În încercarea de a reduce deficitul bugetar şi având şi presiunea condiţionărilor impuse de Fondul Monetar Internaţional, Guvernul şi-a anunţat din nou intenţia de a reduce din eşantionul asistaţilor sociali, menţionând că sunt prea mulţi beneficiari de “prestaţii sociale” pentru un buget atât de mic. În Timiş, în ciuda controalelor care au identificat destul de multe nereguli legate de acordarea ajutoarelor sociale, eşantionul asistaţilor sociali, diminuat temporar, se reface din mers.


O nouă tranşă de verificări

Prin verificări mult mai dras­tice, dar şi printr-o înăsprire a legislaţiei, Guvernul vrea să diminueze numărul prestaţiilor sociale şi al beneficiarilor şi să condiţioneze ajutoarele de re­zul­tatele şcolare ale copiilor şi de încercările părinţilor de a găsi un loc de muncă.
Deja s-a avansat şi o cifră, destul de ambiţioasă, cu care se do­reşte reducerea persoanelor asistate care pot munci : 100.000 de beneficiari.
Justificarea Guvernului este că sistemul de asistenţă socială a devenit prea costisitor în raport cu rezultatele aşteptate, iar totalul cheltuielilor cu prestaţiile sociale a crescut de la 1,4% din PIB în 2005 la 2,86% în 2010, incluzând pensiile sociale şi alte beneficii, fără ca această creş­tere să conducă la o îmbunătăţire vizibilă a indicatorilor care mă­soară calitatea vieţii.
De aceea, Executivul pregă­teşte un număr crescut de in­specţii pentru eliminarea frau­delor, utilizarea mai bună a sesi­zărilor legate de fraude venite din partea publicului larg (prin linii telefonice gratuite sau in­ternet), stabilirea unui sistem de sancţionare a solicitărilor frau­duloase adresate sistemului de asistenţă socială, utilizarea unor metode alternative de plată, pre­cum plata directă la furnizorul unui serviciu (întreţinere locu­inţă, încălzire, servicii creşă), în acest fel existând certitudinea că, de exemplu, banii primiţi de la Guvern vor fi folosiţi de bene­ficiari pentru asigurarea ne­voilor zilnice, şi nu pentru vicii, de exemplu.
În paralel, va fi redusă şi suma alocată pentru venitul minim garantat, efortul bugetar depus în acest sens urmând a fi redus de la 651 milioane lei în 2011 la 632 de milioane lei, în 2012, iar numărul mediu lunar de familii beneficiare va scădea de la 319.000, în 2011, la 310.000, în 2012.
Guvernul a ajuns, în urma unor studii recente, la o conclu­zie şocantă : 84% dintre români be­neficiază de o formă de protec­ţie socială. Ceea ce înseamnă că, practic, statutul de “ţară de asis­taţi” nu e unul greşit, atunci când e aplicat în cazul României.


Eşantioane de asistaţi sociali în creştere

Pe parcursul anului trecut, în Timiş au fost organizate cam­panii menite să identifice be­neficiarii de prestaţii sociale nemeritate. Au fost găsite sute de cazuri în care situaţia reală a beneficiarilor nu se potrivea de­loc cu statutul de “caz social”, ba dimpotrivă.
Însă, în afară de scandalul de presă şi tragerea unui sem­nal de alarmă asupra acestui feno­men, în ceea ce priveşte su­mele cheltuite de stat în Timiş pentru prestaţii sociale, controalele nu au avut nici un efect. Numărul de beneficiari de ajutoare so­ciale a crescut, în loc să scadă, de la 4.937, la începutul anului trecut, la 5.804 în prezent. În ciuda faptului că, cu oca­zia aceloraşi controale, s-au iden­tificat în Timiş şi beneficiari de indemnizaţii de handicap care, scriptic, erau orbi, dar care aveau permise de conducere, lu­crurile au rămas nefinalizate, nici un medic care a întocmit dosarele sau le-a aprobat nu a fost tras la răspundere şi lucrurile încep să reintre în normalitate. Astfel, în 2010 a continuat să crească numărul benefi­cia­rilor de indemnizaţii de handi­cap, iar creşterea nu e una mi­noră. Aşa se face că, potrivit Ministerului Muncii, dacă s-a început anul 2010 cu un număr de 23.414 persoane cu handicap beneficiare de indemnizaţii aferente în Timiş, la sfârşitul anului trecut deja numărul de beneficiari de indemnizaţii de handicap cu acte în regulă a ajuns la 24.012. Practic, pe par­cursul unui singur an, numărul persoanelor cu handicap din Timiş a crescut cu 600 de ca­zuri, creşteri care, probabil, nu se înregistrau nici în anii ime­diat următori exploziei reacto­ru­lui nuclear de la Cernobîl, când erau foarte mulţi copii care se năşteau cu malformaţii. Rata de creştere a numărului de per­soane cu handicap este, în atare condiţii, inexplicabilă, pentru că nici accidente de muncă de proporţii, sau catastrofe naturale nu au existat în judeţ în ultimele luni.
Majoritatea persoanelor cu handicap beneficiare de indem­nizaţii din Timiş sunt încadrate la handicap grav (9.586 de ca­zuri) şi accentuat (12.445 de cazuri), deci şi indemnizaţiile primite de la stat sunt mult mai mari. Cu handicap mediu sunt înregistraţi numai 1.828 de timi­şeni, şi doar 153 cu handicap uşor. Cum nu toate formele de handicap exclud munca, pro­centul persoanelor cu handicap din Timiş care lucrează este unul infim – mai puţin de 10% din total. Astfel, încadrate în muncă sunt doar 1.543 de per­soane cu handicap, aceasta în condiţiile în care angajatorii care încadrează persoane cu handicap beneficiază de o serie de subvenţii şi facilităţi fiscale deloc de neglijat.


Verificări retroactive, cerute la Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap

Cu sau fără legătură cu ca­zurile de indemnizaţii de handi­cap acordate nejustificat în Ti­miş, anul trecut, la sfârşitul lui 2010 s-a schimbat conducerea şi componenţa Comisiei de Eva­luare a Persoanelor cu Handi­cap. La ultima şedinţă de plen au existat însă consilieri judeţeni care au refuzat să accepte o astfel de schimbare evhivalentă cu o acceptare tacită a întregii activităţi a fostei conduceri, fără o verificare a acesteia. “Am întâlnit cazuri de oameni care nu se pot ridica din pat, che­maţi la evaluare, pentru handi­cap. Şi legea e foarte bizară. Ast­fel, cei care nu au picioare sunt chemaţi la evaluare periodic, pentru a se vedea dacă nu şi-au pus proteze. Sunt tot felul de situaţii dubioase legate de aceas­tă evaluare, şi cred că ar fi ca­zul să ne aplecăm cu ceva mai mult interes asupra funcţionării acestei Comisii”, ne-a declarat consilierul judeţean Adrian Ne­goiţă, unul dintre cei care au so­licitat verificarea activităţii aces­tei comisii. Consilierul judeţean precizează că argumentul invo­cat de conducerea C.J.T. pentru lipsa unei verificări mai temei­nice a acestei comisii e că nu se poate interveni peste activitatea unor specialişti, respectiv a me­dicilor evaluatori. “S-a precizat că nu se poate interveni asupra muncii unor oameni de specia­litate. Dar aţi văzut că mai nou, suntem specialişti în elicoptere, nu în evaluări medicale”, spune Adrian Negoiţă, făcând aluzie la intenţia anunţată a C.J.T. de a achiziţiona în acest an un eli­copter.
Un alt consilier judeţean care a cerut evaluarea activităţii de până acum a Comisiei de Eva­luare a Persoanelor cu Han­di­cap Timiş este şi Gheorghe Bologa, care ne-a declarat în acest sens : “Au fost destul de multe sesizări şi nemulţumiri legate de felul în care au fost evaluate diverse persoane cu handicap. Şi, în aceste condiţii, era firesc să cer un raport de activitate, să vedem ce se în­tâmplă de fapt acolo. Până acum eu nu am văzut o astfel de informare despre această comi­sie care funcţionează sub an­tetul Consiliului Judeţean. Iar Consiliul Judeţean nu poate spune că nu poate exercita nici un fel de control asupra ei, atâta vreme cât Comisia aceasta funcţionează în subordonarea sa. Lumea ne întreabă pe noi ce se petrece acolo”.


Bani imposibil de recuperat

Felul în care s-a gestionat în Timiş situaţia “prestaţiilor sociale”, date într-o formă sau alta a cauzat păreri pro şi contra. Au existat parla­men­tari, cum ar fi senatorul P.S.D. Ilie Sârbu, care au denunţat controlul excesiv făcut în multe cazuri în ceea ce pri­veşte acordarea indemniza­ţiilor de handicap.
Şi deputatul P.S.D. Sorin Stragea este de părere că în multe situaţii anchetele fă­cute de autorităţi pentru ve­rificarea justeţii acordării unor prestaţii sociale sunt excesive şi depăşesc limitele acceptabilului.
“Sunt mulţi oameni care vin în audienţă la cabinetul meu parlamentar şi reclamă situaţii aberante în care le-au fost tăiate ajutoarele sociale. Într-un astfel de caz, s-a sistat plata ajutorului social pentru că în casa beneficiarului s-a găsit un televizor şi un dvd player împrumutat din vecini. Or, eu nu cred că un televizor e articol de lux în 2011. Pro­babil că se încearcă tăierea cât mai multor ajutoare so­ciale, dar se pleacă de la nişte premise greşite. Sunt foarte multe cazuri de oameni pe care criza i-a adus în situaţii-limită, sunt oameni care cer disperaţi ajutoare pentru încălzire, ca să-şi ia nişte lemne şi să nu moară de frig în case. Indiferent de parti-pris-urile politice, adevărul e că se remarcă o stare de sărăcie tot mai accentuată”.
Pe de altă parte, cele mai recente anchete sociale fă­cute la nivel local demon­strează că tentaţia de frau­dare a bugetului prin înca­sarea de prestaţii sociale ne­meritate continuă să rămână destul de mare. De exemplu, anchetele făcute de Primăria Timişoara în luna ianuarie, pentru verificarea justeţii cererilor de acordare a aju­toarelor de încălzire a locu­inţei au scos la iveală faptul că au declarat “venituri zero”, oameni care aveau depozite bancare consistente sau “par­curi auto”, sau care s-au retras din proprie iniţiativă de pe lista celor care solicitau ajutor social, în momentul în care s-a început ancheta. Şi trebuie ţinut cont de faptul că “miza” e de câteva sute de lei, şi că, de fapt, inspectorii Pri­măriei nu au putut verifica decât 3% din totalul bene­ficiarilor. Astfel, dimensiunile fraudei nu se pot decât aproxima.
În plus, posibilitatea ca statul să-şi mai recupere banii fraudaţi este una minimă. Guvernul anunţa că ia în calcul recuperarea banilor încasaţi de asistaţii social, prin fraudă, în cuantum mai mare decât aveau dreptul, prin reducerea alocaţiilor următoare ori stabilirea unui grafic de rambursare, şi va acorda, în viitor, ajutoare după ce va controla sursa reală de venituri a solicitanţilor. 
Problema e că, şi atunci când s-au descoperit cazuri clare de fraudă, nu s-au luat nici un fel de măsuri, iar cel mai bun exemplu e cel al su­telor de cazuri de persoane care încasau prestaţii sociale nejustificate, descoperite cu ocazia controalelor făcute anul trecut în Timiş. De la nivel local, de la Inspectoratul Teritorial al Muncii au plecat la Ministerul Muncii cen­tralizatoarele cu toate ne­regulile descoperite, şi cu probatoriul necesar pentru ca dosarele să fie înaintate mai departe la poliţie, respectiv parchete. Lucru care nu s-a întâmplat nici până în pre­zent.