Mă uit (cu invidie) cum un ziar mic (Ultima oră), dar cu un manager mare (Ion Marin) acordă an de an, cu fast şi nonşalanţă, premii unor personalităţi.
Am avut şi eu (ca director al revistei Pentru Patrie) o asemenea iniţiativă, premiile acordate (de la Mihăilă Cofaru la Radu Beligan, de la Grupul Divertis la Oleg Danovski, de la Anca Ţurcaşiu la Elisabeta Lipă, de la Oliviu Gherman la Corneliu Coposu şi de la Părintele Galeriu la Maica Benedicta, alias Zoe Dumitrescu Buşulenga) având ecou şi făcând imagine instituţiei inatractive a Internelor.
Evenimentul, prin managerialul succesiv, ulterior, care a „ucis” lent vestita publicaţie, a murit şi el. Nu s-au mai acordat nici măcar diplome (jubiliare, aniversare, de excelenţă, de onoare), iar mai încoace s-a găsit aceeaşi eschivă neghioabă de inspiraţie guvernamentală numită criză.
Criză de idei şi de bun simţ. Insolenţă de a primi salarii (solde) pentru care sunt bani, de către cei ce nu mişcă un deget pentru a se face văzuţi, cunoscuţi, apreciaţi ca artişti ai cuvântului made in M.A.I. Sunt atâţia potentaţi (chiar bossi din structuri, dacă-i cauţi la declaraţii de avere sau la averi nedeclarate sunt apţi şi recomandaţi să contribuie!) care pot alimenta cu bani reluarea iniţiativei premiilor P.P. Sunt întreprinzători care ar fi bucuroşi să cotizeze (să se vadă c-o fac!) la M.A.I. pentru a susţine o activitate. Nu trebuie decât un ins (redactor-şef, să zicem) care să vrea, să se mişte, să-şi justifice salariul pe care-l papă lunar de la măria sa contribuabilul român.

P.S. - Dacă această minune se întâmplă, personal sponsorizez unul dintre premii. De pildă, „Generalul-erou I. Bunoaica” sau „Colonel-jurnalist C. Coroianu”. Aştept Capitala. Chiar şi la telefonul 112!