu mai pot fi amânate prea mult, Comi­sia Europeană cerând Guver­nului, prin două avize, săptămâna tre­cută, alinierea la tarifele medii din spaţiul comunitar. Iar Exe­cutivul şi-a luat angajamentul că va elimina diferenţele de preţ până în 2015, an în care româ­nii vor plăti un “preţ european” pentru agentul termic furnizat pe bază de gaze naturale.

Distribuitorii de gaze din România nu mai au însă răbda­re, cerând aprobarea realizării unor majorări succesive în acest an, cu 5%, 7% şi 9%, în total majora­rea solicitată pentru acest an, la gazul furnizat populaţiei, fiind de aproape 23%.

Afectaţi vor fi cei peste trei milioane de consumatori de gaze naturale din România, singurii care vor fi cât de cât protejaţi de scumpirile anunţate, şi la care se va mai practica un sistem de tarifare subvenţionat fiind românii care trăiesc la limita subzistenţei, având venituri de maximum 250 de lei pe lună.


Perspective deloc optimiste pentru timişoreni

Costurile aferente scumpi­rii gazelor naturale ar putea fi aproape insuportabile pentru mulţi timişoreni care, oricum, şi în prezent plătesc destul de mult pentru agentul termic furnizat. Chiar şi fără aceste scum­piri, Timişoara e indicată pe porta­lul guvernarelocala.ro, creat de Institutul de Politici Publice, ca unul dintre oraşele cu cea mai scumpă gigacalorie şi cele mai mari creşteri de preţ la agentul termic furnizat populaţiei.

Dacă la nivel naţional cos­tul mediu al gigacaloriei pentru consumatorii casnici a scăzut, Timişoara e nominalizată ca municipiul cu cele mai mari creşteri de preţ ale gigacaloriei, majorările fiind duble faţă de cele ale municipiilor care au mai făcut creşteri de preţuri – Cra­io­va, Piatra Neamţ, Galaţi sau Sibiu. Timişoara este, în momen­tul de faţă, alături de Vaslui, Zalău şi Focşani pe locul 3 într-un top al oraşelor cu cel mai mare preţ al gigacaloriei.

Petru Olariu, preşedintele Federaţiei Asociaţiilor de Loca­tari Timişoara, spune că, în acest context, este greu de spus care vor fi efectele unor scum­piri ale preţului gazelor natu­rale, dat fiind că, ori de câte ori a fost o scumpire a curentului sau a gazelor naturale, a urmat şi o scumpire în lanţ a tuturor pro­du­selor şi serviciilor, deşi unele nu au nicio legătură cu majo­ra­rea de preţ a gazelor naturale. “În ceea ce priveşte sistemul de termoficare din Timişoara, e greu de prevăzut un efect. Eu cred însă că nu se va opri seria de debran­şări de la sistemul cen­tra­lizat de termoficare, şi aceas­ta pentru că scumpirile nu vor afec­ta doar preţul direct al ga­ze­lor plătit de timişorenii cu centrale termice, ci şi costul gigacaloriei livrate de Colterm, pentru că şi Colter­mul foloseşte gaze naturale”, estimează Petru Olariu.


“Meciuri” între Eon Gaz şi Federaţia Asociaţiilor de Locatari, rezolvate cu sprijin politic

Rămâne de văzut dacă în Timişoara inevitabila scumpi­re a gazelor naturale va modifica măcar relaţia furnizor-consu­mator, care nu a fost lipsită de probleme până acum.

De exemplu, Federaţia Aso­ciaţiilor de Locatari Timi­şoa­ra a atras atenţia, de câte­va luni, asupra contractelor-cadru de furnizare a gazelor, a căror semnare a fost solicitată con­su­matorilor de către furnizori, specificând că o parte dintre acestea nu erau conforme cu reglementările stabilite la nivel naţional. În acest sens, în cur­sul anului 2010, F.A.L.T. a solicitat sprijinul senatorului P.D.-L. Gheorghe David, care a făcut două interpelări în Parlament, în urma cărora Agenţia Naţio­nală de Reglementare în Do­me­niul Energiei a acceptat organi­zarea a două întâlniri cu repre­zentanţii F.A.L.T. şi Eon Gaz.

În urma discuţiilor pur­ta­te, A.N.R.E. a redactat o minută, care prezenta poziţia institu­ţiei, în care dădea dreptate F.A.L.T., specificând că “orice comple­ta­re a contractului comercial de furnizare, reglementată faţă de prevederile contractului-ca­dru, poate fi făcută cu acordul părţilor, lipsa acestuia nefiind te­mei pentru întreruperea pres­tării activităţii de furnizare reglementată”.

Ulterior, F.A.L.T. a semna­lat că o serie de asociaţii de locatari au primit somaţii prin care au fost avertizate că, în cazul nesemnării contractului impus de furnizorii de gaz, se va recurge la măsura sistării fur­nizării gazelor naturale. F.A.L.T. a apelat, din nou, la sena­torul Gheorghe David şi la A.N.R.E., solicitând respec­tarea contractului-cadru şi cerând ca timişorenii să nu mai fie obligaţi să semneze un alt­fel de contract decât cel stabi­lit la nivel naţional.

Pe lângă aceste tensiuni, şi reprezentanţii Oficiului Jude­ţean pentru Protecţia Consu­ma­torului Timiş spun că plân­gerile timişorenilor legate de relaţia cu furnizorii de gaze na­turale nu sunt deloc o raritate. “Am avut de-a lungul ultimelor luni destule plângeri, cele mai multe vizând modul de calcula­re şi încasare a facturii, dar şi funcţionarea contoarelor de gaz”, precizează Marinela Iliaş, şeful O.J.P.C. Timiş.


Va fi găsită ieşirea din cercul vicios de la Colterm?

În cazul Colterm, e greu de anticipat cum va fi gesti­onată o nouă scumpire a preţului gazelor naturale în condiţiile în care anul trecut, în iarnă, în Ti­mişoara a fost sistată livra­rea agentului termic către popula­ţie tocmai din cauza imposi­bilităţii achitării la timp a fac­turilor către furnizorii de gaze naturale. În privinţa proble­melor financiare ale Colterm, care s-ar putea acutiza în va­ri­anta unor scumpiri dramatice ale gazelor naturale, părerile sunt împărţite.

Există opinii conform că­ro­ra la baza acestor preţuri mari ar sta faptul că societatea ar avea o situaţie economică dificilă din cauza unui mana­gement defectuos şi a unei politici de investiţii nu foarte inspirată. “Factura de încălzire a timişoreanului, care costa, de exemplu, anul trecut 400 de lei, costă acum peste 600 de lei. Situaţia ar fi pertinentă, dacă această majorare nu ar fi con­se­cinţa directă a datoriilor pe care Colterm Timişoara le are către furnizorul de gaz. Datorii care nu se justifică, în condi­ţiile în care se observă o gesti­onare frauduloasă a fondurilor din partea societăţii de termo­ficare. O societate cu datorii de peste 70 de milioane de euro către Petrom Gaz îşi permite în plină criză financiară să susţină prin finanţare directă două hoteluri şi un teren de sport dotat la standardele cele mai înalte”, menţiona, recent, deputatul P.D.-L. de Timiş Ma­rius Dugulescu, într-o inter­pelare făcută în Parlament.

“Cu siguranţă, ar trebui făcut un control mai riguros al fondurilor gestionate de Col­term. Ar trebui văzut cu exacti­tate unde sunt pierderile. E posibil ca situaţia actuală să fie cauzată şi de o politică de in­ves­tiţii defectuoase. Nu este o po­sibil ca o societate aflată în po­ziţia ei să facă investiţii în ho­teluri şi alte chestiuni de acest gen, în condiţiile în care Timi­şoara a ajuns să fie pe locul întâi pe ţară în ceea ce pri­veş­te cel mai mare preţ al gigacalo­riei. E o ruşine pentru Timi­şoara”, ne-a declarat parlamentarul.

Există însă şi opinii con­form cărora situaţia financiară dificilă a Colterm ar fi cauzată de întârzierea cu care societa­tea îşi încasează subvenţiile, atât de la Consiliul Local, cât şi de la Guvern. “Am avut o dis­cu­ţie pe această temă atunci când s-au aprobat bilanţurile. S-au analizat pierderile societăţii şi s-a concluzionat că ele sunt ge­nerate în mare parte de credi­tele pe care societatea a fost obli­gată să le ia, din cauza neplăţii subvenţiilor de către Guvern şi Consiliu Local”, pre­ci­zează consilierul local P.N.L. Petru Ehegartner.