Prescripţia, echivalentul „amorsării” marilor dosare de corupţie

După ce modalitatea de tergiversare a marilor dosare de corupţie, prin invocarea a tot felul de excepţii de neconstituţionalitate, nu a mai avut efectul scontat, în sensul că în astfel de cazuri procesul nu se mai suspendă, a fost găsită o altă modalitate de prelungire forţată a acestor procese : restituirea dosarului la D.N.A. Scopul este acelaşi : trecerea unei perioade de timp suficient de lungi încât să intervină prescripţia faptelor incriminate.

Restituirea la D.N.A., noua metodă de a se cumpăra timp

Mai nou, prescripţia în ma­ri­le dosare de corupţie nu se mai poate obţine prin aşa-numita  cumpăra­re de timp, prin intermediul excep­ţiilor de neconstituţionalitate, pen­tru că nu mai e posibil. Ca atare, acum se practică în serie fenome­nul restituirii dosarului la D.N.A.

Unul dintre cele mai celebre dosare în care a intervenit aceas­tă manevră este cel al omului de afaceri George Copos, fost vice­premier. În 2006, acesta a fost tri­mis în judecată pentru un dosar legat de cumpărarea de către Lo­teria Română, de la firma Ana Elec­tronic, a 38 de spaţii comerciale în toată ţara, procurorii bănuind ca tranzacţia s-a făcut cu sustra­ge­rea de la plata obligaţiilor de stat. Prejudiciul estimat este de peste 40 de milioane de lei, în dosar fiind cercetat şi fostul director general al Loteriei Române, Nicolae Cris­tea. Ancheta includea inclusiv cumpărarea unor spaţii din Timi­şoara, compania naţională refu­zând de mai bine de patru ani să răspundă unei solicitări a TIM­POLIS, lega­te de aceste spaţii achiziţionate „tax-free”.

Acest dosar a stat doi ani şi jumătate la Înalta Curte de Casa­ţie şi Justiţie fără să fie citit mă­car actul de acuzare, Comisia Eu­ropeană specificând într-un ra­port din 2009, că printre cazuri similare „se numără cel al unui fost vice­premier, trimis în jude­cată la 6 iunie 2006, al cărui pro­ces durea­ză de peste trei ani fără ca actul de acuzare să fi fost citit, sin­gurele acţiuni în acest dosar limi­tându-se la discutarea unor ches­tiuni procedurale. Ancheta D.N.A. în acest caz a durat mai puţin de un an”.

Ulterior, Înalta Curte de Casa­ţie şi Justiţie a constatat subit că dosarul nu este de competenţa sa şi l-a trimis unor instanţe infe­rioa­re. Aşa a ajuns la Tribunalul Bu­cu­reşti, care a decis restituirea sa la D.N.A.

Deşi lista de imobile cumpă­rate de Loteria Română de la Ana Electronic viza şi sedii din Timi­şoara, structura locală a D.N.A. nu a făcut investigaţii pe această temă. A existat un singur dosar în lucru, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, fiind vizat imobilul Loteriei, din Piaţa Doiceşti nr. 1, amplasat vizavi de Palatul Dicasterial, cunoscut sub porecla de „Cooperativa”, din ca­uza negocierilor purtate în unele birouri între justiţiabilii cu procese pe rol. În acest dosar se vorbea despre o restituire cu semne de întrebare, fiind vehiculat, ca parte în dosar, numele fostului director general al Loteriei Române, Nico­lae Cristea, care apare şi în dosa­rul cu Copos. Soluţia dată în acest caz a fost însă de neîncepere a ur­măririi penale.

În dosarul instrumentat de D.N.A., Copos este acuzat de evaziune fiscală şi prescripţia ar putea interveni după şapte ani de la comiterea faptei, adică poate fi invocată şi în prezent.

Un alt caz celebru la care se apropie termenul de prescripţie este cel al lui Ionel Manţog, fost secretar de stat pe probleme de mi­nerit în Ministerul Economiei şi Comerţului, care a fost acuzat că, atunci când era director la Com­pania Naţională a Lignitului, folo­sindu-se de poziţia sa, ar fi cumpă­rat la preţuri extrem de mici gos­po­dării ţărăneşti situate în mai multe localităţi din judeţul Gorj, de la persoane despre care ştiau că urmează să fie strămutate din cauza lucrărilor miniere prevă­zute în planurile de producţie şi investiţii de la compania minieră.

Prescripţia poate interveni cu­rând şi într-un alt dosar cu greutate – cel al fostului ministru al Transporturilor, Miron Mitrea. În cazul său, la fel ca şi în dosarul Copos, instanţa a decis, în urmă cu două săptămâni, să restituie dosarul la D.N.A. Miron Mitrea este acuzat că în perioada 2001 - 2002 a pretins şi primit de la Iri­na Jianu, fost inspector-şef adjunct la Inspectoratul de Stat în Con­struc­ţii, foloase necuvenite în cuan­tum de peste 5,2 miliarde de lei vechi, constând în contravaloa­rea unor lucrări de construcţii, în schimbul cărora fostul ministru a ulterior pentru a promovat-o şi a menţinut-o pe Irina Jianu în func­ţia de inspector general de stat.

„Miza tergiversării e prescriptibilitatea”

Termenii de prescripţie nu sunt unitari în cazul tuturor infrac­ţiunilor de corupţie. „Aceşti ter­meni se calculează în mod diferit, pe baza pedepselor diferite apli­cate în infracţiuni de corupţie”, ne-a declarat purtătorul de cuvânt al Direcţiei Naţionale Anticorup­ţie, Gabriela Balaban. În cazul prescripţiei speciale, invocate în aceste cazuri, faţă de termenul normal de prescripţie se mai ada­ugă jumătate din acesta. Dacă pâ­nă la această dată instanţa nu pro­nunţă o decizie definitivă, pro­cesul încetează prin intervenţia aşa numitei prescripţii speciale.

Ramona Diaconu, office manager al Freedom House Ro­mânia – O.N.G. care a organizat mai multe monitorizări şi dezba­teri legate de eficienţa actualei legislaţii anticorupţie – , spune că este nevoie de o modificare şi de o înăsprire a legislaţiei. „Aţi văzut, în ultimele zile, invocate o serie de cazuri tipice de tergiversare a unor procese, cu scopul de a obţine prescrierea faptei. Dosarele se restituie, de pildă, la procurori, după ce au stat ani de zile la nivelul unei instanţe. Iar inculpaţii din aceste dosare nici nu se mai chinuie să se apere, pur şi simplu invocă nişte elemente din lege pentru a scăpa de răspundere, după cinci sau şase ani de la comi­terea faptei incriminate. Iar toate acestea au un efect extraordinar asupra populaţiei, care nu doar că nu mai crede în lupta anticorup­ţie, dar vede că pentru nişte fapte extrem de grave poţi scăpa ne­pedepsit. Dacă după ani de zile nu poţi avea, ca stat, măcar un singur caz de mare corupt condamnat definitiv şi închis pentru fapta sa, înseamnă că există o mare pro­blemă în ceea ce priveşte fina­litatea luptei anticorupţie”, mai spune Ramona Diaconu.

Restituirea dosarului către D.N.A., practicată şi pe plan local

Şi pe plan local există procese de corupţie celebre în care judecarea unor fapte grave de corupţie durează ani buni pe rolul instanţelor. Cel mai mediatizat caz este cel al dosarului Electrica, legat de achiziţionarea de către Electrica Banat a unor produse contrafăcute, la preţuri foarte mari, printr-o serie de contracte cu dedi­caţie, dosar care s-a judecat Tri­bunalul Timiş încă din anul 2007. Abia la începutul aces­tei luni însă, s-a ajuns la o so­luţie în primă instanţă, care nu e definitivă.

În ceea ce priveşte resti­tuirea dosarelor la procurori de către instanţă, structura teritorială a D.N.A. susţine că astfel de cazuri nu au existat în ultimii doi ani. „Din câte ştiu, în 2010 şi 2011 nu au existat cazuri de restituiri definitive ale dosarelor de către instanţă la Serviciul Teritorial Timişoara”, ne-a declarat Tamas Schiff­beck, procuror-şef al D.­N.A. Timişoara.

Conform evidenţei fi­nalităţii în instanţă a ca­zurilor instrumentate de D.N.A. Timişoara, evidenţă întocmită de structura cen­trală a D.N.A., în 2010 „cali­tatea activităţii de urmărire penală a fost bună, întrucât a existat o infirmare a soluţiei dispusă de către instanţa de judecată şi nu au existat redeschideri ale urmăririi penale, nici hotărâri de­finitive de achitare ori restituire a cauzei la pro­curor”. Aceasta mai arată că, în 2009, la D.N.A. Ti­mişoara a fost dispusă o in­firmare a soluţiei de către procurorul-şef serviciu şi nu au fost pronunţate hotărâri definitive de achitare ori restituire a cauzei la pro­curor.

În 2008 însă, când la cârma instituţiei mai era pro­curorul Vlad Speriusi, a existat un caz de restituire definitivă a unei cauze, care a fost apreciată ca imputa­bilă procurorului ce a dispus trimiterea în judecată.

Valerian Stan, preşedinte al Centrului de Resurse Juridice : „Există un interes transpartinic ca dosarele de mare corupţie să nu aibă vreo finalitate”

Valerian Stan, preşe­dinte al Centrului de Resurse Juridice şi coautor al mai multor rapoarte legate de parcursul cazurilor de co­rupţie la nivel de justiţie, susţine că pe plan european există o nemulţumire vădită legată de finalitatea, la nivel de instanţă, a cazurilor de mare corupţie instrumentate de D.N.A. „Pe această pro­blemă, rapoartele anuale ale Comisiei Europene sunt des­tul de repetitive. Toate re­petă faptul că nu s-au fina­lizat la nivel de justiţie marile dosare de corupţie. Unul dintre aceste rapoarte a fost publicat chiar la câteva zile după ce Înalta Curte de Ca­saţie şi Justiţie găsise nişte presupuse probleme pro­cedurale în dosarul lui Adrian Năstase şi decisese să-l restituie la D.N.A.”.

În opinia lui Valerian Stan, raportorii europeni ştiu foar­te bine că, în foarte multe dosare de mare corupţie, există un joc al tergiversării, scopul fiind prescrierea fap­te­lor incriminate. „E percep­ţia mea, şi s-ar putea ca şi ei să creadă acelaşi lucru, dar să nu-l fi consemnat, pentru a nu da naştere la speculaţii. În timpul mandatelor lui Iliescu şi Năstase nu s-a reu­şit finalizarea celebrului do­sar Flota, care îl implica pe Traian Băsescu. Acum, în timpul mandatului lui Traian Băsescu, nu s-a reuşit finali­zarea dosarelor lui Adrain Năstase. Din aceste fapte se naşte un sentiment accen­tuat că există un interes trans­par­tinic ca aceste dosare să nu aibă vreo finalitate. Bru­xelles-ul nu a vorbit nicio­da­tă de condamnări în aceste dosare, nu ar fi avut cum, ci doar de nevoia ca ele să fie finalizate, prin decizii jude­cătoreşti clare. Cred că aces­­ta e testul-cheie pentru ridi­carea mecanismelor de coo­perare şi verificare pentru sistemul judiciar. Dacă nu se vor finaliza aceste dosare, aceste mecanisme nu se vor ridica niciodată, şi vor fi create noi şi noi metode de control.