Plata datoriilor F.C. Poli – condiţie pentru asocierea în club a autorităţilor locale

Deşi în ultima perioadă finanţatorul F.C. Politehnica Timişoara, omul de afaceri Marian Iancu, a făcut de mai multe ori propunerea ca Primăria Timişoara şi Consiliul Judeţean să devină acţionare la F.C. Politehnica Timişoara, ideea a fost până nu de mult exclusă atât de către reprezentanţii Primăriei, cât şi de cei ai Consiliului Judeţean. Acum, însă, această variantă este analizată cu toată seriozitatea, aducându-se argumentul, mai mult sau mai puţin credibil, că, în acest fel, F.C. Politehnica Timişoara nu va mai fi amestecată în scandalurile în care a fost atrasă în ultimii ani.

O intenţie veche

Deşi acum se vorbeşte insistent şi foarte serios despre ea, ideea acţio­na­riatului Primăriei Timişoara şi al Con­siliului Judeţean Timiş la F.C. Politeh­nica nu este nouă. În diverse forme, finanţatorul Marian Iancu a încer­cat să propună această variantă în ultima perioadă, mai insistent după ce echipa a retrogradat din cauza datoriilor, con­form variantei susţinute de Tribunalul de Arbitraj Sportiv de la Lausanne.

După cum preciza chiar Marian Ian­­cu, grupul de firme BkP şi-a manifes­­tat disponibilitatea să se încadreze “într-o formă legală, propusă, care poa­te să meargă până la cedarea a 50% din acţiunile societăţii pe acţiuni Po­litehnica Timişoara, cu menţiunea ca aceia care vor prelua administrarea companiei să îşi asume într-un termen mediu, 10 - 12 ani, o investiţie egală cu valoarea capitalul social dezvoltat de grupul BkP, aproximativ 22 de milioa­ne de euro”. Marian Iancu preciza, în acelaşi context, că atât Consiliul Local, cât şi cel Judeţean se pot constitui ca acţionari, dacă vor hotărî ca prin aceas­tă intervenţie să fixeze definitiv clubul ca entitate juridică locală, deţinătoa­rea celei mai importante mărci din ves­tul ţării.

Fiind în acest an mai mult ca niciodată ţinta criticilor pentru modul în care au ales să sprijine echipa, de-a lungul timpului, prin oferirea de finan­ţări controversate, de ordinul milioa­nelor de lei, din re­sursele bugetare, atât Primăria, cât şi C.J. Timiş au declarat în pri­ma fază că această va­riantă este ex­clusă şi că nu vor să fie părtaşi ca şi co-acţionari într-o socie­tate comer­cială despre care nu ştiu mare lucru. Ulterior, însă, se pare că ambele in­stituţii şi-au reconsiderat poziţia.

Confirmări oficiale

Aşa se face că în această săptă­mână conducerea C.J. Timiş a anunţat că negocierile legate de preluarea pa­chetului majoritar de acţiuni al clubu­lui sunt pe ultima sută de metri. For­ma de asociere este, însă, surprinzătoare, pachetul majoritar de acţiuni fiind îm­părţit între Consiliul Local Timişoara, C.J. Timiş şi Universitatea Politehnică. În acest sens, s-au organizat, zilele trecute, întâlniri cu Marian Iancu, pentru stabilirea detaliilor transferului. Pentru a se şti cu siguranţă situaţia financiară actuală a clubului, se va organiza un audit, realizat de către o societate de profil independentă, agrea­tă de viitorii asociaţi. După aflarea rezultatelor, propunerile de asociere vor fi prezentate plenului C.J. Timiş, al Consiliului Local şi al Senatului Uni­versităţii Politehnica Timişoara, care vor hotărî în privinţa oportunităţii aces­tei asocieri.

“Decizia asocierii se va lua doar după efectuarea unui audit detaliat. Se va face expertiză financiară, ca la ori­care societate comercială, iar firma care va efectua acest audit va trebui să fie agreată de Consiliul Judeţean, de Universitatea Politehnică şi de Primă­ria Timişoara”,ne-a declarat Titu Bo­jin, consilier judeţean şi preşedinte al P.S.D. Timiş.

Întrebat care va fi proporţia acţio­­nariatului între Universitatea Politeh­nică, C.J. Timiş şi Primărie, Titu Bojin a precizat : “Nici nu contează asta foarte mult. Contează să avem 51% din acţiuni. Astfel, Clubul Poli ar fi al nos­tru, nu ar mai fi angrenat în tot felul de conflicte care îi sunt străine, nu am mai avea situaţii precum cea legată de domnul Zambon. Noi, în calitate de ac­ţionari majoritari, vom putea coordo­na clubul”.

În ceea ce priveşte precedentele, legate de un astfel de tip de preluare a unei echipe de fotbal de către autori­tă­­ţile locale, Titu Bojin susţine : “Există precedente pe plan local, avem echipă de baschet care e administrată de autorităţile locale”. Întrebat dacă în al­te judeţe există o administrare simila­ră a unei echipe de fotbal, Titu Bojin de­clară că nu ştie, întrucât nu a verificat acest aspect.

Asocierea în sine este văzută, deo­camdată, cu reţinere. “Ideea în sine este generoasă. Rămâne de văzut cât de generos va fi Marian Iancu. Oricum, în toate aceste zile în care s-a vorbit despre faptul că Marian Iancu a fost condamnat la zece ani închisoare, fap­tul că subiectul a fost în toate ziarele şi la toate televiziunile a reprezentat o palmă pentru noi, pentru că Marian Ian­cu a fost asociat cu imaginea F.C. Poli­tehnica Timişoara, şi noi suntem aso­ciaţi cu acest club, pe care l-am finan­ţat. Şi în această idee se discută, se ne­gociază, şi rămâne de văzut ce paşi vor fi întreprinşi. Oricum, eu am solicitat C.J. Timiş ca firma care va realiza au­ditul la F.C. Timişoara să fie agreată de noi, şi în inventar să fie inclusă şi va­loarea jucătorilor”, ne-a declarat Vio­rel Sasca, preşedintele Comisiei Eco­nomice a Consiliului Judeţean Timiş.

La rândul său, viceprimarul Timi­şoarei, Adrian Orza spune că nu a par­ticipat la acele întruniri unde s-a dis­cutat despre preluarea pachetului ma­joritar de acţiuni la club :“Ideea nu îmi aparţine. În principiu, ar fi o variantă bună ca acest club să fie în proporţie de 100% al autorităţilor locale”.

Datoriile rămân un subiect spinos

Datoriile clubului au reprezentat, probabil, cel mai spinos subiect al negocierilor purtate zilele trecute. Potrivit situaţiei făcute publice de către conducerea clubului, F.C. Timişoara are, din categoria datoriilor faţă de furnizori pentru activităţile curente, datorii pasive de 270.000 de euro şi da­torii curente de 300.000 de euro. La aces­tea se adaugă datorii faţă de cluburi, pentru transferuri de jucători, şi faţă de impresari, în valoare de 3,5 milioane de euro, din care urgenţe – 1,5 milioa­ne de euro. Datoriile faţă de personalul clubului şi faţă de jucători însumează 700.000 de euro. În fine, datoriile faţă de buge­tele de stat şi bugetele locale sunt în su­mă de 480.000 de euro. Nu au fost ui­tate nici datoriile faţă de societăţile de grup BKP şi acţionari, cuantificate la suma de două milioane de euro.

De altfel, ca un preambul al aces­tor discuţii, conducerea clubului a pre­ci­zat că are nevoie până la sfârşitul anu­­lui de o “sumă în jurul valorii de 1,8 milioane de euro”, care ar fi trebuit acordată de autorităţile locale şi ar ur­ma să acopere cheltuielile de funcţio­nare pe acest an, fiind plătibilă până la 31 decembrie 2011.

“A fost o chestiune clar stabilită de la început la discuţie – clubul trebuie să-şi plătească datoriile. Trebuie să se înţeleagă că prin preluarea pachetului majoritar de acţiuni nu va da nimeni nimănui o geantă de bani ca să o ducă acasă, ci cu fondurile puse la dispoziţie vor trebui achitate datoriile existente, fără niciun fel de discuţii”,susţine Titu Bojin.

O asociere problematică

Preluarea de către autorităţile lo­cale a pachetului majoritar de acţiuni la F.C. Politehnica este cu atât mai proble­matică cu cât patronul Politehnicii Ti­mişoara, Marian Iancu, a fost condam­nat la zece ani  detenţie în dosarul Ra­fo, de către Tribunalul Bucureşti, care a decis şi condamnarea fratelui aces­tuia, Octavian Iancu, la nouă ani închi­soare. Acuzaţiile în acest dosar au fost formulate în baza concluziilor din pro­cesul-verbal întocmit de Agenţia Naţio­nală de Administrare Fiscală. Potrivit acestui act, Kadri Mazhar Basaran, Măr­gărit Constantin şi Octavian Iancu (ad­ministratori la firmei VGB Impex S.R.L., în 2000 - 2004), împreună cu Marian Ian­cu ar fi prejudiciat bugetul de stat prin neplata impozitului pe profit de 806,2 miliarde lei şi prin TVA nelegal dedus de 550, 3 miliarde, rezultînd un preju­diciu total de 1.356,5 miliarde de lei.

Marian Iancu a ţinut însă să preci­zeze că “acest dosar nu are legătură cu fotbalul, cu acte de corupţie, şi cuprin­de evenimente din perioada 2000 - 2001. Grupul de firme BkP nu este implicat în acest dosar. Clubul Politehnica Timi­şoara nu are nimic de suferit de pe urma acestei decizii. Acţionarii persoanei juridice F.C. Politehnica Timişoara S.A. nu sunt implicaţi în acest dosar”.

Conform declaraţiilor sale, nu ar fi implicat în niciun dosar legat de Rafo şi nu creat niciun prejudiciu statului român atâta timp cât a condus rafinăria. “Este vorba despre un dosar care priveşte mai multe firme, printre care şi una din grupul VGB, căreia nu i-a fost reţinută în această hotărâre niciun prejudiciu cauzat statului. În dreptul celorlalte firme s-au stabilit prejudicii, dar în mod eronat, pe lângă proprietarii acelor firme m-au acuzat pe mine şi fratele meu ca fiind acţionari. Lucru cu totul şi cu totul neadevărat. Firmele la care am făcut referire nu sunt de tip fanto­mă, iar acţionarii există şi sunt cetă­ţeni români, parte în dosar. Aceasta este eroarea judiciară pe care o vor îndrepta Curtea de Apel şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie”, a menţionat Ma­rian Iancu.

Decizia Tribunalului Bucureşti nu este definitivă, şi până în prezent sem­nalele venite dinspre autorităţile locale sunt că asocierea pentru preluarea pachetului majoritar de acţiuni va continua şi în aceste condiţii, iniţiativa fiind luată înainte de a se şti sentinţa dată de Tribunalul Bucureşti. “Vorbind strict teoretic, în varianta în care un asociat al unei societăţi comerciale e condamnat definitiv la închisoare cu executare, această problemă, în ceea ce priveşte firma respectivă, se poate rezolva în conformitate cu statutul societăţii. Acţiunile pot fi cesionate sau vândute”, spune avocatul timişorean Dumitru Ganţ.