Programul „Analize pentru toţi” continuă să fie o enigmă

Unul dintre cele mai controversate proiecte derulate vreodată de Ministerul Sănătăţii, Programul Naţional de Evaluare a Stării de Sănătate a Populaţiei, derulat între 2007 şi 2008, continuă să ridice semne de întrebare. Astfel, există impresia că ministerul nu a valorificat în niciun fel în ultimii ani datele colectate de la populaţie cu ocazia acestui program, pentru care s-au cheltuit peste 630 de milioane de lei. Dovadă : şi astăzi Ministerul Sănătăţii primeşte interpelări pe această temă.

Nedumeriri parlamentare

Deputatul P.D.-L. de Timiş Gheorghe Ciobanu s-a alătu­rat zilele trecute grupului de par­lamentari care, prin inter­pe­lări, au solicitat Ministerului Sănătăţii să precizeze utilitatea şi felul în care au fost valori­fi­cate datele colectate cu ocazia derulării Programului Naţional de Evaluare a Stării de Sănăta­te a Populaţiei. „În mass-media nu au mai apărut informaţii pri­vind Programul naţional de eva­luare a stării de sănătate a po­pulaţiei, iar Ministerul Sănătăţii nu a mai făcut comentarii supli­mentare pe această temă. În condiţiile în care o parte consis­tentă din bugetul ministerului a fost orientată către acest pro­gram, cred că ar fi fost corectă o evaluare publică asupra deru­lării sale. Cred că ar fi utilă o po­ziţionare publică privind utilita­tea programului pe mai departe”, spune parlamentarul timişean.

Ministerul Sănătăţii încă nu a răspuns la aceste interpe­lări. Cert e că, dacă poziţia ac­tualului ministru, Ritli Ladis­lau, nu a fost exprimată tran­şant cu privire la acest pro­gram, alţi foşti miniştri ai Să­nătăţii nu au ezitat să se pro­nunţe cu pri­vire la utilitatea acestui proiect.

De pildă, Ion Bazac a men­ţionat că, din punctul său de vedere, Programul Naţional de Evaluare a Stării de Sănătate a Populaţiei a fost un eşec de pro­porţii. „Obiectivul acestei evaluări nu a fost atins. Programul a fost un eşec total. Din rezultatele Pro­gramului de Evaluare a Sănă­tăţii, derulat între 2007 şi 2008, nu se poate sub nicio formă eva­lua, cu limite de eroare admisi­bile şi previzibile, starea de sănă­tate a românilor. Acest program este cel mai costisitor şi ilogic demers de evaluare a stării de sănătate a populaţiei. S-a chel­tuit o sumă considerabilă pentru a nu se afla nimic”,a precizat fos­tul ministru. Din punctul său de vedere şi al echipei pe care a co­ordonat-o, Programul Naţional de Evaluare a Stării de Sănă­ta­te a Populaţiei a presupus o eva­luare realizată atipic, pe toată populaţia, şi nu pe eşantioane reprezentative, aşa cum presu­pun regulile de bază ale statis­ticii şi standardele ştiinţifice.

Rezultate considerate puţin reprezentative

Unul dintre marile eşecuri ale acestui program a fost fap­tul că nu a reuşit să mobilizeze suficient de mult populaţia, iar gafele de gestionare a datelor nu au lipsit. Ministerul Sănătăţii a precizat că, pentru 1,2 mi­lioane de persoane, datele de eva­luare sunt absente sau infor­ma­ţiile esenţiale sunt incomplete. Pentru aproximativ 450.000 de cazuri au fost constatate coduri de raportare dublate, deci consul­taţii şi analize fictive, care nu s-au realizat, dar care au fost plătite. 

Minusul cel mai mare legat de acest program este însă fap­tul că un raport detaliat privind finalitatea acestui demers şi datele statistice culese nu a fost niciodată prezentat de Minis­terul Sănătăţii. Aceasta deşi un astfel de document, bine struc­turat şi întocmit, ar fi putut re­prezenta un ghid de finanţare foarte bun pentru Ministerul Să­nătăţii, putând identifica astfel care sunt riscurile majore lega­te de starea de sănătate a popu­laţiei, iar finanţările ar fi putut fi canalizate spre diminuarea acestor riscuri.

Până în prezent, doar mi­nistrul iniţiator a făcut un fel de dare de seamă, extrem de suma­ră, legată de datele obţinute. Au fost colectate şi prezentate date complet inutile, cum sunt cele legate de faptul că procentul bărbaţilor care consumă alcool este la nivel naţional de 30%, ma­­ximul fiind înregistrat în Regiu­nea Sud-Vest – 35%, iar minimul în Timiş şi Bucureşti – 25%. Însă ce relevanţă are această informa­ţie pentru evaluarea stării de sănătate a populaţiei?

În Timiş, conform acelo­raşi date parţial centralizate, mai puţin de o treime din nu­mă­rul total al asiguraţilor s-au pre­zentat să-şi facă setul de analize gratuite. Astfel, din peste 740.000 de asiguraţi au venit la medic pentru analize doar 200.000. Spre finalul programului existau neri­dicate la Casa Judeţeană de Asi­gurări de Sănătate peste 63.000 de taloane, semn că nici partea de distribuţie şi notificare a popu­laţiei nu a excelat.

Iar concluziile care au reie­şit la nivelul judeţului nu au fost deloc spectaculoase: s-a ajuns la concluzia că există destul de mulţi pacienţi cu afecţiuni car­dio­vasculare şi că există o inci­denţă destul de mare a cazuri­lor de cancer la nivelul judeţu­lui. Lucru care se ştia şi înainte de demararea acestui program de analize. Din totalul de 200.000 de timişeni evaluaţi, exista risc de boală cardiovasculară la 8.723 de persoane, de cancer de col uterin la 1.943 de persoa­ne, de cancer la sân la 1.868, şi de diabet zaharat, la 68.216 de persoane. 

Dr. Virgil Musta, de la Spitalul de Boli Infecţioase „Victor Babeş” : „În toate ţările civilizate se fac programe anuale de analize”

Medicul Virgil Musta, de la Spitalul de Boli Infecţioase „Victor Babeş”, din Timişoara, precizează că în toate ţările vest-europene se fac astfel de analize de ruti­nă, pentru că s-a ajuns la con­cluzia că e mult mai ieftin şi mai eficient să previi decât să tratezi o serie de afecţiuni gra­ve. „Din păca­te, la noi sunt pa­tologii care nu sunt depistate decât în fază terminală – boli grave ale fica­tului, rinichilor şi aşa mai depar­te. În ţările vest-europene realizarea unor ast­fel de anali­ze ţine de norma­litate şi, în cazul în care un asi­gurat refu­ză să şi le facă într-un an, creş­te automat valoa­rea poliţei de asigurare me­dicală, pentru că se presupune că, în această situaţie, creşte şi riscul”.

Totuşi, din punctul său de vedere, setul de analize reali­zat prin Programul Naţional de Evaluare a Stării de Să­nătate a Populaţiei nu a fost unul acoperitor. „S-a insistat foarte mult pe patologiile afec­ţiunilor cardiovasculare şi s-au neglijat alte segmente impor­tante. Probabil că, printre cei care au gândit acest set de investigaţii era cel puţin un specialist din acest domeniu. Din păcate, s-a neglijat partea de evaluare a altor boli cronice care fac ravagii”, susţine medi­cul timişorean.

Pe specialitatea sa, Virgil Musta dă exemplul screening-ului pentru depistarea tuber­culozei. „Era o perioadă, şi du­pă Revoluţie, când acest scree­ning era obligatoriu la an­­gaja­re, de pildă. Acum s-a renunţat la el, nu se mai face ni­mic, şi nu trebuie să ne mi­răm în aceste condiţii că e în creş­tere inci­denţa tuberculozei”.

Dr. Liviu Cârstea, lider judeţean al Federaţiei Sindicale Sanitas : „Analizele au avut o orientare generală”

Medicul timişorean Liviu Cârstea, lider judeţean al Federaţiei Sindicale Sanitas, apreciază că acest program a ple­cat de la o idee bună. „Cum­va, aceste analize au forţat desco­perirea în stadii incipien­te a unor afecţiuni grave pe seg­mentul oncologiei, au reu­şit să ducă la depistarea din timp a unor cazuri de diabet. To­tuşi, au avut o ţintă prea ge­nerală. Nu se puteau realiza însă ana­lize detaliate pe fieca­re seg­ment, pentru că ar fi pre­supus costuri fabuloase”.

În opinia sa, şi înainte de 1989 se stătea mai bine pe segmentul investigaţiilor medi­cale preventive la nivelul popu­laţiei. „Înainte de Revoluţie se derulau anual programe de analize gratuite şi obliga­torii pentru populaţie, şi în acest fel se depistau din timp multe afecţiuni grave. După 1989 nu s-a mai insistat, însă, din păca­te, pe acest segment”.

C.O.P.A.C. „Afecţiuni grave sunt descoperite când nu se mai poate face nimic”

Reprezentanţii Coaliţiei Organizaţiilor Pacienţilor cu Afecţiuni Cronice din România consideră că Programul Na­ţional de Evaluare a Stării de Sănătate a Populaţiei a por­nit de la un concept inspirat. „Este nevoie de screening şi avem o problemă foarte mare în Româ­nia în momentul de fa­ţă, legată de faptul că afecţiuni grave ca­re se pot tratat cu re­zultate bu­ne în stadii incipiente sunt de­pistate abia când nu se mai poa­te face nimic”, spune Iulian Petre, vicepreşedintele Coaliţiei Organizaţiilor Pacien­ţilor cu Afecţiuni Cronice din România.

Totuşi, în opinia sa, Minis­terul Sănătăţii nu a părut că ştie să valorifice rezultatele acestui studiu de amploare. „Legat de unele afecţiuni, rezultatele au fost chiar îngrijorătoare. Şi era nevoie ca, în funcţie de aceste rezultate, Ministerul Sănătăţii să-şi contureze zonele priorita­re de investiţii. Lucru pe care eu nu l-am remarcat. S-ar fi pu­tut stabili, pe baza acestor date colectate, zonele de risc major pentru sănătatea publică”. Un alt minus remarcat în legătură cu acest program este că a avut un caracter generalist, în­dreptat spre toate categoriile populaţiile, fără să se meargă pe arii prioritare, pe segmente de risc, mai spune Iulian Petre :“Nu mi s-a părut că s-a in­sistat foarte mult şi pe afecţiuni care au o incidenţă mare în Ro­mâ­nia, cum sunt hepatita sau dia­betul”.