Politia

Adesea m-am intrebat daca, in calitate de lucrator la Interne, sunt aparat mai bine de Politie. M-am intrebat adesea, fiindca deseori am avut, ca orice cetatean si mai mult decat atat, necazuri: mi s-a spart si mi s-a furat masina, mi s-a violat domiciliul, am fost ultragiat. Mi s-a pradat padurea, ca sa nu vorbesc decat de probleme majore. Ei bine, de fiecare data, Politia (pot spune asa, fiindca nu e vorba de unu-doi politisti) m-a tratat incredibil de neprofesionist. Masina furata mi-am gasit-o singur, in timp ce politistii jucau table asigurandu-ma ca e data in urmarire generala, minciuna confirmata de toti agentii intalniti in trafic si intrebati de numarul, culoarea si marca “ilustrei” disparute. Padurea agresata de o gasca de bruneti prinsi (de mine) asupra faptului, in timp ce politistii chemati au fost luati ei la rost de hoti si acuzati, in fata mea, ca-i sicaneaza impotriva intelegerii. (De ochii mei au descarcat o caruta cu lemne, au intocmit un proces-verbal intr-o seara, iar dimineata, si obiectele delicte, si actele au disparut!). In privinta agresiunii apartamentului, omul legii a venit la reclamati (niste romi deosebit de agresivi) si le-a pus in vedere sa se astampere, ca i-am reclamat eu, “colonelul de la Interne”.
Am exemple de... amabilitate si tratament “preferential” cu duiumul. Despre unele am (mai) scris, dar fara ecou, afara doar daca unele “recomandari” de a ma abtine sa “pictez” institutia din care am facut parte nu sunt un ecou. In rest, nimic, afara de un efort constant al unor zelosi pentru a polei imaginea, in locul schimbarii de mentalitate.