Piaţa europeană a tutunului, restrânsă

Noile norme pe care autorităţile europene intenţionează să le introducă începând de anul viitor pe piaţa europeană a tutunului restrâng şi mai mult comercializarea, dar şi producerea materiei prime pentru industria de profil. În aceste condiţii, zilele trecute o dezbatere iniţiată pe această temă la Parlamentul European a iscat controverse, eurodeputaţii împărţindu-se în tabere adverse, pro şi contra.

O reglementare şi mai strictă a industriei tutunului

Începând de anul viitor ar trebui să intre în vigoare o serie de norme eu­ropene foarte stricte legate de aditivii şi aromele folosite pentru prelucrarea tutunului Barley – soiul de tutun culti­vat cel mai mult în cele 13 ţări euro­pene cultivatoare de tutun, printre care se numără şi România.

Aceste norme au iscat o serie de dezbateri furtunoase, zilele trecute, la nivelul Parlamentului European, argu­men­tele aduse în favoarea sau în de­fa­voarea noilor reglementări fiind varia­te. De exemplu, eurodeputatul socialist Kinga Göncz, membru al Comitetului pentru probleme legate de piaţa mun­cii, a susţinut că noile norme, care ar putea duce la renunţarea la cultivarea tutunului, ar putea declanşa în Ungaria un val de infracţionalitate şi ar creşte spectaculos rata şomajului, în condiţiile în care 50% dintre lucrătorii din industria tutunului sunt romi necalificaţi. “Când vom analiza directiva, va trebui să adu­cem în discuţie şi aspectele ocupării forţei de muncă, şi dacă planificăm schimbări de orice natură, acestea tre­buie făcute pas cu pas”, a declarat euro­deputatul maghiar. Aceste argumente au fost combătute de către John Dalli, comisar european pe probleme de să­nătate, care a afirmat : “Agricultorii tre­buie să-şi protejeze activitatea lor, dar noi trebuie să protejăm vieţi. Vorbim aici despre un marketing agresiv care incită tot mai mulţi oameni să se apuce de fumat, deşi fumatul e un risc recu­noscut legat de sănătate. Când vorbim despre compromisuri, ni se cere oare să facem un troc între vieţile umane salvate şi situaţia celor 20.000 de lu­crători din sectorul tutunului ?”.

Rămâne de văzut cum vor influen­ţa noile norme europene culturile de tutun din ţările comunitare. În prezent, Bulgaria, Spania, Italia şi Polonia deţin cele mai mari suprafeţe cultivate cu tutun din spaţiul comunitar.

În România, o reglementare mai strictă a acestui tip de cultură nu ar avea un impact foarte mare, întrucât produ­cătorii agricoli au renunţat treptat la cultivarea tutunului, după închiderea, pe rând, a marilor fabrici de tutun din subordinea Societăţii Naţionale a Tutu­nului Românesc, privatizată în 2003.

Închiderea Fabricii de Ţigarete Ti­mişoara a făcut ca şi în Timiş produ­că­torii să renunţe la această cultură, deşi era una dintre cele mai profitabile din judeţ. Fiind o plantă nepretenţioasă şi care asigura producţii mari, din 1992, când în Timiş se cultivau 24 de tone de tutun, s-a ajuns, în 1998, la o producţie de peste 900 de tone. După care, din cauza închiderii fabricii timişorene, tutunul nu a mai fost cultivat deloc.

Reprezentanţii Direcţiei pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Timiş spun că abia în ultimii doi ani a reîn­ceput cultivarea de tutun în Timiş, dar beneficiarul producţiei este o fabrică din Ungaria. Inginerul Viorel Solo­mie, din cadrul D.A.D.R. Timiş, îşi amin­teşte că, pe vremuri, se cultivau 7.000 - 8.000 de hectare de tutun în Timiş, iar acum se mai cultivă 30 sau 40, în Tor­mac şi la Uivar, cei care cultivă tutu­nul având un contract cu o firmă din Ungaria, care face însămânţarea. “Din punctul meu de vedere, e inexplicabil de ce producătorii agricoli nu se îndreap­tă spre această cultură, pentru care şi în prezent statul român dă o subvenţie de peste 2.500 de euro la hectar. Aşa, în stadiul actual, aceşti bani aferenţi subvenţiei, care nu sunt deloc puţini, sunt încasaţi de firma din Ungaria, pen­tru că reglementările specifică foarte clar că subvenţia se ia de cel care face însămânţarea, nu de cel care deţine pământul”, mai spune reprezentantul Direcţiei Agricole Timiş.

Tutunul chinezesc de contrabandă invadează spaţiul european

Nu în ultimul rând, acuzaţiile şi rezervele legate de noile norme euro­pene, mai restrictive, în domeniul culti­vării şi prelucrării tutunului au fost su­biectul unor critici la nivelul Parlamen­tului European, legate de faptul că în­curajează contrabanda şi favorizează “mafia tutunului”, precum şi importul ilegal de ţigări chinezeşti fabricate din tutun modificat genetic. “Dacă aş face parte dintr-o grupare mafiotă, aş investi masiv în acest domeniu, pentru că în momentul de faţă mărcile cele mai cunoscute, cu produse de calitate, au un acces tot mai restrâns la piaţă, iar fumătorii se vor orienta, pur şi simplu, spre ţigările de contrabandă, cu preponderenţă spre cele chinezeşti”, a declarat François Vedel, reprezen­tantul Asociaţiei Internaţionale a Pro­ducătorilor de Tutun, în cadrul dezba­terilor de la Parlamentului European.

Din păcate, pătrunderea masivă pe piaţă a ţigărilor chinezeşti de con­tra­­bandă este confirmată şi de auto­rităţile române. “Ultimele capturi au demon­strat faptul că ţigările chinezeşti de contra­bandă sunt tot mai prezente pe piaţă, în special cele din marca Jin Ling”, preci­zează Emil Crăciunoiu, directorul Direcţiei Judeţene pentru Accize şi Ope­raţiuni Vamale Timiş. Preţul unui pa­chet de Jin Ling pe piaţa locală variază între 7 şi 9 lei, iar mulţi clienţi fideli ai vânzătorilor de ţigări netimbrate le preferă, susţinând că au o calitate mai bună decât multe din mărcile de ţigări ieftine aduse din Serbia.