Având în vedere diferitele aspecte de care trebuie ţinut cont, un studiu cât de cât apropiat de realitate legat de evaluarea fenomenului sărăciei în România şi de felul în care s-a amplificat acesta în ultimii ani este extrem de greu de realizat. La nivel judeţean s-au încercat tot felul de studii şi rapoarte pe această temă cum e, de exemplu, Raportul cu privire la diagnoza problemelor sociale la nivelul judeţului Timiş, realizat de către Direcţia Generală de Protecţie a Copilului şi Asistenţă Socială. Combinate cu datele Ministerului Muncii, aceste studii relevă că un număr mare de timişeni se confruntă cu spectrul unei sărăcii extreme şi, măcar din acest punct de vedere, e greşită această catalogare-şablon a Timişului ca unul dintre cele mai bogate judeţe din ţară.


Trai cu 125 de lei pe lună

Conform statisticilor Ministerului Muncii, Timişul este unul dintre jude­ţele cu cel mai mare procentaj al per­soa­nelor singure, raportat la totalul bene­ficiarilor venitului minim garantat – adică, suma dată de stat pentru per­so­nalele care nu au nici un venit. „Deşi în toate regiunile persoanele singure de­ţin ponderea cea mai însemnată în to­talul ajutoarelor plătite, această pon­dere variază considerabil de la o re­giune la alta şi anume de la 33,3% în Centru la 45,0% în vestul ţării”, spun reprezentanţii Ministerului Muncii. E vorba deci, de oameni singuri, care tră­iesc cu cei 125 de lei – cuantumul ve­nitului minim garantat pentru persoa­nele singure. Ei reprezintă jumătate din cei peste 3.000 de oameni care tră­iesc cu această formă de sprijin de stat la nivelul întregului judeţ. În zone pre­cum Gătaia sau Tomnatic, relevă un raport al Direcţiei Generale de Pro­tec­ţie a Copilului şi Asistenţă Socială Ti­miş, numărul persoanelor fără alte venituri, care trăiesc doar din venitul minim garantat, poate ajunge până la 15% din totalul populaţiei.
Culmea e că şi această sursă de venit ar putea fi pusă sub semnul întrebării în acest an, pentru că există Primării cărora bugetul alocat pentru acest an nu le permite să acopere plata acestor prestaţii sociale. „Sunt Primării din Timiş care, cu bugetul fixat de acum, vor avea bani doar până prin luna mar­tie. E nevoie de o revizuire a acestor bugete”, ne-a declarat Viorel Sasca, şeful Comisiei Economice a Consiliului Judeţean Timiş
Peste 5.800 de timişeni trăiesc din ajutoare sociale, şi peste 350 au nece­sitat, anul trecut, ajutoare de urgenţă, în urma unor situaţii-limită în care au ajuns. Guvernul a mai trebuit să dea anul trecut peste un milion de lei unor fundaţii din Timiş care administrează unităţi de asistenţă socială, subvenţii care s-au îndreptat spre alţii 900 de timişeni aflaţi în situaţii disperate – fără venituri, fără adăpost, fără posibilita­tea de a beneficia de asistenţă medicală.
În mod normal, pentru că, aşa cum se vede, problematica socială a Timi­şului nu este deloc simplă, statul ar fi trebuit să investească resurse mate­riale, dar şi să angajeze personal la Inspecţia Socială – structura care pu­tea realiza verificări ale justeţii acor­dării acestor forme de sprijin şi putea realiza în paralel şi anchete sociale. Însă lucrurile s-au petrecut exact pe dos, în sensul că Inspecţia Socială, care a obţinut anul trecut rezultate destul de bune coordonată de Inspec­toratul Teritorial de Muncă Timiş, în ancheta legată de indemnizaţiile so­ciale şi de handicap acordate nejus­ti­ficat în Timiş, a devenit o instituţie mai mult formală. „În prezent, Inspecţia Socială mai are în Timiş doar un singur funcţionar, care se presupune că trebuie să acopere tot judeţul, şi se subordonează direct Ministerului Muncii. Respectivul funcţionar stă la noi în sediu, noi plătim toate chel­tu­ielile aferente activităţii sale pe care ulterior ni le decontează Ministerul. Cred că ar fi fost mai simplu să se men­ţină această structură în subordonarea noastră, iar cei de la Inspecţia Socială să meargă în controale nu singuri, pen­tru că nu e normal, ci însoţiţi măcar de un inspector de la noi. Nu înţeleg de ce s-a ajuns la această situaţie. Cât a fost Inspecţia Socială în subordinea noas­tră s-a văzut că poate obţine rezultate bune, dacă e să menţionăm doar anchetele de anul trecut legate de prestaţiile sociale din judeţ”, ne-a declarat Cor­nelia Corescu, şeful Inspectoratului Teritorial de Muncă Timiş.


Şomerii neindemnizaţi şi pensionarii cu pensii mici – alte categorii de risc

Tabloul sărăciei în Timiş e com­ple­tat şi de şomerii care în momentul de faţă au ieşit din perioada în care puteau beneficia de ajutor de şomaj. În judeţ sunt acum peste 5.500 de şomeri neindemnizaţi, dintre care mai mult de 2.700 sunt femei. Dintre ei, aproape 800 sunt absolvenţi de studii universitare.
Totodată, în Timiş trăiesc cu veni­turi foarte mici şi pensionarii nevoiţi să se descurce cu pensii sub 100 de euro. 310 pensionari timişeni au pensii sub 100 de lei, 2.400 au pensii până în 200 de lei, 7.968 au pensii sub 300 de lei, iar 5.085 au pensii sub 350 de lei. Acestor categorii sociale li se ada­ugă şi alte cazuri de risc prezentate în Raportul cu privire la diagnoza proble­melor sociale la nivelul judeţului Timiş, realizat de către Direcţia Generală de Protecţie a Copilului şi Asistenţă Socială Timiş. Conform acestui studiu, în mediul urban sunt localităţi precum Jimbolia sau Recaş care au un număr mare de copii neşcolarizaţi din motive sociale. Aceleaşi probleme sunt şi în Lovrin sau Nădrag, unde există o rată a abandonului şcolar destul de mare, cauzată de motive sociale. Peste 70 de copii sunt părăsiţi anual în Timiş, motivaţiile ţinând tot de posibilităţile materiale ale părinţilor. Un alt fenomen ce ţine de sărăcia ex­tremă este cel al obligării copiilor să cer­şească, fenomen care a crescut destul de mult în ultimii ani, după cum relevă Raportul diagnozei problemelor sociale din judeţ. Potrivit acestui document, conform datelor furnizate de către In­spectoratul de Poliţie Timiş, la nivelul judeţului a fost identificaţi 289 de copii ai străzii, fiind binecunoscut faptul că această categorie practică cerşetoria. „Precizăm că aceste date nu au fost însoţite de informaţii din care să reiasă că aceşti copii aparţin în totalitate spa­ţiului timişean, existând posibilitatea ca o mare parte dintre aceştia să pro­vină din alte judeţe ale ţării”, se con­semnează în respectivul raport. Asistenţii opinează că există o serie de factori care amplifică acest fenomen : poziţionarea judeţului şi a Timişoarei în proximitatea punctelor de frontieră, dezvoltarea economică a Timişului, mai bună decât în alte judeţe – ceea ce oferă posibilitatea câştigurilor mult mai facil –, afluenţa mare de turişti străini. „Dacă corelăm datele primite de la Primării şi cele furnizate de către Poliţie, putem concluziona că la nivelul judeţului, numărul copiilor care practică cerşetoria este mult mai mare decât cel aflat în evidenţa insti­tu­ţiilor cu competenţe în acest domeniu, însă nu avem suficiente informaţii pen­tru a putea stabili câţi copii din rândul cerşetorilor aparţin judeţului Timiş, şi câţi provin din alte zone ale ţării”.
Fenomenul nu este specific Timi­şoarei – în Periam, de pildă, au fost depistaţi patru copii obligaţi să cer­şească, iar la Sânnicolau Mare şi la Lugoj, câte zece copii.
Nu doar minorii reprezintă o cate­gorie de risc, afectată din plin de lipsa posibilităţilor materiale, ci şi bătrânii. „Există persoane vârstnice din cadrul comunităţilor care sunt abandonate sau neglijate de către aparţinători datorită fie faptului că familia nu dispune de posibilităţi materiale, fie că persoana vârstnică se află într-o relaţie con­flic­tuală cu familia, sau că există posibi­litatea ca aceste persoane să nu aibă aparţinători, constatându-se şi lipsa ve­niturilor proprii” se specifică în rapor­tul G.G.A.S.P.C. Timiş, care dă exem­plul unor localităţi precum Sânandrei în care au fost identificate şapte astfel de cazuri.
Problema persoanelor fără adă­post, legată şi ea de fenomenul sărăciei extreme, nu e doar una specifică Timişoara. La Săcălaz, de exemplu, ultimul raport cu privire la diagnoza problemelor sociale la nivelul judeţului Timiş identifica opt cazuri de acest gen în Săcălaz, la Recaş zece, şi lista poate continua.


Venituri de subzistenţă

- 310 pensionari timişeni au pensii sub 100 de lei
- 2.400 de timişeni au pensii până în 200 de lei - 7.968 de timişeni au pensii sub 300 de lei
- 5.085 de timişeni au pensii sub 350 de lei


Solidaritatea, singura speranţă
  Adesea, singura speranţă a celor ajunşi în situaţii de sărăcie extremă rămâne solidaritatea, exprimată în diverse forme de semenii lor.
Conform contabilizărilor făcute la nivelul judeţului, în Timiş se desfăşoară anual peste 2.400 de acţiuni de întraju­torare a categoriilor defavo­rizate, acţiuni iniţiate de către autorităţi locale, O.N.G.-uri sau diverse companii din judeţ. Totuşi, nu sunt suficiente, mai ales că majoritatea se concen­trează în jurul sărbătorilor, de iarnă sau pascale.
În Timişoara situaţia per­soanelor afectate de sărăcia extremă ar fi mult mai gravă dacă măsurile sociale luate de autorităţile locale nu ar fi com­pletate de iniţiative venite din mediul privat.
Astfel, în subordinea şi fi­nanţarea Municipalităţii func­ţio­nează Cantina Socială, de ca­re sunt dependenţi sute de timi­şoreni, care nu îşi pot asigura altfel hrana zilnică. „Numărul beneficiarilor este de apro­ximativ 400, mai sunt oameni care intră în acest sistem şi care ies, în funcţie de modifi­cările legislative”, ne-a declarat Rodica Cojan, directorul Can­tinei Sociale Timişoara. În paralel, timişorenii fără venituri şi fără adăpost, cărora în momentul de faţă autorităţile locale nu le pot oferi cazare tem­porară, beneficiază de ser­viciile Azilului de Noapte, gestionat de Fundaţia Caritas a Diecezei Ti­mişoara. Aproape 500 de timi­şoreni fără adăpost, din care 30 de copii şi 70 de adulţi sunt dependenţi, mai ales pe timp de iarnă, de cazarea oferită de Azi­lul de Noapte Timişoara.