Picatura de chinina

In mai 2007, dupa referendumul organizat pentru suspendarea presedintelui, in editorialul "Obstructionarea coalitiei anti-presedinte" am facut doua afirmatii, asupra carora contextul ne-a obligat sa revenim in noiembrie 2007 : 1. "Schimbarea Romaniei – tinuta in loc de jumatate de secol de comunism si de alti zece de postcomunism – nu se poate produce peste noapte. Urmele atator si atator ani care ne-au mutilat mentalitatea nu vor putea fi sterse complet poate nici pe parcursul altor doua mandate". 2. "Mai sunt multe de facut si s-ar putea ca o etapa dificila (...) sa inceapa abia din 20 mai. In 19, poporul a dovedit ca a reusit sa obstructioneze in continuare si reforma clasei politice, si a institutiilor, si realizarea unor demersuri pentru modernizarea Romaniei, si legea lustratiei, si anticoruptia, si modificarea Constitutiei, si votul uninominal si, in general, cam tot ce va veni dinspre presedinte si dinspre sustinatorii acestuia".

Iata contextul in care, dupa referendumul uninominalului, am revenit asupra acestor afirmatii, in editorialul "Dezamagire" : "25 noiembrie. Parcurgand fluxul de stiri al unei agentii de presa, initial am avut impresia ca nu am citit bine. «Primarul Gheorghe Ciuhandu si vicepresedintele P.S.D., Ilie Sarbu, nu au dorit sa voteze la referendum. Motivatia primului, data intr-o nota care s-a voit de o fina ironie : «nu are timp si de referendum pentru ca se grabeste la un concurs de inot". Motivatia celui de-al doilea, data in limitele aceleiasi sfidari in fata tentativelor reformarii clasei politice, ale aceleiasi incrancenari dovedite si la referendumul din 19 mai : «Referendumul nu este al nostru, ci al lui Traian Basescu». (...) In conditiile in care Legea Lustratiei, plecata de la celebrul Punct 8, citit de la Balconul Operei, din Timisoara, este blocata in Parlament de mai bine de doi ani, domnul Ciuhandu, refuzand sa participe la referendumul pentru votul uninominal, voteaza sine die, pentru pastrarea actualei clase politice din pricina careia, de 18 ani de la caderea comunismului, Romania nu a trecut printr-un proces de lustratie".

Si iata ce ne determina sa revenim asupra celor doua editoriale si sa punem un semn de intrebare dupa acel "sine die". Iunie 2008 : pentru prima data in istoria post-decembrista a Timisoarei, un partid din stanga spectrului politic ajunge in varful administratiei locale si al celei judetene, nu dorit de electorat, ci cu sprijinul "locomotivei" unui partid de dreapta, pe care timisorenii il investesc cu incredere de 12 ani, primarul Gheorghe Ciuhandu.

Ce l-a determinat pe acest urmas al lui Mihalache, al lui Maniu, al lui Coposu sa spuna da aliantei cu o zona a politicului, de care predecesorii lui politici nu au vrut sa auda nici in fata temnitei, nici chiar a mortii? Ce l-a determinat sa intre intr-un "pact administrativ" cu un partid de stanga, pe care, pana nu demult, chiar formatiunea pe care o reprezinta il acuza oficial de legaturi cu fosta nomenclatura, cu fosta Securitate, de obstructionarea lustratiei si de inmormantare a adevarului din decembrie? De ce s-a semnat un astfel de protocol in orasul de unde a izbucnit Revolutia, unde s-a semnat Punctul 8, de unde, de 18 ani, se cere cu ardoare lustrarea clasei politice? Doar lupta impotriva lui Traian Basescu si a sustinatorilor lui? Pare un motiv subtire pentru a-ti calca in picioare cariera politica.

Momentan, asistam la o dezicere a Societatii Timisoara de orice referire facuta de partile semnatare ale acestui "pact administrativ", respectiv P.N.T.C.D., P.N.L. si P.S.D., la Proclamatia Timisoara. O ipoteza pana mai ieri imposibil de imaginat... Iar pe termen lung luam in calcul varianta ca aceasta lovitura de cal troian sa vizeze dezamagirea electoratului de dreapta si determinarea de a-si da votul stangii nu pe incredere sau simpatie, ci pe principiul votului de blam dat dreptei care l-a tradat...