Politistul

Sunt acuzat (tata de politist ce ma aflu si fost slujbas 13 ani la publicatiile lui MAI-u care i-a laudat pe politisti cu duiumul!) ca am ceva cu Politia! N-am nimic cu institutia, ci cu unii (cam multi) care o compun. Bunaoara, intr-o seara, intr-un trafic infernal, ma indreptam, pe un traseu desenat de cineva pe o hartie, dar foarte intortocheat, din Bucurestii cei greu de penetrat, spre o tipografie unde se trasese „Trilogia de foc", un triptic liric lansat la targul de carte cu nume...bucuros, „Gaudeamus". Pentru a fi sigur ca ajung unde trebuie si la timp, ma bucur cand intr-o intersectie, pe platforma Pipera, dau peste un agent de circulatie aflat la datorie, plictisit, suparat, inhaland noxele si receptand direct pe cortex decibelii cailor putere dintr-o Capitala euro-atlantica imposibila. Deschid geamul si-l intreb : „Dimitrie Pompei unde e?" Pe parbriz am ecuson IPA, asa ca omul legii m-a ginit ca-s unu' de-al lui, dar de ceea ce ma temeam n-am scapat. Zice:"Nu stiu, sefu?, eu sunt proaspat numit la Capitala". „Strada Dimitrie Pompeiu!" precizez. „Aaa...Cred ca inainte..." mai zice agentul printre claxoane si scintilatii de faruri. Merg inainte, caut loc sa opresc, reusesc sa intreb un fumator inrait acelasi lucru, omul se-neaca cu fumul, tuseste si-mi arata cu mana inapoi: „Pai e aia de pe care ai venit. Incepe din intersectia unde e politaiul care dirijeaza circulatia. Ce numar cauti?"
Vreti sa continuu? Credeti ca fabulez? Credeti, cine, ce vreti, caci desi mie mi s-a intamplat tot ceea ce ati citit, mi se pare c-am visat, asa incat ma angajez ca un personaj dintr-o carte urmatoare sa fie un politist dintr-o intersectie pe care sa-l tin in soare, in zloata, in fum de esapament, mitraliat de claxoane si luat la misto de ziaristi cateva sute de pagini...