Peste 8% din terenurile României sunt proprietatea străinilor

Ministrul Agriculturii, deputatul timişean Valeriu Tabără, a atras din nou atenţia asupra faptului că suprafeţe tot mai mari de teren arabil sunt cumpărate de către cetăţeni străini şi că acest apetit al cetăţenilor străini pentru pământul românesc ar trebui să-i înveţe pe proprietarii români să nu-şi mai vândă terenurile pe sume ridicole. În Timiş, în momentul de faţă, există peste 120 de exploataţii agricole deţinute de cetăţeni străini.

Terenurile, considerate în continuare o investiţie bună

În ciuda scăderii preţurilor terenu­rilor, scoase sau rămase în circuitul în agricol, pământul continuă să fie con­si­derat o investiţie bună de către cetă­ţenii străini care dispun de lichidităţi şi pe care criza economică nu i-a oprit să continue să achiziţioneze terenuri în România. Conform ministrului Agricul­turii, deputatul P.D.-L. de Timiş Vale­riu Tabără, suprafaţa agricolă deţinu­tă de străini în România a crescut în acest an cu peste 10%, la 709.000 de hec­tare, faţă de 635.000 de hectare anul trecut, iar 10% din această suprafaţă este în proprietatea unor cetăţeni din statele arabe. Potrivit datelor prezen­tate de conducerea Ministerului Agricul­turii, străinii deţin în România 709.000 de hectare de teren agricol, reprezen­tând 8,5% din suprafaţa arabilă a ţării.

Pe primul loc în topul cumpărăto­ri­lor de teren din România se situează cetăţenii italieni (aspect valabil şi în Timiş), cu 24,29% din total, urmaţi de germani, cu 15,48%, şi cetăţeni din ţările arabe, cu 9,98%. Spaniolii deţin o cotă de 6,22% din cele 700.900 de hectare de te­ren agricol cumpărate de străini în România, austriecii – 6,13%, cetă­ţe­nii maghiari – 8,17% şi danezii – 4,52%.

“Cei mai activi cumpărători de terenuri în România sunt din ţări pre­cum Irak, Liban, Siria, Arabia Saudită şi Iran. Dacă anul trecut un hectar de teren agricol în zonele favorabile din România se vindea cu 1.500 - 2.500 de euro, în acest an preţurile au crescut la 4.000 - 5.000 de euro pe hectar”,a de­clarat Valeriu Tabără. Cu toate aceste creşteri de preţuri, Valeriu Tabără apre­ciază că România are terenuri foarte ief­tine faţă de media U.E. de 10.000 - 15.000 de euro pe hectar. “E periculos modul în care se va­lorifică acest teren, pentru că este po­sibil să se dirijeze spre export întreaga producţie”, averti­zează ministrul.

Valeriu Tabără a dat în acest sens exemplul cel mai la îndemână – cel al  judeţului Timiş, unde existau anul tre­cut 123 de exploataţii agricole deţinute de străini, iar în prezent sunt 126. Su­prafaţa agriolă deţinută de străini a cres­cut de la 149.569 de hectare la 229.336 de hectare în vestul ţării, conform eviden­ţelor Ministerului Agriculturii.

În Timiş, cei mai entuziaşti cum­pă­rători de terenuri erau încă de acum zece ani cetăţenii italieni. Mulţi oameni de afaceri din Peninsulă au cumpărat terenurile la sume de 200 - 300 de euro hectarul, poate chiar mai ieftin, unii re­­vânzându-l altor cumpărători străini – celor germani, de exemplu, cu 1.200 - 1500 de euro pe hectar. E o rată de profit pe care probabil că nu o asigură investiţiile imobiliare din niciun alt stat european.

La nivel naţional, în perioada 1998 - 2004, au existat solicitări pentru cum­părarea unei suprafeţe de 430.000 de hectare situate în extravilan şi au fost semnate 200.000 de contracte de vân­zare-cumpărare, conform datelor furni­zate de Ministerul Agriculturii. Judeţul Timis s-a situat în topul vânzărilor de terenuri, cu 108.000 ha, ceea ce repre­zintă 15% din suprafaţa judetului.

Un adversar al tendinţei proprie­tarilor români de a-şi vinde ieftin tere­nurile agricole cetăţenilor străini, mi­nistrul Agriculturii spune că România ar trebui să ia modelul unor state euro­pene vecine unde există instituită inter­dicţia persoanelor fizice din străină­ta­te de a cumpăra teren agricol, în state precum Ungaria şi Lituania fiind obţi­nute cu ajutorul Comisiei Europene pre­lungiri ale acestei interdicţii până în anul 2017.

Un regim juridic incert

Dobândirea dreptului de proprie­tate asupra terenurilor de către străini, apatrizi şi persoane juridice străine a constituit mereu o problemă delicată în dreptul civil românesc. Vechea for­mă a Constituţiei le-a interzis cetăţe­nilor străini şi apatrizi dobândirea aces­tui drept. Respectiva interdicţie a fost reluată în legea specială care regle­menta circulaţia juridică a terenurilor, Legea 54/1998. În această lege se pre­vedea interdicţia dobândirii dreptului de proprietate asupra oricăror tere­nuri, indiferent de locul situării (intra­vilan sau extravilan) ori de categoria de folosinţă. Ulterior, prin Legea 247/2005 s-a revenit asupra acestei inter­diciţii, stipulându-se că „cetăţenii stră­ini şi apatrizii, precum şi persoanele juridice străine pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor în Ro­mânia în condiţiile prevăzute de legea specială”. Această lege specială este Legea nr. 312/2005, prin care a fost re­glementată dobândirea dreptului de proprietate asupra terenurilor de către cetăţenii străini, apatrizi şi de către per­soanele juridice străine. Astfel, in­capacitatea cetăţenilor străini şi a apatrizilor de a dobândi acest drept a devenit relativă şi parţială. Conform cadrului legal actual, sunt mai multe categorii de persoane ce pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenu­rilor în România. Printre ele se numă­ră cetăţenii unor state membre ale Uniu­nii Europene ori ale Spaţiului Econo­mic European, precum şi persoanele juridice constituite în conformitate cu legislaţia unui stat membru. Această categorie de persoane poate dobândi dreptul de proprietate asupra terenu­rilor în aceleaşi condiţii cu cele prevă­zute de lege pentru cetăţenii români şi pentru persoanele juridice române.  

Pot cumpăra însă pământ şi fer­mierii de naţionalitate străină care desfăşoară activităţi independente şi care pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor agricole, pădurilor şi terenurilor forestiere în aceleaşi con­diţii ca şi cetăţenii români. Totodată, pot deveni proprietari de teren în România şi cetăţenii străini, apatrizii şi persoa­nele juridice aparţinând statelor terţe, iar persoanele din această categorie pot dobândi dreptul de proprietate asu­pra terenurilor în condiţiile regle­men­tate prin tratatele internaţionale, pe bază de reciprocitate. Proprietare de terenuri pot fi şi societăţile comerciale, persoanele juridice rezidente şi nere­zidente. Persoanele din această cate­go­rie pot dobândi orice drepturi reale asupra bunurilor imobile în măsura necesară derulării activităţii, potrivit obiectului de activitate.

Subvenţii date de statul român, încasate de străini

Reprezentanţii Direcţiei pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Timiş susţin că, în principiu, nu mai există interdicţii majore în ceea ce priveşte dobândirea de teren agricol de către cetăţenii străini. „Adevărul e că în Timiş s-a ajuns la situaţia în care sunt suprafeţe agri­cole foarte mari deţinute de către cetă­ţeni străini, chiar dacă iniţial pământul nu a fost cumpărat în acest scop. În des­tul de multe cazuri pământul a fost cumpărat pentru specu­laţii imobiliare. Din păcate pentru cei care au făcut asta, şi la noi piaţa imo­bi­liară s-a prăbuşit, şi au rămas cu foarte mult teren cu care nu mai aveau ce să facă. Unii îl ţin şi acum tot pârloagă, alţii l-au reintrodus în circuitul agricol”, spune Viorel Matei, preşedintele Asociaţiei Producătorilor Agricoli de Cereale şi Plante Tehnice Timiş.

Cetăţenii străini care sperau să se îmbogăţească din cumpărarea şi revân­­zarea terenurilor achiziţionate şi care nu au mai apucat să vândă până la înce­perea crizei au găsit însă, mai spune Viorel Matei, soluţii alternative de a câştiga bani din aceste terenuri, sub for­ma subvenţiilor pe care le încasează de la statul român. „E adevărat că în ultima perioadă multe exploataţii agri­cole deţinute de cetăţeni străini în Ti­miş s-au comasat. Dar e la fel de adevă­rat că sunt deţinători de teren agricol din categoria cetăţenilor străini care au dat în arendă pământul cumpărat, pretinzându-le celor care le lucrează pă­mântul să le dea, sub formă de arendă, subvenţia la hectar acordată pentru terenul agricol lucrat. Practic, sunt tot ba­nii noştri, banii statului, care se duc la aceşti cetăţeni străini. Dar există şi un avantaj legat de acest fenomen : faptul că pământul nu rămâne nelu­crat”, explică Viorel Matei.

Prof. univ. dr. Ioan Fruja, condu­cător de doctorat la Facultatea de Management Agricol a Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veteri­nară „Banatul” din Timişoara, susţine că în judeţ există deja o tradiţie legată de achiziţionarea de terenuri agri­cole de către cetăţeni străini. „S-a achi­ziţionat teren şi în perioada în care, legal, nu era posibil acest lucru, fiind desemnaţi intermediari români, care au achiziţionat în nume propriu pămân­tul respectiv. Nu am luat exemplul ţărilor vecine, al Ungariei, de pildă, care a menţinut interdicţia cumpărării de pământ de către cetăţenii străini. Ra­portat la zona de şes, cred că avem în prezent cel mai mare procent de teren deţinut de cetăţeni străini. Iar aceşti cumpărători au ştiut ce cumpără : au cumpărat teren agricol cu potenţial, predominant din zona de şes. Iar în zona de deal şi munte au cumpărat pădure”.