Profilaxie sau terapie-soc?

“A nega ca exista cazuri de coruptie in justitie ar insemna sa ne pacalim singuri si singura atitudine sanatoasa este sa recunoastem ca astfel de cazuri exista, sa incercam sa le dezvaluim, sa luptam impotriva lor”, a spus ministrul Monica Macovei la lansarea primei campanii nationale anticoruptie in domeniul justitiei, care se deruleaza sub sloganul “Fii drept. Invata sa refuzi!”
Declansarea acestei actiuni are doua puncte bune in mod incontestabil. Primul este reprezentat de faptul ca ministrul Justitiei insusi recunoaste oficial actele de coruptie asociate de ani de zile cu institutia pe care o conduce, semn ca nu le practica (altfel, ar fi prea riscant sa-l lase doar pe unul sau altul prada vreunei anchete demascatoare). Al doilea este faptul ca insusi ministrul a dat unda verde, tot oficial, la “deratizarea” acestui minister. Deci, teoretic, deductibil, nu exista nici o stavila in fata magistratilor corecti care vor sa-i indeparteze din sistem pe cei datorita carora poarta si cei nevinovati aceeasi emblema cu pete.
Chiar daca nu vizeaza marea coruptie, aceasta campanie este o initiativa buna, dar pe termen mediu si lung. Sau ar putea fi. Suntem sceptici in privinta succesului, si nu pentru ca am banui-o pe Monica Macovei de demagogie. In primul rand, suntem sceptici intrucat, prin mesajul “Fii drept. Invata sa refuzi!”, campania umbla la mentalitatea romanului, la gradul de civilizatie, in fond. Or, la acest capitol prea multi romani sunt deficitari. Sa nu uitam ca majoritatea cetatenilor acestei tari isi striga din toti rarunchii dispretul pe care-l poarta coruptiei, arata cu degetul spre clasa politica, spre sefi de institutii, acuzand-i la gramada ca nu fac mai nimic pentru combaterea acestui flagel, dar la o adica, au intotdeauna pus deoparte un fond de mituire - a unui vames, a unui politist, a unui medic. Fie ca le-o cere cineva sau nu, fie ca dau banul doar pentru a fi siguri ca-si ating telul, fie pentru a imblanzi functionarul public sa treaca cu vederea peste o ilegalitate pe care au comis-o, majoritatii romanilor le-a intrat in sange mica spaga. Asa ca de ce nu ar face-o mai ales cand la mijloc e libertatea, de exemplu, sau un proces cu miza foarte mare? Prin urmare, nu credem ca acest gen de campanie pot atinge, in conjunctura actuala, coarda sensibila a romanului. Iar daca mizam ca mesajul va modela constiinta magistratilor care cer sau iau mita, din nou nu credem in succes, pentru ca cei care fac lucrul acesta nu il fac nici constransi de saracie (si, oricum, spaga pentru un N.U.P. nemeritat cu siguranta nu face doar 200 de euro) si cu atat mai putin, in necunostinta de cauza. Deci, cu slogan atarnat pe hol sau fara el, cei care s-au deprins cu acest obicei nu vor renunta la el auzind zi de zi “Fii drept. Invata sa refuzi!”
Campaniile de acest gen nu au efect terapeutic intr-o societate in care datul si luatul plicului este la fel de firesc ca salutul de dimineata. Ele pot, eventual, intretine in bune conditii de functionare o mentalitate sanatoasa sau insanatosita. Problema este cum poate fi insanatosita aceasta mentalitate? Poate doar trecandu-se la actiune si demonstrandu-li-se celor care iau si dau (si celor tentati sa le urmeze exemplul) ca legea poate fi aplicata ad-litteram, ca cei care dau sunt la fel de vinovati cu cei care iau si pot crea oricand un tandem puscariabil.
Ceea ce si-a propus Monica Macovei este o misiune extrem de dificila pe care ar putea-o impinge catre lungul drum spre succes, determinand angajatii din Ministerul Justitiei si din Ministerul Public sa actioneze fara nici un fel de discriminare impotriva marii coruptii. Ar fi o dovada incontestabila si, in acelasi timp, un semnal de alarma, pentru micii corupti si micii coruptibili, ca legea poate fi aplicata chiar si in cazul privilegiatilor.