Peste 90% dintre proprietarii de imobile din Timişoara sunt pasibili de amendă

Dorind să scape de povara despăgubirii proprietarilor ale căror imobile sunt distruse în urma unor dezastre sau catastrofe naturale, statul a făcut demersuri pentru încurajarea instituirii obligativităţii asigurării locuinţei. Deşi au avut la dispoziţie mai mult de doi ani pentru a-şi încheia poliţe de asigurare obligatorie, timişorenii nu au prea fost atraşi de idee. Astfel, peste 90% dintre proprietarii de imobile din municipiu nu şi-au încheiat poliţe de asigurare. Deşi zvonistica propagată prin unele canale media a fost că amenzile pentru lipsa asigurării vor putea fi date abia din luna august a anului viitor, aceste informaţii au fost infirmate de reprezentanţii Pool-ului de Asigurare Împotriva Dezastrelor Naturale, care spun că de luna viitoare va începe împărţirea amenzilor.

O obligaţie ignorată

Pentru a nu mai fi obligat să plă­tească operaţiuni costisitoare de re­construcţie a imobilelor distruse de ca­lamităţi sau dezastre, statul a încercat, de mai bine de doi ani, să-i convingă pe români de necesitatea încheierii asigu­rării obligatorii a locuinţei.

Se pare însă că nu a prea avut suc­ces, pentru că, în ciuda prelungirii cu un an, până în iulie 2011, a termenului li­mită de asigurare şi a cuantumului mic al poliţei de asigurare (aproximativ 20 de euro pe an), majoritatea proprie­tarilor de imobile din România au pre­ferat să ignore această obligaţie. Aşa se face că din cele 8,5 milioane de locuin­ţe, cât reprezintă fondul locativ naţio­nal, odată cu expirarea termenului limi­tă, s-a constatat că peste cinci milioane de clădiri,  reprezentând 60% din fondul locativ, nu au fost asigurate. 

De frica amenzilor sau din cauza obiş­nuinţei de a face totul pe ultima sută de metri, în ultimele luni a crescut numă­rul de poliţe încheiate. Astfel, de la 400 de poliţe încheiate pe zi la nivel naţio­nal, în perioada ianuarie - februarie 2011, s-a ajuns, în iunie şi iulie, la 1.000 de poliţe pe zi. Chiar şi aşa, un număr foarte mare de locuinţe au rămas neasigurate. 

Timişul e consemnat în ultimele statistici ale Pool-ului de Asigurare Împotriva Dezastrelor Naturale ca fiind unul dintre judeţele unde s-au făcut cele mai multe asigurări obligatorii ale lo­cuinţei, după Bucureşti, Constanţa şi Prahova. Totuşi, numărul de poliţe în­cheiate în Timiş, aproximativ 25.000, re­levă faptul că majoritatea proprietarilor de imobile din judeţ au preferat să ig­nore obligativitatea asigurării. Situaţia stă şi mai prost în Timişoara, unde doar 7% dintre timişoreni au în momentul de faţă o poliţă valabilă de asigurare a locuinţei.

Din august încep amenzile

Din cauza procentului foarte mic de proprietari de imobile care şi-au făcut asigurare, statul va avea ocazia în următoarele luni să facă destul de mulţi bani din amenzi. Şi aceasta pentru că amenda pentru neîncheierea poliţei de asigurare a locuinţei este între 500 şi 1.000 de lei. În ultima săptămână, pe această temă, au apărut foarte multe zvonuri “legitimate” de presă, care le-a preluat ca atare. Astfel, conform aces­tor informaţii, derivate din interpretări ale legislaţiei, s-a precizat că amen­darea proprietarilor care s-au dovedit reticenţi faţă de obligativitatea asi­gurării va demara abia din luna au­gust a anului viitor.

Chestionaţi pe această temă, repre­zentanţii Pool-ului de Asigurare Împo­triva Dezastrelor Naturale au infirmat această variantă.“Conform informa­ţiilor pe care le-am făcut publice din timp, începând din 5 august va începe aplicarea amenzilor pentru cei care nu şi-au încheiat poliţele de asigurare obli­gatorii. Ceea ce a apărut până acum, inclusiv în presă, legat de faptul că abia de anul viitor se vor putea da amenzi, sunt pure interpretări, speculaţii şi zvo­nuri. Începând de luna viitoare proprie­tarii care nu şi-au încheiat asigurările obligatorii de locuinţă vor fi amendaţi”, ne-a declarat Andreea Neagu, asis­tent manager la Pool-ul de Asigurare Împotriva Dezastrelor Naturale.

Operaţiunea de amendare va cădea în sarcina Primăriilor. Lucru care îi ne­mulţumeşte pe reprezentanţii adminis­traţiei publice locale, în contextul în care aceste atribuţii noi ar presupune în mod normal angajarea de personal suplimentar, ceea ce nu e posibil în ac­tualele condiţii, sau repartizarea unor noi sarcini profesionale personalului deja existent, variantă exclusă în si­tuaţia în care şi în momentul de faţă funcţionarii Primăriilor se plâng de volumul mare de activitate pe care tre­buie să-l gestioneze.

Nici reprezentanţii Primăriei Timi­şoara nu au reacţionat prea bine la ipo­teza de a demara campania de con­troale legate de verificarea asigurărilor, specificând că nu e normal ca Munici­palitatea să fie obligată să amendeze proprietarii de locuinţe care nu îşi în­cheie asigurarea obligatorie, în condi­ţiile în care 40% din cuantumul acestor amenzi ar urma să fie virat într-un fond al asiguratorilor şi doar 20% la Primărie, caz în care Primăriile devin, pe bani pu­ţini, un fel de agenţi de control ai com­paniilor din domeniul asigurărilor.

”Ni s-au transmis atribuţiunile de a urmări acest proces şi de a aplica amenzi între 500 şi 1.000 de lei. 40% din cuantu­mul amenzilor merg către bugetul de stat, 40%, către un fond al asiguratori­lor, şi doar 20%, la autoritatea locală. Mi se pare ciudat ca o autoritate locală să lucreze pentru firme private”, a de­clarat viceprimarul Timişoarei, Sorin Grindeanu (foto).

F.A.L.T. acuză valoarea prea mică a despăgubirilor

Federaţia Asociaţiilor de Lo­catari Timişoara susţine că nu e de acord cu aplicarea generalizată a obligativităţii asigurării, unele dintre dezastrele naturale acoperite de poliţă, cum ar fi alunecările de teren, având un risc infim de a se produce vreodată la Timişoara.

În plus, cuantumul poliţei, dar şi al despăgubirilor acordate e consi­derat mult prea mic. Primele de asi­gurare împotriva dezastrelor sunt de 20 de euro, pentru o sumă asigurată de 20.000 de euro, şi de 10 euro, pen­tru o sumă asigurată de 10.000 de euro.“Din punctul meu de vedere, nu e o asigurare, e un fel de taxă mas­cată. În mod normal, scopul acestui demers este cel de a oferi un spaţiu de locuit, ca alternativă minimă, ce­lor care rămân sub cerul liber din cau­za unor dezastre sau calamităţi. Deci, şi valoarea poliţei, dar şi a des­păgubirilor ar fi trebuit să fie stabilită în aşa fel încât să ofere posibilitatea dobândirii unei locuinţe sociale mi­nime pentru beneficiari. Dar aşa, cu cei 10.000 de euro asiguraţi, în varian­ta în care primeşte despăgubirea, beneficiarul nu poate să-şi ia nici măcar terenul pentru a-şi construi o baracă. Trebuie să se stabilească o sumă clară, fie ea 30, sau 40 sau 50 de euro, care să asigure posibilitatea ca beneficiarul poliţei să poată avea, cu aceşti bani, o alternativă de lo­cuit”, susţine Petru Olariu, preşe­dintele Federaţiei Asociaţiilor de Locatari Timişoara.

Autorităţile vor să scape de obligativitatea despăgubirilor

Calamităţile naturale, de care România nu a dus lipsă în ultimii ani, au făcut ca an de an să crească defi­citul bugetar, bugetul trebuind să aco­pere cheltuieli neprevăzute pen­tru procesul de reconstrucţie a imo­bile­lor din zonele calamitate. În urma inun­daţiilor de amploare din anul 2005, din zona de vest a ţării, Guvernul a alo­cat doar pentru Timiş şi Caraş-Severin peste 500 de milioane de lei, adică mai mult de 100 de milioane de euro, bani investiţi în mare măsură în reconstrucţia caselor luate de viituri.

Prin acest demers, legat de obli­gativitatea asigurării locuinţelor, Gu­vernul a vrut să se asigure că res­pon­sabilitatea asigurării fondurilor pen­tru reconstrucţie şi despăgubire în cazul unor noi calamităţi naturale va fi transferată spre firmele de asigu­rări. Problema este că în multe din satele şi comunele timişene afectate de inundaţii oamenii nu îşi permit achi­tarea nici măcar a unui cuantum mo­dic al poliţiei de asigurare. “În prezent estimez că aproximativ 70% din oameni au asigurate locuinţele. Sunt însă şi oameni în vârstă, sau ca­zuri sociale care nu îşi permit să dea sumele respective. În plus, în zonă, valoarea poliţelor a fost ceva mai mare, date fiind riscurile crescute, aşa că o poliţă de asigurare a ajuns să coste între 40 şi 100 de euro”, ne-a declarat Ştefan Sas, viceprimarul oraşului Gătaia, localitate grav afec­tată de inundaţiile din 2005.

În cazul unor dezastre sau acci­dente, timişenii s-au convins că, de cele mai multe ori, nu se pot bizui pe sprijinul autorităţilor, care vine, dacă vine, cu foarte mare întârziere. Un exemplu foarte bun în acest sens este cel al timişorenilor care locuiau în blocul de pe strada Constantin Brăiloiu, afectat în ianuarie 2010 de o explozie puternică. Pe tot parcursul anului trecut locatarii imobilului au încercat să convingă, fără succes, autorităţile locale să aloce bani pen­tru reabilitarea imobilului. De fie­care dată a fost invocată lipsa fon­durilor în bugetele locale. În aceste condiţii, abia în luna mai a acestui an Guvernul a decis să aloce din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Executivului 874.000 de lei, viraţi, în urmă cu aproape o lună, bugetului local al Primăriei Timişoara. Şi aşa, licitaţia pentru adjudecarea lucră­rilor nu a fost încă efectuată, fiind şanse mari ca locuitorii imobilului afectat de explozie să mai stea o iarnă în locaţiile provizorii în care au fost cazaţi temporar.