Peste o sută de mii de apeluri la Telefonul Copilului în 2011

Numărul apelurilor la Telefonul Copiillor s-a dublat în ultimul an, peste o sută de mii de copii solicitând asistenţă la numărul 116 111. Dintre apeluri, peste 300 au fost de la familii din Banat care au sesizat abuzuri împotriva copiilor.

Violenţa în familie, tot mai frecventă în România

„Sunt Ioana şi am 14 ani. V-am su­nat pentru că părinţii mei mă bat, mai ales mama. Deşi mai am încă patru fraţi, părinţii numai pe mine mă lovesc şi îmi adresează cuvinte jignitoare. Din această cauză am plecat de acasă şi locuiesc la rude sau dorm câteodată afară, pe stradă. La şcoală nu mai merg din clasa a V-a. Vă rog să mă ajutaţi!”.Aşa arată una dintre sesizările înregis­trate la Telefonul copilului, publicată pe portalul online al instituţiei. Potrivit reprezentanţilor Telefonul Copiilor, de multe ori în situaţii care îi depăşesc, situaţii în care sunt loviţi de către unul dintre părinţi sau în care sunt martori la scene de violenţă între părinţi, copiii sună la linia gratuită de asistenţă pentru copii şi părinţi, 116 111, pentru a cere ajutor. Din păcate, de la an la an, tot mai muţi minori sesizează la acest număr de urgenţă situaţii în care sunt abuzaţi.

Statisticile Asociaţiei Telefonului Copilului arată că, de la înfiinţarea aces­tui număr de urgenţă, din noiembrie 2001, şi până la finele lunii octombrie a acestui an au fost înregistrate peste 1.670.000 de apeluri care au necesitat intervenţia instituţiilor abilitate, dintre care în circa 8.000 de cazuri a fost vorba despre abuzuri asupra copiilor, iar în peste 3.000 s-a solicitat consilie­re psihologică.

Numărul apelurilor la Telefonul Copiilor s-a dublat în acest an compa­rativ cu anul trecut. Peste o sută de mii de apeluri au fost înregistrate la numă­rul 116 111, comparativ cu circa 45.000 de apeluri înregistrate în 2010 şi 34.000 în 2009, se arată pe portalul online al  acestui serviciu. În peste o mie de ca­zuri a fost reclamat un abuz asupra co­pilului şi cazuri de violenţă în familie.

Dintre acestea, peste 300 de ape­luri au fost de la familii din Banat care au sesizat abuzuri împotriva copiilor. Doar în luna octombrie, când a fost făcută ultima raportare a Telefonului Copilului, au fost înregistrate peste 150 de cazuri de abuz şi 16 cazuri de violen­ţă în familie, 14 cazuri de copii abuzaţi fiind din Banat.

Un apel, un prim pas spre scoaterea copilului din teroare

De cele mai multe ori minorii apelează la Telefonul Copiilor pentru a sesiza situaţii grave în care ei înşişi sunt protagonişti, dar sunt dese şi cazurile în care aceştia povestesc întâmplările nefericite ale unor prie­teni de vârsta lor. “Mă numesc Diana, am 11 ani şi am apelat Telefonul Co­pilului pentru a vă povesti faptul că Dănuţ, colegul meu de bancă, este bă­tut de tatăl său. Cred că aseară Dănuţ a fost bătut foarte rău, deoarece are mai multe răni la nivelul feţei şi mâi­nilor. L-am întrebat ce a păţit, însă mi-a spus că s-a bătut cu fratele său. Nu l-am crezut, deoarece fratele său are 8 ani şi nu poate să-i lase astfel de urme. Mai mult decât atât, am văzut şi nişte pete de sânge pe hainele lui. Azi dimineaţă, Dănuţ a fost adus la şcoală de mama sa şi am văzut că şi aceasta avea vânătăi pe faţă. Aş vrea să-mi spuneţi cum îl pot ajuta pe Dănuţ”. Ca această sesi­zare sunt multe altele înregistrate la serviciul special de asistenţă pentru co­pii şi date ca exemplu pe portalul Tele­fonul Copilului. Potrivit reprezentan­ţilor acestui serviciu, cel mai impor­tant pas în rezolvarea unei situaţii dificile pentru un minor este tocmai un apel în care să fie indicate cât mai mul­te detalii despre locul în care se află victima unui abuz. „În momentul în care eşti un copil abuzat sau doreşti să sesizezi un caz de abuz asupra unui alt copil, trebuie să ştii că serviciile sociale sunt obligate să investigheze situaţia aşa cum ai relatat-o Telefonului Copi­lului. Toate cazurile de abuz preluate de Telefonul Copilului sunt transmise de urgenţă în atenţia serviciilor sociale din judeţul de domiciliu sau altor instituţii, precum Inspectoratul Şcolar, Poliţie, după caz. Serviciile sociale fie vor merge în familia copilului, fie vor contacta asistentul social din locali­tatea de domiciliu şi vor efectua o an­chetă socială. De asemenea, vor con­tacta persoanele care sunt apropiate copilului sau care îi cunosc situaţia: profesori, medici, vecini, rude, etc. Dacă este cazul, este cerut sprijinul poliţiei, în situaţia în care copilul se află în pericol alături de familia sa”, se explică pe acelaşi portal. Potrivit sursei, dacă se constată că acel copil sau copiii sunt în situaţie de risc şi se confirmă abuzul, se consiliază familia şi se în­cearcă soluţionarea problemelor astfel încât copilul să fie în siguranţă, servi­ciile sociale putând lua o măsură de protecţie specială prin care copilul să fie separat temporar de familie.

În cazul în care copilul nu este în pericol, conform investigaţiilor făcute de serviciile sociale, cazul este moni­torizat o perioadă, pentru a se înlătura orice risc, apoi este închis. Dacă însă părinţii sau reprezentanţii legali ai copilului au fost consiliaţi în vederea rezolvării situaţiei lor, iar copilul nu a fost separat de familia sa, cazul se ur­măreşte până în momentul în care s-au redus sau au încetat factorii de risc sau familia este capabilă să răspundă ne­voilor copilului, explică reprezentanţii serviciului de asistenţă Telefonul Copilului.