Posibilitatea reducerii preţurilor alimentelor prin ajustarea taxei pe valoare adăugată sau prin eliminarea speculanţilor şi intermediarilor care cauzează scumpiri artificiale a fost extrem de dezbătută în ultimele zile, ocazie cu care Ministerul Agriculturii a făcut o monitorizare a preţurilor produselor agro-alimentare, pe regiuni. Concluzia e că, pentru foarte multe produse de bază, preţurile practicate pe pieţele timişorene sunt printre cele mai mari din ţară.


Cotaţii-record

După ce Preşedinţia a retrimis Parlamentului Legea privind reducerea cu 5% a TVA-ului la alimente, invocând scăderea semnificativă a încasărilor bugetare, în varianta intrării în vigoare a acestui normativ, a fost iniţiată o dezbatere amplă legată de cauzele preţurilor mari practicate la majoritatea produse agro-alimentare.
Cu această ocazie, Ministerul Agriculturii a făcut o monitorizare pe regiuni a preţurilor principalelor produse agro-alimentare, monitorizare din care reiese că pieţele timişene sunt printre cele mai scumpe din ţară.
Exemple în acest sens sunt foarte multe. La grâu, preţul din Timiş – 0,8 lei kilogramul – e la mare distanţă de cel din Argeş sau Buzău, unde este 0,5 lei kilogramul. La porumb, cotaţia timişeană, de 0,7 sau 0,8 lei kilogramul, e mult mai mare decât cea din Prahova sau Harghita – 0,5 lei kilogramul. Cartofii vânduţi la Timişoara cu doi lei kilogramul pot fi cumpăraţi în Braşov sau Harghita cu 0,8 lei kilogramul. Fasolea, al cărei preţ de vânzare, monitorizat de Ministerul Agriculturii, e, în judeţ, de şapte - opt lei kilogramul, se vinde cu patru lei în Argeş sau Buzău. Varza vândută şi cu 1,5 lei kilogramul în pieţele timişene e vândută cu 0,8 lei în Dolj sau Mureş. La ceapă, preţul din Timiş, doi lei kilogramul, e dublu faţă de cel din Brăila sau Dâmboviţa. Merele vândute cu trei lei în Timiş sunt de două ori mai ieftine în Alba – 1,5 lei kilogramul sau de trei ori mai ieftine în Mureş – un leu kilogramul. Carcasa de porc, vândută cu 18 lei în Timiş, poate costa doar nouă lei în Neamţ sau opt lei în Bacău. La pasăre, preţul de 12 lei kilogramul din Timiş e mult mai mare decât cel din Cluj – şase lei kilogramul.
Brânzeturile proaspete vândute cu 15 lei kilogramul în Timiş se găsesc de vânzare în Brăila sau Bucureşti cu nouă lei, sau chiar opt lei în Satu Mare. Ouăle, vândute cu 0,4 lei bucata în Timiş, sunt 0,3 lei bucata în Călăraşi, Bistriţa sau Argeş. Şi lista ar putea continua.


Lipsa asocierii face piaţa vulnerabilă

Preşedintele Federaţiei Naţionale a Producătorilor Agricoli din România, timişeanul Viorel Matei, susţine că nu reducerea cu 5% a TVA-ului la produsele alimentare ar fi fost soluţia ieftinirii alimentelor. „În niciun caz o astfel de măsură nu poate fi luată la sfârşit de an, ci trebuie luată de la începutul anului, deci poate ar trebui avută în vedere pentru 2011. Însă trebuie analizat foarte bine felul în care poate fi implementată o astfel de măsură, pentru că, pusă în practică în mod greşit, nu ar fi de ajutor nici producătorilor, nici consumatorilor, ci doar samsarilor”.
Din punctul său de vedere, statul nu se poate implica în acest sector, în aşa fel încât să dicteze preţurile. „Piaţa e una comună, europeană, liberă, dictată de cerere şi ofertă. Problema e că, dacă preţurile sunt comparabile cu cele practicate la nivel european, veniturile populaţiei sunt cu mult mai mici decât cele din majoritatea ţărilor europene”. Viorel Matei nu neagă însă influenţa pe care o au samsarii sau intermediarii în ceea ce priveşte evoluţia preţurilor alimentelor în vestul ţării, dar acuză că nici nu se face nimic concret în acest sens. „Producătorii nu ar trebui să aştepte doar autorităţile să aibă iniţiative în acest sens. Am mai spus : dacă, de exemplu, producătorii de legume din zona Lovrin, Tomnatic şi Gottlob s-ar asocia şi şi-ar face, cu o minimă investiţie, o asociaţie proprie, cu depozite proprii, cu reţea de distribuţie proprie, cu vânzători, atunci ar elimina rapid toţi intermediarii şi speculanţii de pe pieţele Timişoarei. Dar nu se vrea acest lucru. Ori din lene, ori din concepţii româneşti de genul «merge şi aşa». În toată Europa în sectorul agricol există cooperaţie, există asociere. La noi, nu. De aceea samsarii fac legea pe piaţă”.