Poliţia Timiş datorează Medicinei Legale 400.000 de lei

Deşi este o structură fără de care multe dintre dosarele instrumentate de Poliţie sau ajunse pe rolul instanţelor nu ar putea fi finalizate, Medicina Legală continuă să fie tratată cu un interes invers proporţional cu importanţa ei. Supraaglomeraţi, cu facturi neachitate de multă vreme de către structurile Internelor, Justiţiei şi de unităţile sanitare care au beneficiat de rapoartele întocmite, medicii legişti par să traverseze în ultimii trei - patru ani o perioadă acută de criză de personal şi resurse, care nu are cum să nu afecteze activitatea instituţiei.

1,8 medici legişti la 100.000 de locuitori

Criza de personal, in­vocată în ultimii ani de struc­turile din reţeaua de Medicină Legală, pare să fi ajuns în prezent la apogeu, specialiştii Institutului de Medicină Legală susţinând că nu există niciun fel de corelaţie cu populaţia judeţelor deservite de unităţile de Medicină Legală.

Deşi norma minimă euro­peană este de doi medici legişti la 100.000 de locuitori, în Ro­mânia puţine sunt judeţele în care se ajunge la o astfel de proporţie. În Timiş, de exem­plu, deşi aici există Institutul de Medicină Legală Timi­şoa­ra, proporţia este de 1,8 medici legişti la 100.000 de locuitori, lucru care devine problematic îndeosebi în perioada de con­ce­dii, mai ales că, spun repre­zentanţii I.M.L., într-un judeţ există minimum două - trei autopsii medico-legale pe zi.

La toate acestea se adau­gă un volum de activitate în creştere. Anul trecut, de pildă, la nivel naţional, au fost făcute 103.591 de constatări, exper­tize şi noi expertize medico-legale, fie la solicitarea auto­rităţilor judiciare, fie la ce­re­rea persoanelor fizice. La I.M.­L. Timişoara s-au făcut, în 2010, 364 de exper­tize bio­criminalistice, 88 de investi­gaţii serologice la cada­vre, su­te de determinări de al­coo­lemie – operaţiuni realizate la cererea Poliţiei –, 400 de de­terminări de alcoolemie la cadavre şi 129 de investigaţii toxicologice. La acestea se ada­ugă 1.738 de constatări medico-legale (în caz de agre­siuni, accidente rutiere, vio­luri, expertize în cazul în care se solicită amânarea pedepsei pentru discernământ dimi­nuat, şi aşa mai departe). S-au realizat, totodată, peste 4.000 de investigaţii anatomopato­logice şi tanatochimice, de obicei solicitate de Poliţie sau Justiţie.

“Acest volum enorm de expertize (fără să mai vorbim de autopsiile medico-legale şi numărul mare de investigaţii de laborator) au fost efectuate în condiţiile unor restricţii bu­ge­tare severe, a unor dotări de laborator insuficiente şi a unui număr de personal situat mult sub cifra minimă accepta­bi­lă”, precizează reprezentanţii I.N.M.L. 

Foarte multe bătăi de cap le-au dat medicilor legişti ex­per­tizele medico-legale psihia­trice, făcute pentru a se stabili discernământul unui infractor în raport cu fapta comisă. I.M.L. Timişoara a avut anul trecut peste 700 de astfel de cazuri, majoritatea fiind solici­tate în dosare penale.

“Se constată încă, într-un număr mare de cazuri, nu nu­mai necunoaşterea procedu­ri­lor specifice de efectuare a expertizelor medico-legale psihiatrice, dar şi a principiilor generale de efectuare a aces­tui tip de expertiză, dispu­nân­du-se de efectuarea experti­zelor într-un timp aberant de scurt, fără a se pune la dispo­ziţie materialele necesare, urmate de solicitări ultimative şi ameninţări de sancţionări cu amendă penală”, preci­zează reprezentanţii I.N.M.L.

Colaborare “originală” cu Justiţia

Anul trecut, I.M.L. Timi­şoara a avut peste 800 de soli­citări de expertize medico-le­gale din partea unităţilor de parchet şi a instanţelor.

Conform conducerii I.N.­M.L., nu întotdeauna colabo­rarea cu Justiţia este eficientă. “Ni se soli­cită să avizăm una din două expertize medico-legale între care există con­tradicţii, fără însă a ne trimite cele două ex­pertize, ceea ce implică cores­pondenţe gre­oaie şi tergiver­sări inutile. Sau ni se solicită să avizăm una din două exper­tize medico-legale între care nu exista contra­dicţii”, preci­zează reprezen­tanţii condu­ce­rii centrale a I.M.L.

Anul trecut, solicitările de expertize medico-legale formu­late de instanţe de judecată şi alte intituţii ale statului, au cres­cut cu aproximativ 10%, iar medicii legiştii spun că adesea sunt în situaţia de a fi amen­daţi de instanţe pentru tergi­versarea expertizelor, deşi “Tribunalul stabileşte un ter­men ridicol de scurt pentru efectuarea expertizei – avem o colecţie impresionantă de or­donanţe care ajung la I.N.M.L. la o dată ulterioara termenului stabilit de tribunal pentru efec­tuarea expertizei”.

De altfel, mai spun repre­zentanţii I.N.M.L., “niciodată nu suntem întrebaţi în cât timp poate fi realizată o anumită expertiză”.

Medicii legişti mai spun că în cele mai multe cazuri exper­tizele se trimit la timp, însă din motive “obscure”, ele se rătă­cesc la grefieri, în ultimul timp, iar Tribunalele nici nu mai fac efortul de a verifica motivele întârzierii.

De altfel, în instanţele ti­mişene, fie la Judecătoria Timi­şoara, fie la Tribunalul Timiş, sunt foarte multe decizii ale instanţei în care se stabilesc termeni ultimativi pentru reali­zarea de expertize, aceste deci­zii ale instanţelor fiind de tipul  “se sesizează comisia medicală competentă din cadrul Institu­tului de Medicină Legală Timi­şoara să întocmească un ra­port de expertiză psihiatrico-le­gală şi pune în vedere acesteia să comunice instanţei în ter­men de 45 de zile de la sesiza­re avi­zul său, nerespectarea acestui termen constituind aba­tere ju­diciară şi se sancţionea­ză”, în astfel de cazuri medicii legişti susţinând că nu li se cere păre­rea în privinţa justeţii terme­nului limită impus pentru o ast­fel de expertiză.

Chiar şi aşa, sunt persoa­ne din sistemul judiciar care susţin că, faţă de alte tipuri de expertize, cele medico-legale sunt predate, totuşi, la timp. “În ultimii ani nu am avut cazuri în care procedurile din dosare să fie tergiversate din cauza exper­tizelor medico-legale. De obi­cei, acestea sunt furnizate prompt. Problematice sunt mai degrabă alt gen de expertize contabile, tehnice şi aşa mai departe”, spune procurorul Ion Braşoveanu, prim-procuror la Parchetul de pe lângă Tribu­nalul Timiş.

Poliţia, datoare vândută la I.M.L.

În ultimii ani, în ciuda creş­terii volumului de activitate, In­stitutele de Medicină Legală au primit bugete tot mai mici. Ofi­cialii I.N.M.L. spun că anul tre­cut sumele alocate de la bugetul de stat pentru Institutul Naţional de Medicină Legală “Mina Mino­vici”, pentru cele cinci Institute de Medicină Legală Regionale (Iaşi, Craiova, Timişoara, Cluj şi Târgu Mureş) şi pentru Servi­cii­le Judeţene de Medicină Legală au acoperit doar un procent de 90% din cheltuielile de personal, Institutul acoperind restul de 10% din venituri proprii (în condiţiile în care salariile au scăzut cu 25% începând cu luna iulie 2010).

Bugetele Institutelor regio­nale de Medicină Legală sunt afectate din plin de felul în care structurile Ministerul Adminis­traţiei şi Internelor înţeleg să-şi plătească facturile pentru exper­tizele medico-legale solicitate. Pro­blema este una la nivel naţional, I.N.M.L. trăgând recent un sem­nal de alarmă cu privire la întâr­zierile mari în decontarea pre­staţiilor medico-legale rezultate din circuitul de decontare greoi şi cu multiple sincope. Condu­ce­rea I.N.M.L. susţine că sunt ca­zuri de plăţi parţiale ale facturilor sau refuzuri de plată ale presta­ţiilor medico-legale solicitate şi efectuate la Braşov, Călăraşi, Alba, Dâmboviţa, Timiş, Cluj, Buzău şi Sibiu. “S-au înmulţit situaţiile în care se solicită efec­tuarea unei expertize, iar când aceasta este finalizată şi factu­rată, Poliţia ne returnează fac­tura sub motivul că expertiza nu mai este necesară, pentru că do­sarul a fost soluţionat, fără însă să ne fi informat anterior că ex­pertiza nu mai este necesară”, acuză reprezentanţii I.N.M.L.

În Timiş, Poliţia se numără printre datornici cu state vechi ai I.M.L. Timişoara, datorând Institutului peste 400.000 de lei. Costul unei expertize medico-le­gale în cazul unei morţi suspecte costă aproximativ 3.000 de lei, bani pe care de foarte multe ori Poliţia nu îi poate achita. Deşi au mai fost situaţii când s-au înre­gistrat datorii restante neplătite, de această dată suma este foarte mare şi s-a adunat de anul trecut, de când au început să se înmul­ţească facturile neachitate.

Pentru a nu bloca anchetele, I.M.L. Timişoara furnizează ra­poar­tele medico-legale necesare, însă în varianta în care nu se vor acorda sume suplimentare în acest sens, prin rectificare de buget, de către Ministerul Admi­nis­traţiei şi Internelor, problema s-ar putea agrava, costurile experti­zelor în cazuri de decese suspec­te urmând a fi achitate de fami­liile celor decedaţi. Nu e clar însă ce s-ar întâmpla dacă aceş­tia nu ar avea de unde sau ar re­fuza achi­tarea acestor sume.

“Problema datoriilor către I.M.L. Timişoara e tot nerezol­vată. De unde bani? Aşteptăm alo­carea de fonduri în acest sens. Oricum, nu au fost cazuri în care să nu se furnizeze expertizele cerute, nu au existat dosare ter­giversate din acest motiv”, ne-a declarat comisarul-şef Gheor­ghe Popescu, şeful Inspectora­tu­lui de Poliţie al judeţului Timiş.

Reprezentanţii Poliţiei spun că, deşi Inspectoratul Judeţean solicită expertizele, fondurile necesare achitării facturilor sunt virate de pe plan central, de la I.G.P., pentru că Poliţia Timiş nu are surse proprii de venit. Ca atare, trebuie să se aştepte rea­lizarea unor alocări bugetare în acet sens.

Creşterea numărului de fac­turi neachitate face, însă, ca şi I.M.L. Timişoara să aibă probleme finan­ciare, Institutul având la rândul său datorii de achitat către fur­nizorii de utilităţi. În plus, se intră într-un cerc vicios, pentru că dacă nu achită aceste facturi, I.M.L. Timişoara nu va mai avea banii necesari pentru cumpăra­rea unor substanţe de laborator necesare expertizelor cerute de Poliţie.