Procesele-maraton pun pe butuci bugetul Justiţiei

Între 130 şi 200 de lei – atât scoate, în medie, din buzunarul contribuabilului român fiecare proces deschis la instanţele din ţară. Evaluarea costurilor acţiunilor judecătoreşti, evaluate într-un studiu recent al Metro Media Transivalnia, indică faptul că procesele-maraton cu sute sau mii de părţi, aşa cum sunt cele pentru drepturi salariale consumă cea mai mare parte a bugetului Justiţiei. Consumatoare de resurse, adesea fără niciun sens, sunt şi procesele în care se solicită anularea de amenzi sau acţiunile deschise de deţinuţi la diverse instanţe din ţară, cu singurul scop de a se plimba.

Taxă pe accesul liber la Justiţie

Una dintre premisele pe care se ba­zează existenţa unui stat de drept es­te liberul acces la justiţie. Respec­tarea acestui principiu s-a dovedit însă extrem de costisitoare în ultimii ani, de când Justiţia a devenit un al doi­lea ordonator de credite în cazul re­partizării bugetului, prin intermediul zecilor de mii de procese în care bu­getarii se războiesc cu statul pen­tru drepturi salariale restante, pentru pri­me şi sporuri acordate retroactiv. În cadrul unor procese-maraton sute sau mii de bugetari s-au asociat pentru a se judeca cu statul. Fiecare acţiune de acest gen a fost suportată de către contribuabilii care plătesc taxe şi impozite către bugetul de stat. Sta­tisticile oficiale arată că, din 2008 până acum, anual s-au înregistrat în medie 160.000 de procese pentru drepturi salariale.

Conform unui studiu recent al Me­tro Media Transilvania, făcut la solicitarea Uniunii Naţionale a Jude­că­torilor din România, fiecare dosar de acest gen instrumentat la nivelul instanţelor costă, în medie, 135 de lei la Tribunal şi 177 de lei la Curtea de Apel. Aceste costuri, multiplicate cu miile de justiţiabili din fiecare proces pentru recâştigarea unor drepturi salariale duc la sume astronomice, care explică de ce se vorbeşte tot mai insistent de cazul unor instanţe care nu mai pot sub nicio formă să se descurce cu bugetele repartizate, din care se achită doar salarii şi citaţii.

La sumele imense achitate din bugetul de stat pentru procesele-ma­raton, trebuie adăugată şi datoria sta­tului român de aproape opt miliar­de de lei (1,5% din PIB), rezultată în ur­ma unor decizii judecătoreşti defini­tive, prin care bugetarilor li s-a dat câştig de cauză în lupta cu statul.

Procesele profesorilor – studiu de caz

Un exemplu foarte bun de pro­ces-maraton cu statul e reprezentat de acţiunile deschise de Federaţia Sindicatelor din Învăţământ “Spiru Haret” în numele cadrelor didactice pe care le reprezintă. Sindicatul a pro­movat în instanţă în aproape toate judeţele două tipuri de acţiuni. În primul tip de acţiune de acest gen se cere respectarea prevederilor Legii 221/2008, care prevede majorări de peste 50% ale salariului cadrelor didac­tice. Din cauza izbucnirii crizei, aceas­tă lege nu a mai fost pusă în aplicare, dar profesorii au solicitat aplicarea ei în instanţă. Potrivit Metro Media Transilvania, doar aceste litigii scot, anual, din bugetele Tribunalelor, peste un milion de euro. La acestea se ada­ugă şi litigiile ini­ţia­te tot de Federaţia “Spiru Haret” pen­tru desfiinţarea prevederii legate de tăierea a 25% din salariile bugetarilor.

“Noi avem în acest moment două tipuri de litigii promovate : unul legat de Legea 221/ 2008, iar celălalt pri­vind ajustările salariale de 25%. În aceste dosare sunt părţi aproximativ 5.000 de profesori din Timiş. Până acum am avut câştig de cauză la in­stanţele la care au ajuns dosarele. Iar procedurile pot spune că au decurs destul de repede”, spune Virgil Popes­cu, liderul Sindicatului “Spiru Haret” Timiş.

Până în prezent, la nivel naţio­nal, în urma proceselor pierdute cu cadrele di­dactice, statul român tre­buie să achite în perioada următoare peste 500 de milioane de euro, bani pe care nu îi are în prezent. De aceea s-a decis ca plăţile să se facă eşa­lonat pe o perioadă de trei ani, înce­pând cu anul 2012. 

Procesele militarilor în rezervă aglomerează şi ele Tribunalele

La fel de costisitoare pentru Jus­tiţie sunt şi procesele la comun ini­ţiate în urma procesului de recalcu­lare a pensiilor militare de stat. Sin­dicatul Cadrelor Militare Disponibili­zate, în Rezervă şi în Retragere a de­marat la nivel naţional peste 12.000 de acţiuni în instanţă prin care a dat statul în judecată, solicitând anularea recalculării pensiilor militare. În Ti­miş au fost iniţiate mai mult de 400 de acţiuni de acest gen. Deputatul timi­şean Niculae Mircovici, membru în Comisia de Apărare a Camerei Depu­ta­ţilor, susţine că nu înţelege rostul continuării acestei acţiuni de recal­culare a pensiilor, atâta vreme cât sta­tul a pierdut până acum toate proce­sele de acest gen cu cei nemulţumiţi de rezultatul recalculării. “Oamenii se vor adresa instanţei cu atât mai mult cu cât până acum în toate deciziile judecătoreşti definitive şi irevocabile magistraţii au dat câştig de cauză pensionarilor militari cu pensii dimi­nuate care se judecă cu statul, şi la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, şi la Curtea de Apel Timişoara, peste tot”, spune Niculae Mircovici.

Din aceeaşi categorie de demer­suri judiciare, generatoare de cheltu­ieli suplimentare la bugetul Justiţiei, sunt şi foarte multele cazuri în care foş­tii angajaţi ai întreprinderilor de stat ajung în instanţă pentru a-şi re­con­stitui vechimea în muncă, pentru că nu mai găsesc arhivele fostelor între­prinderi în care au lucrat. “Tot mai mul­te persoane au venit în ultima perioa­dă să întrebe cum îşi pot reconstitui în instanţă vechimea în câmpul mun­cii”, precizează Viorel Popa, direc­torul Casei Judeţene de Pensii Timiş.

Citarea, “aspirator” de bani

Principala cheltuială generată de procesele-maraton, ca şi de creşterea, adesea nejustificată, a numărului de dosare la nivelul instanţelor este legată de procedura de citare. Anual, o instan­ţă precum Tribunalul Timiş cheltuie, potrivit bugetului publicat, peste 180.000 de lei pentru servicii poştale de citare, la care se adaugă câteva zeci de mii de lei pentru plicuri şi hârtie.

“Tocmai de aceea prin noul Cod Ci­vil se intenţionează schimbarea procedurii de citare. Se prevăd noi modalităţi de citare, prin e-mail, prin telefon, prin fax. Şi creşte responsabilitatea avocatului în ceea ce priveşte procedura de citare”, spune Lazăr Gruneanţu, decanul Baroului de Avocaţi Timiş.

Potrivit noului Cod Civil, “instanţa va putea dispune ca încunoştinţarea părţilor să se facă şi telefonic, telegrafic, prin fax, poştă electronică sau prin ori­ce alt mijloc de comunicare ce asigură, după caz, transmiterea textului actului supus comunicării ori înştiinţarea pentru prezentarea la termen, precum şi confir­marea primirii actului, respectiv a înştiin­ţării, dacă părţile au indicat instanţei datele corespunzătoare în acest scop”.

Şi tot prin noul Cod Civil, nu va mai fi obligatorie citarea în serie, după pri­mirea primei citaţii. Noul act normativ specifică că prin înmânarea citaţiei, sub semnătură de primire, personal sau prin reprezentant legal sau convenţional, pentru un termen de judecată, cel citat este prezumat că are în cunoştinţă şi termenele de judecată ulterioare aceluia pentru care i-a fost înmânată citaţia.

Amenzile contestate şi plimbarea deţinuţilor, alte surse de cheltuieli

Pe lângă procesele cu statul pentru drepturi salariale, există şi alte categorii de procese care, din cauza numărului ma­re de acţiuni de acest gen şi a utilităţii discutabile a acestora, scot bani nejus­tificat din bugetul sistemului judiciar.

Astfel, şi în Timiş, ca peste tot, anual sunt înregistrate mii de acţiuni prin care se contestă amenzi, date de Poliţia Co­mu­nitară, de Garda Financiară, O.P.C., Gar­da de Mediu, Primărie, Poliţia Rutieră sau de structurile de ordine publică.

Într-un raport recent înaintat Consi­liului Superior al Magistraturii, în care analizau problemele legate de funcţio­narea sistemului judiciar în vestul ţării, magistraţi ai Judecătoriei Timişoara au pro­pus o soluţie de reducere a cheltuielilor nejustificate şi a aglomerării instanţelor generate de contestarea amenzilor.„Co­lectivul de judecători din cadrul Judecă­toriei Timişoara a subliniat necesitatea modificării O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravenţiilor, în sco­pul reducerii numărului cauzelor având ca obiect plângerile contravenţionale, vădit neîntemeiate, respectiv stabilirea unei taxe judiciare de timbru aferentă acestor categorii de acţiuni şi condiţio­na­rea înregistrării plângerii de depune­rea unei cauţiuni în cuantum de jumăta­te din amenda aplicată de agentul constata­tor”, se arată în respectivul raport.

O altă categorie de procese care aglomerează inutil instanţele şi gene­rează cheltuieli suplimentare este cea ini­ţiată de deţinuţi. Anul trecut au fost chel­tuite peste patru milioane de lei numai pentru deplasările deţinuţilor la instanţe. Şi tot anul trecut, potrivit evidenţei Mi­nisterului Justiţiei, peste 60% din deţinuţii transferaţi de la închisori la diferite in­stanţe au fost citaţi în procese fără niciun sens, iniţiate, în urma înţelegerii pre­alabile, de alţi deţinuţi. În acest sens, în acelaşi raport înaintat Consiliului Supe­rior al Magistraturii judecătorii timişeni menţionau faptul că în instanţele din judeţ „un fenomen întâlnit frecvent este «turismul deţinuţilor», în sensul că sunt numeroase cauze (civile şi penale), de­clanşate artificial, pentru a beneficia de deplasarea la proces”.

Deocamdată nici Consiliul Superior al Magistraturii şi nici Ministerul Justiţiei nu au găsit soluţii pentru aceste probleme.