Agerpres:
editia 24 - 27 mai 2012
Aboneaza-te pentru a primi buletinul de stiri pe e-mail
 21°CUmiditate:77% Viteza vantului:2 KMH Vizibilitate:11 km
4.4587 3.5272
Poetul
Am scapat (pana la aproape 60 de primaveri) de sindromul eminescian ("De-oi urma sa scriu in versuri, teama mi-i ca nu cumva /Oamenii din ziua de astazi sa ma-nceap-a lauda") asa incat am ratat si motivul (tot eminescian) al lehamitei ("Laudele lor, desigur, m-ar mahni peste masura").Culmea este ca am urmat sa scriu poeme, chiar sa public carti consistente (trilogii), dar tacerea (de aur) a criticii (de tinichea) s-a manifestat plenar. (Tinichea e un metal nobil pe care l-a folosit un demn de Nobel, neamtul Günther Grass, in titlul unei carti: "Toba de tinichea"!)E drept ca e sinucidere curata sa scrii stihuri intr-o vreme epico-dramatica si instabil-globala ca aceea de azi, dar daca tot ti-a ramas aceasta nebunie nu trebuie sa fie cineva sa ti-o... tamaduiasca?
Bunaoara, un prieten (am destui carora le citesc poeme si se entuziasmeaza de mai multa vreme si nostalgici ca mine, care cred in poezie si chiar in recitare!) sau un critic (am destui care participa la lansari de carte, cu care emailesc, cu care ciocnesc pahare pline cu licori pe care ei le si golesc, dar atat). Numai ca ei, prietenii (neputinciosi) si criticii (abstinenti) nu fac sa circule idei apropo de insul autor prin mass-media, asa incat, in boomul de oferta, cvasianonimul autor de poezie ramane pseudocunoscutul prozator, ce semneaza acest text, nici el nu stie de ce.
Copyright © 2007 Timpolis Home Powered by Rheal
|