Susţinerea examenului de licenţă, de disertaţie sau de doctorat nu mai trezeşte emoţiile pe care le suscita altădată. Teroretic, lucrarea de diplomă ar trebui să fie rezultatul unui studiu intens şi să reflecte nivelul cunoştinţelor acumulate de către un individ. Studenţii vorbesc însă tot mai des despre lucrări de diplomă cumpărate sau îşi copiază lucrarea direct de pe internet. În universităţile timişorene plagiatul nu mai are acces, lucrările sunt verificate minuţios, iar cei care încearcă să se prezinte la examene cu lucrări copiate de pe internet sunt depistaţi şi puşi să le rescrie, susţin rectorii. În ce priveşte practica tranzacţionării lucrărilor luate din mediul virtual, profesorii de la Facultatea de Litere au găsit antidotul : o bibliotecă digitală în care vor fi înregistrate lucrările de licenţă, disertaţie şi doctorat, astfel încât acestea să poată fi verificate oricând de profesori coordonatori, când au bănuiala unor studii preluate.


Plagiatul în rândul studenţilor, practică curentă

Dezvoltarea Internetului, miliardele de documente de pe World Wide Web, fac ca includerea fragmentelor din alte texte în propria lucrare să devină un fleac prin metoda “cut&paste”. Frauda constă în încălcarea regulilor proprietăţii intelectuale şi, oricât s-ar modifica textul preluat, prin schimbarea unor cuvinte, prin inversiuni, rezumare sau traducere, plagiatul rămâne cât timp nu este precizată sursa. Chiar în cazul precizării sursei, dacă ideile şi frazele preluate formează majoritatea textului prezentat drept original, vorbim tot despre plagiat. Pentru a preveni astfel de practici, profesorul trebuie să cunoască bine şi resursele, şi procedeele de depistare a plagiatului şi de identificare a locului de unde s-a copiat.
De altfel, unele universităţi au investit într-un software special pentru a depista studenţii plagiatori, care se înscriu la examenele de licenţă, disertaţie sau chiar doctorat cu lucrări pe care le prezintă ca fiind ale lor. În acest fel procedează mai mulţi profesori de la Universitatea de Vest din Timişoara. Aceştia verifică lucrările studenţilor prin introducerea unor fraze din textul lucrării în baza de date, iar softul indică, dacă e vorba de o fraudă, de unde a fost preluat textul respectiv din mediul virtual. “Fiecare profesor, fiecare facultate are metode specifice de a depista lucrările plagiate. Eu însă nu cred că la noi există un asemenea fenomen. Conducătorii ştiinţifici autentici nu au asemenea lucrări. Sigur că şi la noi au fost situaţii la pregătirea lucrării pentru examenul de licenţă, dar au fost descoperite înainte de intrarea în examen, iar candidaţilor le-au fost respinse lucrările şi au fost puşi să le refacă şi abia apoi au putut să susţină examenul”, spune prof. univ. Ioan Talpoş, rectorul Universităţii de Vest. Potrivit acestuia, aceleaşi verificări sunt efectuate şi în privinţa lucrărilor de la masterat sau doctorat, însă aici sunt rare situaţiile de plagiat.
“La noi nu am întâlnit, mi s-a întâmplat însă să descopăr astfel de situaţii când făceam parte din comisii de examinare la Iaşi sau la Cluj. Mai mult, lucrările respective erau copiate după lucrări de la universitatea noastră. Am cerut să fiu recuzat din comisie, pentru că nu puteam accepta astfel de lucrări, apoi lucrările respectivelor persoane au fost refuzate, iar programarea pentru susţinerea lucrărilor de disertaţie sau doctorat a fost anulată”, precizează Talpoş.


Lucrările plagiate, neintroduse în lumea 2.0, greu de depistat

Numărul ofertelor de lucrări de licenţă gata elaborate este în continuă creştere pe site-urile româneşti. Preţurile pornesc de la o sută şi merg până la 300 de euro, în funcţie de numărul de pagini, domeniul şi tema lucrării. Mai mult, lucrările sunt vândute ca la prăvălie, direct de către autorii lor, iar singurul lucru pe care trebuie să-l facă studentul, după plata “mărfii”, este listarea lucrării, copertarea ei şi punerea semnăturii pe prima pagină.
Profesorii universitari spun că problema cea mai mare cu lucrările de diplomă nu o reprezintă preluarea datelor de pe internet, pentru că aceste încercări de fraudă sunt depistate relativ uşor, însă studenţii preferă tot mai mult să cumpere lucrări de la absolvenţi mai vechi, care au lucrat într-adevăr la realizarea acestora. “Aici e problema, că după ce termină facultatea şi iau examenul de licenţă, unii studenţi îşi vând lucrările altora, iar cei din urmă le prezintă ca fiind ale lor. Totuşi, dacă aceştia ar trece respectivele lucrări la bibliografie şi ar face un pas înainte în studiul făcut atunci nu ar mai fi considerat plagiat”, mai spune Ioan Talpoş.
Această teorie este susţinută şi de către rectorul Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară a Banatului, prof. univ. dr. Alexandru Moisuc, care admite că majoritatea lucrărilor studenţilor săi sunt în fapt continuări ale studiilor altor absolvenţi : “Fiecare lucrare trebuie să reprezinte rezultatul a minimum trei ani experimental; Conform tehnicii, nu poţi avea concluzii fără această bază de activitate. În general, la noi, lucrările de diplomă sunt continuarea studiilor realizate de studenţii care au absolvit deja. Candidaţii preiau studiile colegilor mai mari şi le continuă, fac experienţe şi trag concluzii. Partea introductivă a lucrării este cam la fel, dar rezultatele finale sunt altele, deci nu vorbim de lucrări plagiate”.
Nu la fel este situaţia celorlalte tipuri de lucrări, care nu presupun activităţi practice, spune rectorul U.S.A.M.V.B. “Celelalte lucrări sunt verificate de o comisie, înainte de a intra în examen. Există secretari ştiinţifici care le citesc şi, cum pe an sunt până la o sută de studenţi, verificarea nu e dificilă. În plus, ei cunosc lucrările absolvenţilor de dinainte, astfel că nu se pot face mişmaşuri la examenul de licenţă, disertaţie sau doctorat. Nu avem situaţii de acest gen”, dă asigurări Alexandru Moisuc.


Proiect pentru combaterea plagiatului în mediul postuniversitar, la Facultatea de Litere a Universităţii de Vest

Vânzarea lucrărilor de diplomă, fie ele pentru examenul de licenţă, disertaţie sau doctorat, de la un absolvent la altul va fi combătută prin publicarea lor într-o bibliotecă virtuală a Universităţii de Vest. Iniţiatorii, profesori de la Facultatea de Litere, consideră că în acest mod plagiatul nu va mai fi posibil, iar candidaţii îşi vor asuma răspunderea unor lucrări oneste, realizate de ei înşişi.
“Noi le cerem candidaţilor, la examenul de licenţă, masterat sau doctorat, să ne predea înainte şi o formă digitală a lucrării de diplomă pentru a fi verificate mai uşor, să ne asigurăm că nu sunt luate de pe referate.ro. Acum, însă, avem în intenţie să facem şi o bază de date, o bibliotecă digitală a noastră, în care să publicăm toate lucrările studenţilor, astfel încât aceştia să nu le mai poată tranzacţiona între ei. Proiectul a trecut prin consiliul profesoral şi sperăm să fie implementat curând. Ar fi o pază bună împotriva plagiatului, chiar dacă profesorii nu sunt încântaţi de această transparenţă, pentru că se tem că le vor fi furate ideile, vrem să se înţeleagă că preferăm lucrări mai simple, dar oneste”, spune conf. univ. dr. Daniel Vighi, de la Facultatea de Litere, Istorie şi Teologie, din cadrul Universităţii de Vest.
De-a lungul anilor, mai spune Daniel Vighi, a întâlnit multe situaţii în care studenţii se prezentau cu lucrări plagiate : “Am avut situaţii de lucrări copiate şi nu le-am dat drumul. Nu sunt un Gingis Han al notelor, dar nu pot accepta plagiatul, pentru că, punându-şi semnătura pe acea lucrare, profesorul coordonator intră într-o lumină proastă. Or, noi avem datoria să îi îndrumăm pe studenţi şi să îi obişnuim să lucreze cu adevărat la o lucrare şi să pună ghilimele când iau un text dintr-o lucrare. Vrem să urmeze normele occidentale de redactare ale unei lucrări şi să încerce să utilizeze un limbaj mai practic, nu acea limbă de lemn şi hermeneutică, situaţie întâlnită şi în lucrările profesorilor de gradul I”.
Daniel Vighi apreciază că toate aceste neajunsuri se pot schimba treptat, însă pentru acest lucru trebuie fermitate. “E nevoie de aceste două metode, de publicarea lucrărilor de diplomă a absolvenţilor pe site-ul nostru şi verificarea lor şi pe internet, indiferent că vorbim de examene de licenţă, disertaţie sau doctorat”, spune Daniel Vighi.


Integritatea universitară, sub semnul întrebării

Ultimul raport anual al Coaliţiei pentru Universităţi Curate, pe 2009, publicat în aprilie, care a monitorizat şi instituţiile de învăţământ superior din Timiş, arăta că universităţile ar trebui să fie mai transparente faţă de public şi să pună în practică regulile de etică pentru a împiedica fenomenul de plagiat.
La Universitatea de Medicină şi Farmacie Timişoara, de pildă, raportul C.U.C. semnala că “deşi formal se declară că plagiatul nu este tolerat, atitudinea vizavi de plagiat nu este una care să ducă la rezolvarea problemei. Şi profesorii, dar şi studenţii (care apreciază activitatea ştiinţifică a profesorilor) vin cu argumente care susţin că asemănările identificate nu pot fi etichetate ca plagiat”.
La Universitatea Politehnică se remarcau suspiciuni de practici oneroase, incorecte, la limita eticii şi legii, acuzaţii de despotism, în care a fost implicat numele instituţiei, procese pe chestiuni de corectitudine pierdute. Topul integrităţii universităţilor mai arăta că situaţia în învăţământul universitar nu este una prea roz, primul loc al clasamentului rămânând neocupat, deoarece niciuna dintre universităţile din ţară nu a fost catalogată ca fiind de cinci stele.
În ceea ce priveşte clasificarea instituţiilor universitare din Timişoara, acestea se situează, în general pe la mijloc – doar patru universităţi timişorene intrând în top – Universitatea Politehnica şi Universitatea de Vest au fost catalogate ca fiind universităţi de 2 stele, iar Universitatea de Medicină şi Farmacie “Victor Babeş” şi Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară a Banatului au fost încadrate la universităţi de 3 stele.
Reprezentanţii C.U.C. arătau că rezultatele raportului realizat de membrii săi demonstrează că integritatea universitară este una dintre problemele majore ale sistemului de educaţie şi că se circumscrie problemei corupţiei.