Plan de eliminare a filierelor de intermediari din pieţele timişene

Deşi este una dintre zonele agricole cu cel mai bun potenţial din ţară, Timişul este, paradoxal, încadrat între judeţele cu cele mai mari preţuri practicate în pieţele agro-alimentare. Aceasta din cauză că mercurialele din pieţe sunt dictate de către intermediari, care fac legea în aceste spaţii de comercializare, obligându-i pe producătorii autentici să le vândă marfa la preţ mic şi “nivelând” mercurialul, cu aceleaşi tarife la toate tarabele. Ca să poată vinde în pieţe, marea majoritate au certificate de producător eliberate de primăriile din judeţ. Comitetul de Coordonare al Administraţiei Agricole consideră că printr-un control mai bun al eliberării acestor certificate la nivelul primăriilor, reţelele de intermediari care fac legea în pieţele agro-alimentare din judeţ ar putea fi descurajate.

Vânzări monitorizate

De mai bine de şapte - opt ani se vorbeşte despre aşa-zisa mafie a pieţe­lor – intermediari care le iau marfa pro­­ducătorilor autentici şi stabilesc ace­leaşi preţuri mari, în pieţele din tot ju­deţul. Majoritatea intermediarilor de acest gen, ca să poată vinde în pieţe, au certificate de producător eliberate de Primării, certificate eliberate ne­legal sau fără să se facă niciun fel de verificări. De aceea, Comitetul de Co­ordonare al Administraţiei Agricole a venit cu o serie de propuneri vizând o mai bună implicare a primăriilor în eliberarea certificatelor de producător.

Conform membrilor C.C.A.A. Ti­miş, certificatul de producător nu este edificator în privinţa valorificării unei părţi din producţie, şi s-a propus anexa­rea unor documente justificati­ve (fac­turi, borderouri de achiziţie, etc) care să dovedească valorificarea producţiei. Aceştia afirmă că doresc o mai bună implicare a Primăriilor în identificarea corectă a parcelelor utilizate de către fermieri, precum şi în ţinerea eviden­ţei actelor doveditoare privind utiliza­rea terenurilor (dovada proprietăţii, contractul de arendă, contractul de vân­­zare cumpărare, donaţiile, schimburile temporare de terenuri care se fac în­tre utilizatori).

Conform membrilor C.C.A.A. Timiş, certificatul de producător nu este edificator, pentru că ar mai trebui să aibă o componentă , pentru a se putea verifica ce cantitate de produse s-a realizat de către producător.

“Totodată ar trebui să se înfiin­ţeze un compartiment de legume –fructe  care să monitorizeze cantitatea de legume şi fructe vândută în piaţă. Sau să se completeze de către anga­jaţi din  piaţă un grafic al valorificării produselor vândute  de către producă­tori”,spune Tiberiu Lelescu, direc­torul Direcţiei Judeţene pentru Agricul­tură Timiş.

Preţuri peste media naţională

Din cauza acestor filiere de inter­mediari, Timişul, o zonă cu un potenţial agricol foarte bun, a ajuns să aibă pe pieţele agro-alimentare preţuri mult mai mari decât cele practicate în alte judeţe unde sectorul agricol e mult mai slab reprezentat. Conform mercuria­lului preţurilor agro-alimentare publi­cat săptămânal de Ministerul Agricul­turii, cartofii, de exemplu, vânduţi cu 1,5 lei pe pieţele din Timiş, se vând în judeţe precum Suceava, Covasna sau Ilfov cu preţul de 0,6 lei kilogramul. Fasolea, vândută cu şase lei kilogramul în Timiş, se vinde în Ilfov cu patru lei iar în Galaţi cu 3,5 lei. Varza, cu un preţ de 1,5 lei kilogramul în Timiş se vinde cu 0,6 lei în Vâlcea, sau 0,3 lei în Suceava. Morcovul, vândut în pieţele agro-alimentare timişene cu 2,5 lei kilogramul se poate cumpăra în Pra­hova, Covasna sau Brăila cu un leu kilo­gramul. Merele, vândute cu trei lei ki­logramul în Timiş sunt 1,5 lei pe pieţele din judeţele Buzău, Călăraşi sau Caraş Severin.

“Este evident că intermediarii controlează pieţele, iar producătorii veritabili nici nu mai au acces în pieţe din cauza lor. Aceşti intermediari le cumpără toată marfa şi cresc artificial preţurile. Problema e la primării, acolo ar trebui să se verifice cui şi pe ce bază se eliberează certificate, pentru că la primării există acele registre agricole. Primăriile ar putea să facă nişte mini­me verificări şi să nu mai dea pur şi simplu certificate de producător celor care nu figurează ca având pământ în posesie sau care au doar trei ari în jurul casei. Nu e normal ca pieţele să fie pline de bişniţari care vând tone de legume şi fructe cu certificate de pro­ducător eliberate pentru doi-trei metri pătraţi de pământ deţinut”,spune Ştefan Tarjoc, directorul Saţiunii de Cercetare Agricolă Lovrin.