Perspective pesimiste pentru pensiile viitorului

Văzut ca singura alternativă disponibilă pentru ca angajaţii de azi să nu ajungă să trăiască în sărăcie extremă, la vârsta pensionării, sistemul de pensii private obligatorii este în continuare privit cu scepticism de economişti şi oameni politici. Mulţi cred că a fost gândit prost de la început şi că e foarte posibil ca această contribuţie, crescută gradual, la aceste pensii alternative, să le aducă angajaţilor, la pensionare, venituri simbolice. Asta, în varianta în care sistemul de pensii de stat va mai exista peste 20 sau 30 de ani.

Politici neunitare la nivel european

Oarecum în dezacord cu o parte a statelor europene, Guvernul a decis să majoreze anul viitor contribuţia de la bugetul public de pensii care merge la cele private obligatorii. Această contri­buţie urmează a fi, anul viitor, de 3,5%, comparativ cu 3%, cât este anul acesta. 

Guvernul decide astfel să păstreze promisiunea făcută odată cu înfiinţarea acestui sistem de pensii, de a creşte cu 0,5 puncte procentuale, în fiecare an, contribuţia virată la Pilonul II. Această politică nu este unitară la nivel euro­pean. Polonia, de exemplu, a optat pentru o abordare contrară : din 2011, contribu­ţiile la Pilonul II s-au redus la 2,3%, ur­mând să revină gradual la 3,5%, în 2017. Estonia n-a mai dat nimic la Pilonul II, ci a păstrat la sistemul public totul, în 2009 şi 2010. În Ungaria, măsurile de austeritate au fost şi mai drastice, ast­fel că, la sfârşitul lui 2010, activele de la Pilonul II de pensii au fost naţionalizate pentru a se reduce datoria publică şi pen­tru a acoperi temporar unele reduceri de taxe. În acest an, Guvernul Orban a anunţat chiar desfiinţarea pensionării anticipate, proiect de lege ce se aplică retroactiv, ceea ce înseamnă că sute de mii de maghiari îşi vor pierde pensia, urmând să primească ajutoare sociale.

Părerile legate de politica faţă de contribuţiile la Pilonul II sunt împărţite. În România, multe sindicate sunt adep­tele reducerii temporare a procentului livrat spre Pilonul II. Acestea consi­de­ră că este mai importantă reducerea pre­siunii de pe sistemul public de pensii. Anul trecut, Ministerul Finanţelor pro­punea scăderea contribuţiilor la Pilo­nul II al pensiilor private obligatorii la 0,5%. Această strategie nu însemna, însă, reducerea poverii fiscale, ci fap­tul că din banii daţi de tineri pentru asigu­rări sociale, o cotă mai mare mergea la finanţarea pensiilor de stat, pentru re­ducerea deficitului acestui fond. Aceas­tă propunere a stârnit proteste viru­len­te din partea tinerilor, în primul rând, fiind realizate o serie de petiţii colec­tive online semnate şi de mii de timişeni, în care se cerea renunţarea la această idee, menţionându-se că această iniţiativă “poate produce consecinţe dezastruoa­se pentru participanţii de astăzi la sis­tem, pensionarii de peste 20 - 30 de ani”.

Garanţii reduse

Chiar şi în varianta în care sunt văzute ca singura alternativă pentru o bătrâneţe cu venituri decente, pensiile private obligatorii nu oferă prea multe garanţii. În acest an, în Parlament, a fosr depus un proiect de lege prin care contribuabililor la pilonul doi de pensii, şi anume la pensiile private, să li se asi­gure o limită minimă, adică toţi banii pe care i-au depus, actualizaţi cu rata in­flaţiei. Asta, după 28 de ani de contribu­ţie sau chiar 40 de ani. “La cum arată legea în momentul de faţă, rata infla­ţiei nu este prevăzută, ceea ce înseam­nă că sub aspectul puterii de cumpă­rare, după 20 de ani, după 40 de ani, chiar dacă îţi primeşti banii pe care i-ai depus, s-ar putea ca valoarea lor de în­trebuinţare să fie la jumătate sau chiar mai mică”, estimează deputatul Geor­gian Pop, iniţiatorul legii.

Totuşi, propunerea sa nu a fost pe placul parlamentarilor, legea fiind res­pinsă în comisii, pe motiv că sistemul românesc de pensii private obligatorii, pe Pilonul 2, oferă deja trei garanţii – fon­durile nu pot intra niciodată în fali­ment, niciun client nu va primi mai puţin la pensia privată decât sumele depuse minus comisioanele de administrare, iar niciunui fond nu-i este permis prin lege să aibă randamente semnificativ mai reduse decât media pieţei, performan­ţa fondurilor fiind măsurată trimestrial.

Totuşi, neindexarea cu coeficien­tul inflaţiei pune sub semnul întrebării întreaga construcţie a acestui tip de asigurări. Pentru că inflaţia poate face ca sumele depuse acum în aceste fon­duri să aibă peste ani o valoare derizo­rie. Este un aspect pe care l-a susţinut încă de la înfiinţarea acestui sistem conf. univ. dr. Nicolae Ţăran, de la Fa­cultatea de Economie şi de Adminis­tra­re a Afacerilor din cadrul Universităţii de Vest Timişoara. “Evoluţia acestui sis­tem îmi dă motive să cred că am avut dreptate. În actuala formulă, acest sis­tem nu se justifică. Fondurile au randa­mente mici, puţin peste rata inflaţiei. În plus, numărul de salariaţi a scăzut, iar sistemul este greu de administrat – nu se pot face plasamente, piaţa de capital este foarte fragilă. În aceste vremuri de instabilitate economică, poate că e mai bine ca asigurările so­ciale să fie controlate de o singură struc­tură. Dacă această criză continuă, eu nu consider că aceste pensii vor putea fi o modalitate alternativă de comple­tare a veniturilor pentru viitorii pensio­nari”, spune economistul timişean.

Administrare centralizată

Potrivit statisticilor Casei Naţio­na­le de Pensii, în Timiş numărul celor care contribuie la sistemul de pensii private obligatorii, aşa-numitul Pilon II, este în creştere. Dacă în decembrie 2009, Timişul figura cu 196.440 de par­ticipanţi la fondurile de pensii private obligatorii, reprezentând 3,95% din to­talul participanţilor la aceste fonduri, în septembrie anul acesta deja se ajun­sese la 227.266 de participanţi, repre­zentând o cotă de 4,15% din totalul asiguraţilor pe Pilonul II.

Creşterea nu sugerează o scădere a şomajului, ci integrarea pe piaţa mun­cii a noilor absolvenţi, care au devenit automat plătitori de contribuţii la acest fond de pensii.

Deşi statistic s-ar părea că acest fond, prin mărirea numărului de contri­buabili, e în plină expansiune, lucrurile în ceea ce priveşte contribuţiile efec­tive nu stau chiar atât de optimist. În sensul că, potrivit unor surse din sis­tem, sunt extrem de multe conturi goa­le, adică fonduri de asigurare ale unor salariaţi pentru care angajatorii, de ani buni, nu au virat niciun leu. Problema este legată de asigurările sociale – dacă ele nu sunt virate către stat de că­­tre angajatori nu se virează nici procentul aferent Pilonului II.

Sistemul asigurărilor sociale are încasări tot mai slabe inclusiv în Timiş, care a fost mereu un judeţ peste media naţională în ceea ce priveşte încasări­le la buget. De exemplu, anul trecut s-au în­casat în Timiş la bugetul asigurărilor so­ciale 934 de milioane de lei, cu apro­ximativ 8% mai puţin decât în 2009, în condiţiile în care numărul salariaţilor a scăzut, iar cel al pensionarilor a crescut.

“Virarea banilor la fondurile de pensii private obligatorii din Pilonul II nu implică structurile teritoriale ale Ca­sei Naţionale de Pensii. Sumele aferen­te asigurărilor sociale virate se centra­lizează la nivelul Casei Naţionale de Pensii, de unde sunt, mai departe, direc­ţionate către fondurile de pensii priva­te obligatorii alese de angajaţi”spune Ioan Petru Căprariu, director execu­tiv al Casei Judeţene de Pensii Timiş.

Există, însă, şi varianta ca o firmă să nu vireze pe o perioadă îndelungată sumele cuvenite la bugetul asigurărilor sociale, după care să se închidă, ajun­gând în insolvenţă, fără niciun fel de patrimoniu care să poată fi recuperat. “E în atributul Agenţiei Naţionale de Ad­ministrare Fiscală să colecteze aceste sume, prin mijloacele pe care le are de recuperare – perceperea de penalităţi, popriri de conturi, executări şi aşa mai departe. Oricum, angajatului, chiar dacă angajatorul nu a plătit acele con­tribuţii, i se recunoaşte perioada de cotizare, pentru că acesta e principiul : nu e sancţionat angajatul, ci angaja­torul. Dacă angajatorul opreşte aceşti bani din salariul angajatulu, şi nu îi vi­rează mai departe bugetului de stat, de­ja e infracţiune, e vorba de stopaj la sursă”, explică directorul Casei Jude­ţene de Pensii Timiş.

Înţelegeri anticoncurenţiale

Pe lângă faptul că statul nu s-a re­marcat printr-un cadru legislativ care să reglementeze foarte clar domeniul pensiilor private obligatorii, şi o parte din companiile de asigurări implicate în această piaţă a pensiilor pe Pilonul II au încheiat înţelegeri concurenţiale peste capul unor contribuabili.

Aşa se facă că, în acest an, Consi­liul Concurenţei a amendat cu peste 5,2 milioane lei (aproximativ 1,22 milioane de euro) 14 agenţi economici care au par­ticipat la o înţelegere anticoncu­ren­ţială pe piaţa administrării private a fon­durilor de pensii obligatorii. Înţelegerea respectivă a vizat existenţa unei înţe­le­geri legate de împărţirea clienţilor în­tre 14 dintre cei 18 agenţi economici care au intrat pe această piaţă nou crea­tă în 2007, obiectul acestui pact fiind participanţii înregistraţi ca dubluri în procedura de aderare iniţială la fondu­rile de pensii administrate privat (par­ticipanţii care erau înregistraţi în ace­laşi timp la două fonduri de pensii). Con­form legislaţiei, „dublurile” trebuiau verificate şi apoi raportate la Casa Na­ţională de Pensii, urmând ca respectivii participanţi să fie repartizaţi aleatoriu, conform legislaţiei din domeniu. Admi­nistratorii fondurilor de pensii au rea­lizat o împărţire bilaterală a partici­panţilor înregistraţi în acelaşi timp la două fonduri de pensii, după regula 50 - 50%, în detrimentul administratorilor cu cote de piaţă mai mici.

Se estimează că peste 2.000 de contribuabili timişeni la pensiile de Pilon II au fost tranzacţionaţi în acest mod, fără ştiinţa lor.