Procesatorii români cumpără cantităţi impresionante de carcase de porc îngheţate

Un caz tipic de relaţie comercială mai mult decât originală pe care o are România cu spaţiul comunitar e cea legată de carnea de porc. Deşi, odată cu focarele de pestă porcină, epidemie apărută mai întâi în Timiş în 2007, s-a decis blocarea exporturilor româneşti de carne de porc către spaţiul european, România importă masiv carne de porc din ţările comunitare, şi nu a fost de acord să întrerupă importurile nici când în Germania, în acest an, a apărut scandalul cărnii de porc infestate cu dioxină.

350 de milioane de euro, factura pentru importurile de carne de porc

Poate şi ca urmare a specificului bucătăriei tradiţionale româneşti, româ­nii continuă să rămână mari consuma­tori de carne de porc. Şi, deşi în ţară exis­tă o tradiţie agricolă legată de creş­terea porcilor, specialiştii din industria agro-alimentară susţin că tot mai puţini români consumă carne de porc româ­neas­­că proaspătă, o bună parte din car­nea vândută ca “proaspătă” în marile magazine de profil din ţară fiind de fapt carne de import, decongelată. 

Statisticile legate de importuri con­firmă şi ele acelaşi lucru : carnea de porc este principalul produs agro-alimentar importat de România, iar anul trecut s-au cheltuit peste 350 milioane euro pe car­nea de porc adusă din străinătate. Mo­tivaţia acestei stări de fapt, la nivel ofi­cial, e legată de faptul că o bună parte din marile combinate de stat de creştere a porcilor au fost distruse şi, deşi există încă mari combinate private postdecem­briste (cum e în Timiş Smithfield, care a preluat fostul combinat Comtim), Româ­nia nu-şi poate asigura necesarul intern.

Anul trecut România a importat peste 230.000 de tone de porci şi carne de porc (33.000 de tone de porci vii şi aproa­pe 200.000 de tone de carne proaspătă, congelată sau refrigerată). Întreaga can­titate a fost adusă din state ale U.E.  

E adevărat, există încă o balanţă care înclină în favoarea producţiei inter­ne, în sensul că importurile de carne de porc (230.000 de tone pe an) nu au de­păşit încă producţia internă, de 400.000 de tone pe an. Chiar şi aşa, e ciudat ca o ţară cu potenţialul agricol al României, şi cu tradiţie în creşterea porcinelor să ajungă să importe aproape 40% din necesarul acoperirii consumului intern.

Politicile agricole, vinovate de dezechilibrul de pe piaţă

Specialiştii Direcţiei pentru Agricul­tură şi Dezvoltare Rurală Timiş cunosc că, deşi în Timiş funcţionează unele din­tre cele mai mari combinate de creştere a porcilor (aparţinând Smithfield), sunt procesatori timişeni care preferă să uti­lizeze carnea de porc de import. “Este o chestiune de înţeles, dacă această car­ne de porc de import este mai ieftină decât cea produsă pe plan intern. Până la urmă, procesatorii se ghidează după preţul de achiziţie, pentru a-şi maximiza profiturile”, afirmă inginerul Viorel Solomie de la Direcţia pentru Agricul­tură şi Dezvoltare Rurală Timiş.

În opinia sa, politicile de subven­ţio­nare diferite, adoptate de statele comu­ni­tare în domeniul agricol, duc la dife­renţe de preţ între carnea de porc din Ro­mânia şi cea din ţările vest-europene. Viorel Solomie mai spune că în România nu se mai pot da subvenţii pe kilogram producătorilor, demersurile pentru sis­tarea acestor subvenţii decizându-se tot de pe plan european. “În celalalte state vest-europene unde există combinate mari de creştere a porcilor s-a continuat cu politica de subvenţionare. Noi mai putem să le dăm producătorilor acum doar nişte bani pentru bunăstarea ani­malelor. Şi e evident că, în aceste con­diţii, carnea de import ajunge să fie mai ieftină. Preţul mai mic al cărnii de porc de import poate depinde şi de preţul fura­jelor – dacă în alte state vest-europene se dau subvenţii mari producătorilor de porumb, de exemplu, evident că şi porcii care sunt hrăniţi cu cereale mai ieftine vor avea şi ei un preţ mai ieftin la kilo­gramul de carne”, mai spune reprezen­tantul Direcţiei Agricole Timiş.

Viorel Solomie menţionează că o cantitate tot mai mare de carne din co­merţ, vândută ca proaspătă, este de fapt carne din import, cumpărată congelată şi ulterior decongelată. “Sunt foarte multe cazuri în care carnea etichetată ca proaspătă provine de fapt de la animale din combinate din străinătate, tăiate cu cine ştie cât timp înainte. Iar o astfel de carne nu mai are calităţile unui produs proaspăt”.

Liber la importuri, interdicţie la exporturi

În Timiş, epidemia de pestă porcină – ale cărei prime focare de infecţie au fost descoperite la jumă­tatea anului 2007 –, a cauzat pier­deri imense producătorilor interni de carne de porc care nu au mai avut voie sa exporte produse din carne de porc în spaţiul european. În urma epidemiei doar pentru fermele din Timiş afectate, statului român i-au fost cerute despăgubiri de aproxi­mativ 28 de milioane de lei pentru ecarisarea porcilor infestaţi cu pes­tă şi curăţarea focarelor epidemiei.

Pe plan extern, interdicţia de export a fost prelungită apoi, suc­ce­siv, în 2009 şi 2010, şi în acest an, de­şi nu mai existau indicii din care să reiasă că această blocadă ar fi justi­ficată. În acest sens, s-a vorbit des­pre interesul unor mari companii producătoare de carne de porc din spa­ţiul comunitar de a evita prin acest blocaj concurenţa cărnii româneşti.

Oficialii Ministerului Agricul­turii precizau că s-au dus campanii mediatice în circuit, inclusiv în pre­sa din România, pentru ca interdic­ţia de export să se prelungească. “Interdicţia se menţine şi în pre­zent, şi pe parcursul ultimilor luni am purtat nenumărate discuţii cu reprezentanţii instituţiilor europene de profil pentru ridicarea interdic­ţiei. Estimarea mea e că, din toam­nă, se vor putea relua exporturile de carne de porc în spaţiul comunitar. E adevărat, ar fi trebuit de multă vre­me ca aceste exporturi să fie per­mise, dar e la fel de adevărat că şi în România au existat o serie de disfuncţionalităţi în zona controlului sanitar-veterinar care au făcut ca această interdicţie să fie prelun­gită”, ne-a declarat, la sfârşitul săp­tămânii trecute, ministrul Agicul­turii, Valeriu Tabără.

Tocmai pentru a nu apărea o si­tuaţie care să fie folosită din nou ca pretext de către structurile euro­pene pentru o nouă blocare a expor­turilor de carne de porc, structurile sanitar-veterinare monitorizează foarte strict în această perioadă, inclusiv în Timiş combinatele de creştere a porcilor. Ar fi de ajuns un singur focar de pestă pentru ca României să-i fie din nou sistate exporturile de carne de porc în spaţiul comunitar, pe o perioadă de trei - patru ani.

“În ultima perioadă nu a mai existat niciun fel de problemă legată de epidemii la combinatele de creş­tere a porcilor din judeţ. Noi îi mo­nitorizăm însă îndeaproape, pentru a interveni prompt, dacă e cazul. În acest sens, pentru că nu au mai existat niciun fel de probleme, se aşteaptă din această toamnă deblo­carea exporturilor de carne de porc.  Am înţeles că s-a luat deja o decizie a Comisiei Europene în acest sens şi se aşteaptă să treacă această perioa­dă de concedii pentru a fi imple­men­tată”, ne-a declarat Adrian Popa, şeful Direcţiei Sanitar-Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor Timiş.

Statul român a fost mult mai tolerant în privinţa importurilor

Deşi, în toată această perioadă în care România a avut blocat expor­tul de carne de porc spre spaţiul comu­nitar, au existat state europene care s-au confruntat cu scandaluri de proporţii în domeniul alimentar, autorităţile române nu a blocat importurile.

Această politică tolerantă a fost adoptată şi în primăvara acestui an, când izbucnea scandalul cărnii de porc produsă în Germania şi in­festată cu dioxină. Statul român nu a sistat importurile, deşi Patronatul Român al Cărnii de Porc susţinea că este posibil ca în România să fi ajuns carne de porc din Germania contaminată cu dioxină şi a cerut blocarea importurilor.

În acea perioadă, Federaţia Na­ţională a Producătorilor Agricoli din România a cerut Guvernului măsuri de protejare a producătorilor de car­ne de porc din România faţă de pre­ţu­rile de dumping practicate de com­paniile de profil din Germania, pro­ducătorii români precizând că în pe­rioada scandalului dioxinei produ­cătorii germani au micşorat preţuri­le din momentul în care s-a anunţat şi confirmat infestarea cărnii. Pro­ducătorii români mai spuneau atunci că este greu sa fie verificate toate importurile, deoarece o probă de dio­xină costă 400 de lei, iar Germania a furnizat, în 2010, 33% din totalul im­porturilor de carne de porc făcute de România.

Poziţia Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a fost atunci fer­mă, menţionând că statul ro­mân nu poate opri importul de car­ne de porc din Germania şi precizân­d că “Româ­nia a aderat la Uniu­nea Eu­ropeană şi trebuie să respec­te nişte reguli”.

În acest sens s-a dat exemplul Ungariei care, deşi în prima fază a blo­cat importurile de carne de porc din Germania, a anulat ulterior mă­suri­le pe care le-a luat şi şi-a cerut şi scuze.

De altfel, conform Ministerului Agriculturii, în momentul de faţă întreaga piaţă de carne porc din spa­ţiul comunitar trece printr-o criză, generată de scumpirea cerealelor la nivel mondial, şi, la propunerea Bel­giei, s-a luat hotărârea creării sto­curilor pri­vate de carnea de porc, stocuri care vor fi susţinute de Uniu­nea Europeană.