Pokerul, între hobby, meserie şi religie

Jocul de poker a luat în ultimii ani o amploare la care nici cei mai înfocaţi susţinători ai lui nu se aşteptau. Cândva practicat doar în anumite cercuri, acum, când prin internet a devenit accesibil tuturor, pokerul s-a transformat într-un fenomen de masă, anunţă Mediafax.

Media spectatorilor la partidele din Liga I de fotbal se apropie la 4.500 de oameni pe meci. La turneul “live” World Series of Poker 2011 au fost 6.865 de concurenţi, în timp ce la ediţia ani­versară a zece ani de Pokerstars au par­ticipat “online” 62.116 oameni.

Contrar imaginii proiectate de fil­mele hollywood-iene, în care jucătorii sunt prezentaţi ca nişte gangsteri care aruncă cu banii pe masa de poker, un turneu live se aseamănă mai mult cu o mulţime de matematicieni strânşi la o conferinţă ştiinţifică în care, une­ori, entuziasmaţi sau dezamăgiţi de re­zultatele lucrării prezentate, îşi expri­mă adevăratele sentimente de bucurie sau tristeţe.

Evenimentul principal al World Poker Tour Praga Bwin l-a costat pe fie­care participant 3.500 de euro, pre­miile totale ajungând la 2.360.050 de euro. Primul loc a fost ocupat de rusul Andrey Pateychuk (foto), care a luat acasă 468.200 de euro, dar dincolo de banii impresionanţi care se învârt în lumea pokerului rămâne spectacolul oferit de un asemenea turneu.

Dealerii, ca nişte arbitri veritabili de fotbal, sunt din ţări diferite, doar “crema” celor care ştiu să împartă cel mai bine cărţile de joc. Bodyguarzii de la asemenea turnee importante par toţi foştii elevi ai unei şcoli de bune ma­niere şi doar fizicul lor impresionant îi trădează în a nu-i confunda cu ceilalţi ju­cători. Concurenţii de la un turneu live nu se sfiesc să-şi comande mân­care şi să deguste sushi în timp ce joa­că poker, concentrarea lor nefiind în­să cu nimic afectată.

Pokerul devine însă religie atunci când observi că jucători aflaţi în pauza turneului live, perioadă de recreere ce ţine o oră, îşi deschid laptop-urile pentru o sesiune online de data asta. Unii nu se pot abţine să nu joace poker, alţii motivează că aşa se antrenează şi îşi menţin ritmul, iar cei mai mulţi doar sunt siguri că vor câştiga ceva bani în plus. Pentru astfel de jucători, timpul petrecut la masa de poker sau în faţa calculatorului jucând poker este nelimitat.

Dar pentru unii, pokerul a devenit o meserie ca oricare alta. Nici Româ­nia nu a fost ocolită de acest fenomen. Pe lângă numărul mare de jucători ro­mâni care practică pokerul ocazional, câţiva au reuşit să devină profesio­nişti, iar şi mai puţini să-şi facă un nu­me de temut chiar şi pe plan mondial.

Unul dintre cei mai buni jucători de poker români, Mihai Manole, a trasat definiţia unui jucător profe­sio­nist de poker : “Un jucător profesionist de poker este acea persoană care prin jocul de poker reuşeşte să îşi asigure traiul din punct de vedere financiar pe o perioadă lungă de timp, la fel cum o face şi o persoană care practică orice altă meserie”.

El consideră că România se află în urmă în comparaţie cu alte ţări privind dezvoltarea jocului de poker din cauza concepţiei greşite despre cei care joacă poker. “La dezvoltarea greoaie a pokerului în România a con­tribuit şi concepţia românilor despre poker ca joc de noroc care creează de­pendenţă, distruge vieţi şi familii. În ultimul timp, lucrurile s-au mai schim­bat şi creşterea a fost accelerată. Au început să apară emisiuni, articole şi câştigători din poker care se mân­dreau cu ceea ce fac. Faţă de alte ţări suntem încă în urmă, mai ales în ceea ce priveşte partea de live, însă lucru­rile se schimbă repede şi evoluează spre bine”, explică Mihai Manole.

Preşedintele Asociaţiei Cazi­nou­rilor din România, Sorin Constan­ti­nescu, crede că în România sunt câ­teva sute de mii de jucători de poker care o fac măcar de plăcere, fără o miză materială. Totuşi, el consideră că jucătorii români care încearcă site-urile de poker au doar o scurtă perioadă de acomodare în care nu depun bani, urmată apoi de joc pe miză materială.