Petrolul de la Periam şi Biled, ajuns, prin transfer, la ruşi

Deşi în Europa cele mai mari cantităţi de petrol se estimează că se găsesc în subsolul Rusiei, fiind vorba de aproximativ 74 de miliarde de barili, celebra companie rusească Gazprom, controlată de stat, este foarte interesată şi de exploatarea resurselor de petrol din ţările vecine. Aşa s-a ajuns ca în Timiş două zone cu real potenţial petrolier, Periam şi Biled, să ajungă să fie controlate de Gazprom, prin intermediul a două societăţi, una canadiană şi una sârbă. În protocolul ce a reglementat această tranzacţie se specifică foarte clar că statul român a încercat doar în mod superficial să exploateze zăcămintele din zonă, considerate extrem de valoroase.

O tranzacţie alambicată

Două dintre zonele cu cel mai mare potenţial de exploatare a petrolului din Timiş, Periam şi Biled, au ajuns sub controlul companiei ruseşti Gaz­prom, prin intermediul unei tranzacţii extrem de alambicate. Gazprom, con­trolată de statul rus, este compania care în primele zile ale anului 2009 a ţinut practic în şah întreaga Europă prin decizia Moscovei de sistare a livrării de gaze către Ucraina, lucru care a creat o adevărată criză a ga­zului. Respectivele perimetre din Timiş au fost scoase încă din 2009 la licitaţie pentru concesionare, în sco­pul exploatării, de către Agenţia Na­ţională pentru Resurse Minerale.

Compania canadiană West Petro­leum Corp a reuşit să obţină de la A.N.R.M. concesiunea perimetrelor petroliere Periam şi Biled, împreună cu perimetrele Tria şi Băile Felix.  Concesiunea, conform Legii petro­lului, este una pe termen lung, pre­vederile legislative stipulând faptul că “perimetrele de exploatare a petro­lului se concesionează pe o perioadă care poate fi de până la 30 de ani, cu posibilitate de prelungire de până la 15 ani”.

Săptămâna trecută, compania canadiană West Petroleum Corp, care şi-a adjudecat concesiunea respecti­velor perimetre, a anunţat că a sem­nat un acord cu compania Naftna In­dustrija Srbije, din Serbia, companie care a ajuns să fie deţinută în majo­ri­tate de către Gazprom.

Cele două firme semnatare ale acordului au convenit că programul de explorare presupune înfiinţarea a 12 sonde în cele patru perimetre. Naftna Industrija Srbije şi, implicit, Gazprom, vor avea 85% din încasări şi vor finanţa toate lucrările de mediu, achiziţiile şi costurile de foraj. În schimb, canadienii de la East West Petroleum Corp au rămas în afacere cu o pondere de 15%. Suprafaţa totală a celor patru perimetre din vestul ţării (inclusiv a celor din Biled şi Periam) care au ajuns în acest mod în con­trolul Gazprom este una imensă, 100.000 de acri, adică aproximativ 404 kilometri pătraţi.

Sinceritate corporatistă

Această tranzacţie dovedeşte, prin această modalitate de valorifi­care a resurselor sale, că statul ro­mân nu prea are control asupra celor că­rora le încredinţează exploatările, în sensul că nu a prevăzut, prin clau­ze contractuale, interzicerea transfe­rului total sau parţial al dreptului de exploatare.

După parafarea acordului dintre Naftna Industrija Srbije şi East West Petroleum, cele două companii au făcut publică înţelegerea lor printr-un document care a scăpat atenţiei presei, deşi este extrem de interesant. În respectivul material se sugerează că, până în prezent, respectivele peri­metre au fost insuficient sau super­ficial exploatate şi că au un potenţial extrem de mare. “Zonele, care con­ţin multiple perimetre de exploatare, se găsesc în partea de vest a ţării – o regiune de unde se pot obţine pro­ducţii mari de petrol. Respectivele zone au fost explorate moderat, cu o exploatare la faţa locului limitată la forări superficiale. Companiile noas­tre au identificat o serie de resurse structurale şi stratificate de adânci­me, şi intenţionează să-şi focalizeze activităţile de exploatare atât asupra ţiţeiului, cât şi asupra gazelor na­turale”, se specifică în respectivul document.

Cu alte cuvinte, statul român nu a ştiut să identifice şi să valorifice potenţialul zonei. Mai mult, în acelaşi document, se mai arată că vor fi exploatate atât resursele convenţio­nale, cât şi cele neconvenţionale din zonă, despre care statul român proba­bil că nici nu are habar.

Naftna Industrija Srbije susţin că mai au operaţiuni similare de exploa­tare în partea de nord a Serbiei, în Voivodina, apropiată de perimetrele Biled şi Periam, şi că ştiu din aceste exploatări că zona are un potenţial foarte bun. Prin acest acord, planu­rile concesionarilor sunt mari, unul dintre managerii Naftna Industrija Srbije susţinând că în perioada urmă­toare compania pe care o deţine intenţionează să devină “unul dintre jucătorii activi şi importanţi de pe piaţa energetică din zona Balcanilor”.

Mai mult, se doreşte iniţierea cât mai rapidă a activităţilor de ex­ploatare, conducerea Naftna Indus­trija Srbije precizând că, prin inter­me­diul Gazprom, va avea “capacită­ţile necesare financiare şi operaţionale pentru dezvoltarea rapidă a activităţilor de exploatare a acestor perimetre”.

Politici originale în domeniul exploatării resurselor

Deşi există o criză energetică inter­naţională, iar împărţirea resurselor de petrol şi gaze naturale, la nivel global, generează tensiuni şi conflicte militare, România continuă să considere că nu e necesară păstrarea unui monopol al sta­tului asupra acestui sector, cu toate că există ţări europene unde se întâmplă acest lucru.

În cazul Timişului, după cum spune profesorul universitar doctor Petru Urdea, director pe programe masterale al Departamentului de Geografie al Uni­versităţii de Vest Timişoara, încă de acum 50 de ani prospectările făcute în zonă au indicat existenţa unui potenţial care trebuie exploatat. “Prospectări s-au făcut încă din anii '60. Au fost şi o serie de foraje care nu au avut succes însă, pentru că nu se cunoştea structura geo­logică aşa cum se cunoaşte astăzi. Mai mult decât atât, nu se cunoşteau nici principalele structuri tectonice care sunt structuri capcană pentru petrol, din zona aceasta a Câmpiei de Vest”, spune profesorul timişorean.

Prin politica de concesio­nări, statul face adesea greşeli, foarte greu de re­mediat, cum e cazul celebrului acord cu compania canadiană Sterling Resour­ces vizând exploatarea resurselor de gaze naturale şi petrol din zona Mării Negre.

Contractele nu sunt întotdeauna lip­site de echivoc şi termeni inter­preta­bili, şi chiar şi în cazul recentelor contracte pentru concesionare de exploatare de resurse în vestul ţării, Agenţia Naţională de Resure Minerale stipulează preve­deri de genul “operaţiunile de exploa­tare care se vor realiza în porţiunile perimetrelor oferite care fac parte din Reţeaua «Natura 2000» se vor efectua cu respectarea condiţiilor şi restricţiilor legale de protecţie şi conservare a mediului”, însă nu spune nimic legat de ariile naturale protejate din aceleaşi perimetre care nu fac încă parte din re­ţeaua europeană Natura 2000.

În plus, prin politicile de personal practicate, e greu de crezut că Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale poate asigura un control eficient al respectării clauzelor contractuale asumate de con­cesionarii care şi-au adjudecat peri­metre de exploatare a resurselor naturale. “Pe toată zona de vest a ţării suntem doar trei inspectori”, explică Nicolae Cucu, inspector al Compartimentului de In­specţie Teritorială de Resurse Mi­nerale Timişoara.

Ameninţări pentru mediu

În lipsa unui control riguros, exploa­tarea intensivă a resurselor de petrol şi gaze naturale poate duce la poluări sau accidente grave.

De exemplu, în zona Dumbrăviţa, în urma exploatării unei sonde petroliere de către o companie de profil, s-a con­taminat radioactiv o suprafaţă destul de mare de teren, aflată la doar câţiva kilo­metri de Timişoara. Experţii Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare au stabilit, făcând măsurători în zonă, că solul e contaminat radioactiv, existând o expunere cronică la radiaţii. Deşi acest lucru s-a descoperit în 2006, până acum Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare nu a făcut nimic concret pentru decontaminarea zonei.

Nu o dată privatizările sau conce­sio­nările făcute de stat complică foarte mult lucrurile atunci când e vorba de contro­lul respectării legislaţiei din domeniul mediului.“La privatizarea Petrom, con­tractul de privatizare a avut foarte multe anexe, cu multe specificaţii : câte sonde, câte puncte de distribuţie, câţi metri liniari de conductă şi aşa mai departe. În acel contract s-au prevăzut şi o serie de investiţii pe linie de mediu. Unele trebuiau făcute de OMV – Petrom, altele de statul român. Şi de aici au fost generate o serie întreagă de încurcături, legate de cine trebuie să facă de fapt o investiţie sau alta pe linie de mediu”, spune Marian Eperieş, şeful Gărzii de Mediu Timiş.

Reprezentanţii Gărzii de Mediu spun că şi în prezent există destule situaţii în judeţ în care instalaţiile vechi de distribu­ţie sau forare existente duc la deversări sau poluări accidentale de mici dimen­siuni. “Avem probleme de acest gen în zonele Satrchinez, Dudeşti, Călacea. Şi cele mai multe sunt generate de in­sta­laţii subterane vechi”, precizează Ma­rian Eperieş.