Insolvenţa, incapacitatea de plată, refuzul de plată, nerespectarea unor termeni contractuali sunt tot atâtea motive pentru care, în fiecare lună, sute de firme din Timiş se adresează instanţelor de judecată. Chiar dacă până acum judecătorii au reuşit să nu lungească prea mult perioadele în care rezolvă aceste litigii ce trebuie soluţionate cu celeritate, numărul de dosare este în creştere. Multe companii care se decid să apeleze la instanţă neglijează, însă, faptul că există modalităţi mult mai simple şi mai ieftine de a-şi tranşa litigiile, cum ar fi Curţile de arbitraj de la Camerele de Comerţ.


Numărul litigiilor comerciale, în creştere

În ciuda faptului că, la ins­tan­ţele din Timiş, numărul de judecători specializaţi pe litigii comerciale are tendinţa să scadă, în urma pensionării unor magistraţi, numărul litigiilor comerciale creşte de la an la an. De vină sunt situaţiile care au o le­gătură directă cu actualul con­text economic : firme care intră în incapacitate de plată, pentru că, la rândul lor, nu-şi pot încasa banii pentru pro­du­sele sau serviciile facturate, societăţi intrate în insolvenţă, cazuri în care antreprenorii tre­buie să recupereze bani de la nişte rău-platnici cronici, iar lista poate continua.

Aşa se face că numărul do­sarelor intrate lunar pe rol tin­de să depăşească cifra de 1.000 şi asta pentru că în jur de 12.000 de companii de pe plan local sau central se războiesc în fiecare an în instanţele din Timiş. Anul trecut, de pildă, la Secţia Co­mer­cială şi de Contencios Ad­mi­nistrativ a Tribunalului Timiş au intrat pe rol, 6.242 de do­sare, la care s-a adăugat un stoc anterior de 1.217 dosare, re­zultând un total de 7.459 de dosare. Tot anul trecut au fost pronunţate 8.531 de hotărâri, o cifră în creştere cu 23% faţă de anul 2009, când au fost pro­nun­ţate 6.562 de hotărâri. Astfel, în prima instanţă, pe comer­cial, s-au dat 2.595 de sentinţe, pe contencios-administrativ 1.720 sentinţe, la recurs comercial 762 de decizii, iar la recurs conten­cios-administrativ, 2.308 decizii. La toate acestea s-au mai adău­gat şi 1.103 încheieri pronun­ţate de judecătorii sindici.

De aceea, în condiţiile unei creşteri a numărului de dosare, indicele de operativitate la Secţia Comercială a Tribuna­lului Timiş a fost, anul trecut, de 79%, în scădere cu 2,4% faţă de anul 2009, când acesta a fost de 81,4%. Astfel, s-a înregistrat, la Tribunalul Timiş, o operativitate mai bună chiar şi la Secţia Pe­na­lă – cu un indice de opera­tivi­tate de 85,1%, lucrurile stând mai prost însă la Secţia Civilă a Tribunalului Timiş, unde indi­cele de operativitate a fost, anul trecut, de 57,2%.


Cauzele de insolvenţă, cele mai lungi litigii comerciale

Decanul Baroului de Avo­caţi Timiş, Lazăr Gruneanţu, precizează că în cauzele comer­ciale nu se dau termene atât de lungi şi se ţine cont de o anumi­tă celeritate în ceea ce priveşte so­luţionarea dosarului. „În cazul litigiilor comerciale nu se dau termene atât de lungi, cum se dau, mai nou, la cauzele civile, un­de e jale mare. Totuşi, şi acea­stă tergiversare a cauzelor pe civil e explicabilă prin faptul că sunt procese mai complexe, cu un grad mai mare de dificultate – se aduc mai multe probe, se audiază martori şi aşa mai de­parte. În cazul cauzelor comer­ciale lucrurile sunt ceva mai sim­ple şi se ţine cont şi de o anu­mită celeritate în instru­men­tarea dosarului”.

Totuşi, şi în cazul litigiilor comerciale pot apărea situaţii în care un proces să se întindă pe ani de zile şi, de obicei, acest lu­cru se întâmplă în situaţia cauze­lor legate de insolvenţă. „Procese­le de insolvenţă pot dura ani în­tre­gi, pentru că sunt foarte multe chestiuni care trebuie stabilite şi expertizate – numărul de creditori, patrimoniul, trebuie văzută cum să se facă parta­jarea, în plus depinde de cât de harnic e lichidatorul, de cât de multă dosare are societatea care se ocupă de lichidare şi aşa mai departe”, mai spune Lazăr Gruneanţu.


Procese comerciale „reziduale”

De multe ori, instanţele care gestionează cauze comer­ciale sunt puse în încurcătură de încadrarea unui anumit do­sar, ca şi cauză comercială, pu­tând exista diferenţe subs­tan­ţiale de opinie în acest sens de la o instanţă la alta.

Este sugestiv cazul unui litigiu de acest gen iniţiat în Timiş, în 2007, de o societate cu pro­fil agricol, care a dat în jude­cată Direcţia Silvică şi Regia Naţională a Pădurilor pentru culturile devastate de porci mistreţi. Litigiul a ajuns iniţial la Judecătoria Timişoara, care şi-a declinat competenţa către Secţia Comercială a Tribuna­lului Timiş, aducând în acest sens doar argumentul că părţile au „calităţi de comerciant”. După ce a analizat cauza, Tribu­nalul Timiş a trimis înapoi dosa­rul Judecătoriei Timişoara, precizând că „pentru a fi de com­petenţa secţiei sale comer­ciale, pe lângă criteriul valoric, litigiul trebuie să aibă natură comercială. Or, faţă de obiectul cauzei, nu se poate reţine că natura sa juridică ar fi una comercială”.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs una din părţi. Aşa a ajuns litigiul la Curtea de Apel Timişoara care, “reţinând calitatea de comerciant a pâ­râ­tei, precum şi prevederile Codu­lui Comercial, a apreciat că res­pec­tiva cauză este una comer­cială şi, în consecinţă, a admis recur­sul, cauza fiind reînre­gistrată la tribunal”.

În cauza reîntoarsă la Tri­bu­nal, judecătorii au decis că, întrucât la Curtea de Apel s-a stabilit definitiv şi irevocabil că respectiva cauză e comer­ci­ală, ea nu mai poate fi civilă, dar nu poate fi admisă nici ca şi cauză comercială, pentru că nu s-a încercat realizarea unei recon­cilieri prealabile între părţi, după cum prevede proce­dura.

A urmat un nou recurs la această decizie, şi dosarul a ajuns din nou la Curtea de Apel Timişoara, care a desfiinţat hotărârea Tribunalului Timiş şi a retrimis dosarul la... Tribu­nalul Timiş.

Într-un final s-a încercat şi realizarea unei concilieri, care nu avea cum să fie acceptată, din moment ce societatea păgu­bită a cerut despăgubiri de 179.000 de lei, iar Direcţia Silvică a fost de acord cu plata sumei de 8.293 de lei.

Aşa că, după trei ani de la data iniţierii acestui litigiu, lu­crurile nu au fost încă tran­şate. Din acest punct de vedere, ridică serioase semne de între­bare faptul că nici măcar ins­tanţele de profil nu sunt întot­deauna sigure dacă o cauză e comercială sau nu.


Curtea de Arbitraj, o variantă mai ieftină şi mai rapidă

Tocmai pentru a nu ajun­ge în situaţii de acest gen şi a nu fi obligaţi să aştepte ani de zile pentru tranşarea unui proces în instanţă, cu cheltuielile afe­rente, o variantă pe care o au la dispoziţie firmele impli­cate în litigii este Curtea de Arbi­traj. În Timiş, aceasta funcţio­nează la Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură Timi­şoara.

Pentru a beneficia de acest gen de soluţionare a litigiilor, părţile trebuie să prevadă în contractele lor o convenţie prin care să se stipuleze că even­tualele litigii ce se vor ivi în derularea contractului, ur­mea­ză să fie judecate de Cur­tea de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură Timi­şoara. O astfel de clauză se poate încheia şi ulterior perfec­tării contractelor, adică în timpul derulării lor, prin act adiţional.

Reprezentanţii C.C.I.A.T. spun că pe lista arbitrilor Ca­me­rei de Comerţ, Industrie şi Agricultură Timişoara se află specialişti de înaltă ţinută pro­fesională, avocaţi, consi­lieri juridici, judecători. Din aceas­tă listă părţile pot să-şi aleagă arbitrul de care doresc să fie judecaţi, adică fiecare parte îşi poate alege arbitrul, iar cei doi arbitri aleg supraarbitrul, pentru a nu se ajunge la balo­taj cu ocazia judecării şi pro­nunţării sentinţei arbitrale. 

Un lucru deloc de negli­jat, mai ales în actualul con­text economic, e că taxele de arbitraj sunt mai mici decât la instanţele judecătoreşti cu până la 50%. În plus, un litigiu supus judecăţii Curţii de Arbi­traj Comercial se judecă în maximum cinci luni, cu ce­le­ritate, spre deosebire de ins­tan­ţele judecătoreşti unde, uti­li­zându-se cele trei grade de jurisdicţie, respectiv Judecă­torie, Tribunal şi Curte de Apel, sau Tribunal, Curte de Apel şi Curte Supremă de Justiţie, se ajunge uneori până la trei ani de judecată. 

Un alt avantaj important al alegerii Curţii de Arbitraj pentru soluţionarea litigiilor comerciale e faptul că dosarul ce se judecă în cadrul Arbitra­ju­lui Comercial este confi­den­ţial, la el neavând acces decât părţile din litigiu, pentru că procesele comerciale nu sunt publice. 

“De asemenea, litigiul ce se judecă de Tribunalul Arbi­tral nu are caracterul solem­ni­tăţii dezbaterilor dintr-o sală de judecată a proceselor de drept comun, astfel că părţile susţin într-un mod degajat, de fapt co­legial, argumentele pro şi con­tra referitoare la cauză”, precizează reprezentanţii Curţii de Arbitraj a C.C.I.A.T.

În plus, instanţa arbitrară nu judecă într-o zi programată pentru dezbateri, decât una sau două cauze, pe când primele instanţe de drept comun jude­că într-o şedinţă zeci de dosare. 

Poate şi de aceea, în ulti­ma perioadă Curtea de Arbitraj e preferată de tot mai mulţi întreprinzători care doresc să-şi tranşeze litigiile.

“Într-adevăr, la Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ Industrie şi Agri­cul­tură Timişoara se înregistrează în ultima perioadă o creştere a solicitărilor de arbitraj”, con­firmă Carmen Cocieru, re­pre­zentant al Curţii de Arbitraj de pe lângă C.C.I.A.T.