Praf si pulbere de stele

Nu am inteles niciodata ce algoritm trebuie sa aplici pentru a avea ca rezultat stelele de chestor. Teoretic, in calitate de "outsider", te gandesti ca in ecuatie ar trebui sa intre pregatirea, experienta si, nu in ultimul rand, profesionalismul, materializat in rezultatele echipei conduse de pretendentul la aceasta titulatura.

Daca ne raportam, de exemplu, la numarul de chestori pe care-i are Politia Romana – ii punem la numaratoare si pe cei migrati temporar pe la alte structuri din Interne, unde au gasit brese pentru a intra si piloni de sustinere pentru a ramane, la fel, pe cei pensionati in ultimii ani –, logica ne impinge spre o concluzie mai mult decat imbucuratoare: avem o Politie mai profesionista decat trupele S.W.A.T. Cand iti arunci un ochi, de necunoscator, peste bilanturile acestei institutii – care, oricum, nu sunt scoase in lume neretusate –, cand auzi zi de zi grozaviile incadrabile in sumaruri pentru ora 5, ramase, insa, cu autor necunoscut, realizezi ca ori esti in deficit de neuroni de nu poti, sub nicio forma, sa intelegi mecanismul ridicarii in grad si-n slavi a atator chestori, ori pulberea de stele de pe umerii multora dintre ei nu provine de la profesionalismul lor sclipitor, fiind doar recompensa pentru mobilitatea coloanei vertebrale; si pentru functiile adiacente acestei calitati.

Sa ne amintim de starea de "siguranta" pe care am avut-o si in timpul mandatului ultimului chestor al Politiei Timis. Doar din perioada cat a condus institutia si a coordonat politistii timiseni, adica, din 2001 pana in 2004, ne-au ramas noua crime cu autor necunoscut. N-O-U-A! Sase dintre ele au fost comise doar in 2004, iar patru dintre cele sase au avut ca mobil jaful. Si, pentru un plus de siguranta si confort psihic, merita sa ne reamintim ca toti cei noua (cel putin) criminali sunt liberi si, poate, gata de o noua operatiune. Daca luam in calcul si asasinarea Sasa Disici, din martie 2001, – caz in care martorii se incapataneaza sa sustina ca au vazut trei barbati in masina din care s-a deschis focul asupra politistului, nu unul, conform versiunii oficiale – cu siguranta, sunt mai mult de noua asasini care se plimba nestingheriti printre noi...

Indiferent de motivele care vor fi invocate in context, pentru a explica esecul acestor anchete judiciare, care nu au dus nicaieri, pentru omul de rand, o posibila victima, explicatiile nu au valoare, cu atat mai putin pentru cel caruia i-a fost omorat cineva drag sau apropiat.

Dar viata merge mai departe. Sigur, cu mici si "irelevante" exceptii date, spre exemplu, de victimele unor asasini lasati in libertate... Iar cei carora le-a fost apreciat si confirmat odata profesionalismul – chiar daca-si pierd sustinatorii sau acestia, la randul lor, isi pierd puterea ori influenta – isi gasesc sau isi fac prieteni noi. Prieteni care sa le aprecieze si ei profesionalismul de care vorbeam si sa-i promoveze in functii asupra carora sa-si poata lasa amprenta.

Problema cea mare este, pe de o parte, ca nimeni nu pare sa fi invatat ceva din greselile vechiului sistem-fabrica de generali si chestori si din efectele acestor greseli, iar pe pe de alta parte, ca oameni care, pana acum cativa ani, infierau public aceste erori (si altele, mai grave) au ajuns sa le aplaude la scena deschisa si sa le ofere, in continuare, cecuri in alb, chiar si dupa greseli flagrante gen accident cu fuga de la locul faptei... Dar, cum spuneam, viata merge mai departe.