Poliţia Timiş nu are plângeri pe numele vrăjitoarelor şi clarvăzătorilor

Scandalul arestării vrăji­toarelor care au înşelat câteva figuri cunoscute ale showbizului românesc, după ce acestea au apelat la serviciile lor pentru “rezolvarea” unor proble­me personale, readuce în prim plan naivitatea celor care cred în vrăjitorii, dar şi modul în care reacţio­nează după ce înţeleg că au fost păcăliţi. Momentan, în Timişoara este linişte şi la Poliţie, şi la Parchet, deşi vindecătoare şi clarvăză­toare sunt cu duiumul.

Promisiuni deşarte

Trimiterea în judecată a ce­lor două auto-declarate vrăjitoa­re, Vanesa şi Melisa, şi a com­plicilor lor readuce în atenţia pu­blică naivitatea cetăţenilor ca­re cred în vrăjitorii şi dezlegări de blesteme de către femei de etnie romă, vrăjitoare care lu­crează cu magie neagră sau al­bă, dar şi modul în care păgu­bi­ţii reacţionează după ce înţeleg că au fost păcăliţi. Că sunt mulţi cei care apelează la astfel de ser­vicii tămăduitoare neortodoxe o arată anunţurile tot mai frec­ven­te publicate în ziare, unde vrăjitoarele îşi oferă serviciile contracost, promiţând că pot alunga orice blesteme doar prin telefon. “Regina magiei albe Cla­udia, cea mai puternică tămă­duitoare din lume, intrată în cartea recordurilor pentru cele mai grele cazuri. Ce nimeni nu a putut rezolva, eu pot”, se ara­tă în unul dintre anunţurile pu­blicate într-un ziar local de mică publicitate. Altele abordează şi persoanele cu probleme în dra­goste : “Doriţi să petreceţi sărbă­torile cu persoana iubită, să vă rezolvaţi toate problemele de dra­goste, căsnicie, sănătate? Tă­măduitoarea Ileana vă ajută garantat”. Şi “tămăduitoarea Ioana” anunţă că poate aduce oricui persoana iubită înapoi, că dezleagă farmece şi blesteme, şi vindecă chiar şi alcoolismul, din prima şedinţă. Astfel de pro­bleme, dar şi cele în afaceri, “fără speranţe de rezolvare”, rezolvă “garantat” şi clarvăzătoarea Izabela.

Câţi au fost cei care au ape­lat la serviciile clarvăzătoa­re­lor, nu se ştie. În ceea ce pri­veş­te reclamaţiile făcute de timişo­reni la adresa acestora, oame­nii legii spun că sunt foarte ra­re cazurile în care au primit astfel de de­nunţuri. Şi nu pen­tru că ar fi puţini cei păgubiţi, ci pentru că aceştia se tem sau văd inutile astfel de demersuri pentru recuperarea banilor sau a bunilor pierdute în favoarea înşelătorilor. Potrivit repre­zentanţilor Inspecto­ratu­lui de Poliţie Timiş, acestea sunt fapte care pot fi încadrate la în­şe­lăciuni sau abuz de încrede­re, dar, spun ei, în Timiş nu s-au în­registrat plângeri vizând astfel de cazuri. “Mulţi nu cred că au şanse de reuşită de a-şi recu­pe­ra banii, ori prejudiciul e prea mic, le e teamă de reper­cusiuni sau pur şi simplu le e ruşine să spună că au fost la vră­jitoare. E greu să probezi fapta reclamată dacă e vorba de măr­turia unei persoane împotriva alteia. Re­clamanţii pot proba în instanţă cu înregistrări de convorbiri te­lefonice, cu filmări sau cu mar­tori. E nevoie de probe pentru a se începe un astfel de demers, pentru că atât timp cât vrăjito­ria nu e inter­zisă prin lege, nu pot fi luate la întrebări persoa­nele care dau anunţuri cu ast­fel de practici”, spune subinspec­to­rul Mădă­li­na Mez­drea, purtă­torul de cu­vânt al I.P.J. Timiş.

Potrivit acesteia, victimele unor astfel de înşelăciuni se pot adresa Poliţiei, care preia recla­­maţiile şi trece la identificarea persoanelor acuzate de înşelă­ciune. Dosarul pleacă apoi la Parchetul de pe lângă Judecă­toria Timişoara. În funcţie de rezultatul verificărilor, persoa­nele reclamate sunt trimise în judecată, primesc amenzi pena­le ori sunt scoase de sub urmă­rire, dacă nu există probe care să le demonstreze vinovăţia.