“Profeţiile” confuze ale domnului Sârbu

“În urmă cu câteva săptămâni, am anun­ţat falimentul Partidului Democrat Liberal”, scria pe blogul său, profetic, zile­le trecute – în plin scandal care clatină din temelii P.­S.D. –, senatorul P.S.D. Ilie Sârbu. Remarca potrivit că­reia domnul Sârbu vede cu o precizie exemplară paiul din ochiul rivalilor politici, incapabil însă să-şi vadă bârna din propriii ochi este un truism.

Pe de o parte, dacă ne raportăm strict la scandalul Ponta – Geoană, din parti­dul pe care domnul Sârbu îl reprezintă. Războiul acesta al orgoliilor, declanşat de liderul P.S.D., în particular ginere al domnului Sârbu, pare a fi cronica unui eşec asumat al lui Victor Ponta, născută în urma unei strategii eronate, lipsite de inteligenţă politică, strategie ce pare să se fi bazat doar pe frustrare şi răzbunare.

Pe de altă parte, dacă ne raportăm la situaţia penală din P.S.D. Cum ofensi­va este, adesea, cea mai eficientă defensivă, Ilie Sârbu se aventurează să pronosticheze (e cu­vântul cel mai nimerit, atâta vreme cât afir­ma­ţiile lui nu se bazează pe niciun argument so­lid) că arestarea primarului municipiului Cluj Na­poca, Sorin Apostu, “nu reprezintă altceva de­cât vârful iceberg-ului corupţiei generalizate care a cuprins ţara. Omul de casă al premie­ru­lui Emil Boc este implicat într-un dosar de luare de mită (…)”. În primul rând, afirmaţia domnu­­lui Sârbu este ilogică sau, altfel spus, incon­secventă şi disonantă cu discursul P.S.D. : dacă, în viziunea domnului Sârbu, acest primar an­chetat penal reprezintă vârful iceberg-ului co­rupţiei, rezultă, logic, că P.D.-L. nu are proble­me de genul acesta la niveluri superioare ale par­tidului, ceea ce se bate cap în cap cu retorica P.S.D. şi a alianţei electorale la care a consim­ţit, retorică potrivit căreia actuala putere este co­ruptă până în măduvă – Ludovic Orban l-a acom­paniat, vocal de data aceasta, pe Ilie Sârbu, declarând, la finalul săptămânii trecute : “(…) P.D.-L. va rămâne fără demnitari, fiindcă toţi sunt pasibili de a face puşcărie (…)”.Revenind la bârna din ochii domnului Sârbu, ar fi nece­sară o precizare – faptul că procurorii anche­tea­ză sau arestează oameni din principalul partid de guvernământ poate fi o dovadă clară a ne­subordonării Justiţiei faţă de politic – şi, tot­o­dată, o reîmprospătare a memoriei acestuia : P.S.D. a “dat” Justiţiei suficiente vipuri anche­tate în dosare de corupţie, care, interesant, nu au dorinţa de a-şi proba nevinovăţia clamată personal sau prin portavoci ale partidului, atâta vreme cât dosarele unora au plecat de la D.­N.A., de ani de zile, rămânând blocate, oare de ce?, la nivelul instanţelor de judecată. Radu Ma­zăre, Nicuşor Constantinescu, Miron Mitrea, Adrian Năstase, Nicolae Mischie, Şerban Mi­hăilescu, Marian Oprişan, Şerban Brădiştea­nu, Cătălin Voicu, Mihai Necolaiciuc, Vasile Duţă sau Ion Dumitru sunt nume deloc străine P.S.D.

Subiectul “Sorin Apostu” putea fi fructificat electoral, în maniera dom­nu­lui Sârbu – funcţie de unghiul din care pri­veşti scena, autoreformarea P.D.-L. după criteriile drastice impuse de nou adoptatul Cod Etic poat­e vorbi despre corupţia din P.D.-L., dar poate vorbi şi despre dorinţa de eliminare din partid a corupţilor şi a celor care au intrat în politică pentru a-şi dobândi “pedigre-eul” şi, implicit, un scut împotriva aplicării juste a legii. Acest subiect nu a fost, însă, fructificat electoral de P.S.D. – în afara unor remarci confuze, cum este cea a dom­nului Sârbu – pentru că, o nouă dovadă, intere­sul personal şi cel de grup, orgoliile şi spiritual revanşard primează în faţa interesului celor pe care îi reprezintă.