Am scris, după ce am văzut de la balcon şi, fiindcă nu mi-am crezut ochilor, am coborât în faţa blocului şi am văzut mai bine, cum poliţiştii se trăgeau de şireturi, tutuindu-se în limbaj ţigănesc şi hârjonindu-se cu pirandele, adică exact cu perso­na­jele pe care eu le reclamasem că tulbură liniştea, agre­sează mediul distru­gând pomii şi spaţiile verzi, că fac grătare şi ascultă manele în faţa imobilului, că înjură fără scrupule şi se dedau la tot felul de expe­rienţe. Am scris şi aveam remuşcări (ca unul de-al sis­te­mului) că am fost dur, că nu doi puţoi cu uniformă şi sfidarea chiar a legii pe care sunt plătiţi de noi s-o apere, repre­zintă instituţia.

Tocmai când eram muncit de căinţă, citesc ce-au văzut şi alţi con­fraţi: „În Gara de Nord se fură orga­nizat orice. Ţigăncile ascund prada sub fustele largi şi între sâni. Poliţia evită intenţionat să intervină”.

A evita intenţionat e sinonim cu a par­ti­­­­­­ci­pa în cârdăşie? Dacă da, înseamnă că de ani buni de când ţip cu strigăt de cerneală că nu poliţiştii fac legea, ţara, statul, Europa de râs, ci poliţia noastră demilitarizată, în­gâm­fată, destructurată şi (vizibil) ine­fi­ci­en­tă am avut dreptate! Ei şi? Poate că aşa e tren­dul, targetul, brandul, stilul, recoman­da­rea.