Pieţele timişene, dominate de bişniţarii de fructe şi legume

Pieţele agro-alimentare din Timiş continuă să fie dominate de intermediarii care, cu marfă de import, au eliminat treptat accesul la spaţii de vânzare a micilor producători. Astăzi timişenii îşi fac cumpărături în pieţe cu preţuri unde peste 80% din marfă este de import. Şi mai grav e că pentru aceste fructe şi legume aduse în ţară statul român pare să fie păgubit încă de la intrarea în ţară, unde, la unele produse se declară nişte preţuri de achiziţie neverosimil de mici, pentru a se plăti taxe vamale pe măsură.

Ardei cu 60 de bani kilogramul

De mai bine de şapte - opt ani, de când autorităţile timişene vorbesc des­pre aşa-zisa mafie a pieţelor şi despre fenomenul fructelor şi legumelor sub­evaluate aduse pe pieţele din judeţ nu s-a reuşit să se ia nicio măsură pentru contracararea acestui fenomen, care nu a încetat nici după deschiderea graniţelor comunitare, în 2007.

Astfel, la fel ca acum şapte sau opt ani, în Timiş continuă să se importe cantităţi imense de fructe şi legume din Serbia, Macedonia şi Turcia, la preţuri neverosimil de mici, taxele vamale plătite pentru aceste produse fiind infime.

Faţă de valoarea cu care aceste fructe şi legume ajung pe piaţă diferen­ţa e uriaşă şi oferă un indiciu despre câştigurile fabuloase ale intermediari­lor şi importatorilor de produse agrico­le. Potrivit informaţiilor furnizate de Direc­ţia pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Timişoara, anul acesta, în intervalul ia­nuarie - iulie, prin punctele vamale din subordine au intrat în ţară peste 96.000 de kilograme de piersici şi nectarine, peste 173.000 de kilograme de mere, mai mult de 51.000 de kilograme de roşii şi peste 2.500 de kilograme de ardei.

Mercurialul Ministerului Agricultu­rii arată că, în momentul de faţă, piersicile se vând pe pieţele din Timiş cu 4 - 5 lei, deci dublu faţă de valoarea declarată în vămile vestice – 1,80 de lei pe kilogram. Merele se vând şi ele cu 4 - 5 lei kilogramul, deşi valoarea declarată de importatori în vămile din subordinea D.R.A.O.V. Timişoara este de 2,4 lei. Roşiile care se vindeau cu patru lei kilogramul în acel interval de timp fuseseră aduse în ţară cu valoarea de import de 2,43 de lei kilogramul. Iar ardeii vânduţi cu 3 - 4 lei kilogramul intraseră în ţară cu valoarea incredi­bi­lă de 64 de bani kilogramul.

Voci din D.R.A.O.V. Timişoara sus­ţin că de multe ori importurile subeva­luate sunt “certificate” cu documente emise de autorităţile din ţara din care provin legumele şi fructele, care au tot interesul de a-şi promova exporturile, indiferent pe ce cale. Iar acordul in­ter­naţional comercial G.A.T.T., semnat de România, nu le permite autorităţilor vamale româneşti să acţioneze trans­fron­talier pentru a face investigaţii în acest sens.

Cert e că un calcul simplu făcut anii trecuţi de Garda Financiară Timiş demonstra că, din importul cu valoare subevaluată a unui singur sortiment de fructe şi legume, vândut ulterior pe pieţele din Timiş, statul român poate fi prejudiciat, în doar trei săptămâni, cu peste o jumătate de milion de euro.

Niciun control asupra certificatelor de producător

Acest gen de afaceri şi acapara­rea pieţelor agroalimentare de către impor­tatori şi intermediari nu ar fi posibilă dacă autorităţile ar face un control efi­cient al modului în care sunt eliberate şi utilizate certificatele de producător, în baza cărora mulţi comercianţi vând “piersici de Periam” care, de fapt, sunt aduse din Serbia sau Turcia.

“În urmă cu ceva ani, exista la ni­velul Direcţiei Agricole o comisie mixtă de control, formată din reprezentanţi ai Poliţiei, ai Jandarmeriei, ai Finan­ţelor, şi se făceau periodic acţiuni de control ce vizau certificatele de pro­ducător. Însă respectiva structură s-a desfiinţat”, spune inginerul Viorel Solomie, din cadrul Direcţiei pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Timiş.

În mod normal, specialiştii Primă­riei ar trebui să verifice sinceritatea celor care susţin că au cultivate anu­mite suprafeţe cu legume şi fructe şi cer certificate de producător pentru a le vinde pe piaţă. Practic, din comodi­tate sau din lipsă de personal de control, aceste verificări nu se fac niciodată.

Viorel Solomie spune că îşi amin­teşte că la un control în Piaţa Iosefin, a cerut certificatul de producător unui lo­calnic din Giarmata, care vindea pes­te două tone de ceapă. “În momentul în care am făcut verificări la faţa locului, am constatat că, de fapt, aşa-zisul producă­tor avea două rânduri cu ceapă puse în grădină, din care susţinea că provine producţia valorificată la piaţă. Dar nu stă nimeni să facă acest gen de veri­ficări”.