Premianti sau tolerati?

In perioada premergatoare Raportului de Monitorizare al Comisiei Europene, zvonistica si pronosticurile gravitau in jurul (ne)activarii clauzei de salvgardare. Functie de culoarea si afinitatile politice, de discutiile off-the-record sau de cunoasterea starii de fapt care urma sa fie supusa analizei, unii dadeau ca sigura activarea clauzei, altii, din contra.

Ne-a fost prezentat, iata, raportul, nu a cerut nimeni oficial activarea clauzei de salvgardare, in schimb, am ramas sub observatie. Adica, beneficiem de un fel de eliberare conditionata. (Care, in paranteza fie spus, nu implica neaparat increderea deplina in beneficiarul acestei masuri, in comportamentul sau viitor, cat aplicarea unei prevederi).

Mentinerea monitorizarii internatio-nale asupra Romaniei pentru indeplinirea angajamentelor asumate inainte de integrarea in U.E. ar trebui sa ne puna pe ganduri, din cauza posturii in care ne aflam. Dar in acelasi timp, facand abstractie de inesteticii plasturi pusi pe niste orgolii ciobite, nu ar trebui sa ne deranjeze. In actuala conjunctura, pentru majoritatea romanilor ar trebui sa reprezinte o decizie necesara si oportuna. In plus, o decizie justificata, daca ne gandim ca aproape toti pasii importanti parcursi de clasa noastra politica, in ultimii 10 - 12 ani, au fost facuti la imbold sau la avertizare din exterior si foarte putini intruchipand un act de vointa politica autohtona. Datorita acestor imbolduri de "import" am reusit sa avem niste legi bune, functionale. Ne mai trebuie, insa, niste impulsuri tot de "import" pentru a le pune in practica si pentru a le dovedi eficienta.

Aceasta dovedire a eficacitatii legislatiei pe segmentul marii coruptii (unde procesele sunt extrem de lente si cu deranjant de multe piedici si interpretari) este unul dintre aspectele pe care Comisia Europeana le asteapta de la Romania,interpretand inca, magistral, rolul unui Goe al Europei Unite. Pe langa acest aspect, probabil vor ramane sub observatie alte cateva puncte nevralgice, tratate pana acum de guvernanti sau de oameni de-ai lor ca pe o simpla si trecatoare migrena a societatii civile.

Altfel, cum s-ar putea traduce, de exemplu, votarea de catre Parlament a unor legi care contravin legislatiei comunitare (de exemplu, legea care permite functionarea pe mai departe a duty-free-urilor pe frontiera necomunitara), a unor legi care nu incurajeaza lupta anticoruptie, din contra (legea privind dezincriminarea creditelor preferentiale asimilate pana acum faptelor de coruptie, votarea, intr-o forma inofensiva a Legii A.N.I.). Sau, tot cu titlu de exemplu, imixtiunile recente ale noului ministru al Justitiei, Tudor Chiuariu, in actul de justitie, o cerere, din partea aceluiasi ministru, pentru revocarea din functie a numarului doi din D.N.A., in ciuda anchetelor penale pe care le are in lucru si care vizeaza "pesti mari", apoi cererea facuta procurorului general al D.N.A. de a inceta cu anchetele penale doar pentru ca i-ar putea aduce un capital de imagine presedintelui Traian Basescu.

Prin urmare, suntem sceptici in privinta faptului ca am avut vreun merit in neactivarea clauzei de salvgardare pe Justitie. Intr-un acces de sinceritate, responsabilitate si asumare a propriilor erori, ar trebuisa luam in calcul ipoteza ca U.E. nu a luat aceasta decizie doar pentru a mentine credibilitatea procesului de extindere. Asa ca nu ar trebui sa ne simtim mandri in urma acestui raport, ci doar tolerati.