Din lipsă de imaginaţie a editorilor sau din cauza adoptării unui semi-inteligibil jargon profesional, în România deja se poate vorbi despre un limbaj standardizat, plin de clişee, al emisiunilor de ştiri televizate. 


De câte ori pe seară, la jurnal, se aude expresia „s-au distrat pe cinste?” „Incidentul vine la numai o zi după”, „a fost la un pas de o tragedie”, „bărbatul se zbate între viaţă şi moarte” sunt alte expresii încetăţenite şi folosite cu încăpăţânare, la fiecare ştire cu înjun­ghieri, accidente, alcoolici comunali cu porniri criminale, sinucideri de ado­lescenţi neînţeleşi sau bătrâne piro­mane.

Evident, ratingurile, dar şi con­cen­traţia de clişee pe minut de ştire cresc spectaculos în cazul în care o persoană publică, sau cât de cât cunos­cută, moare pe neaşteptate sau la capătul unei evoluţii previzibile a stării de sănătate. Dacă e artist, decedatul devine peste noapte „maestru”. Dacă e o cântăreaţă, devine „privighetoare”, cu variaţii despre „cântecul de lebădă al artistei”.

Site-ul makavelis.com, specializat pe detectarea anormalului de pe micul ecran, a făcut un top al celor mai des utilizate clişee tv din România, la şti­rile cu înmormântări. S-au evidenţiat, pe primele poziţii, următoarele expresii : „Fără doar şi poate, a fost unul dintre cei mai mari/talentaţi artişti”, „Oa­menii din jurul marelui (numele per­soanei decedate) spun despre acesta că a fost...”. Şabloanele de deschidere sunt standardizate, până la o formă de tipizat : „Omenirea a mai pierdut un om de valoare. Astăzi, la orele... marele nostru ... a plecat dintre noi”. Vine tare în acelaşi „top” „Mii de oameni s-au adunat să-şi ia rămas bun”. După care, explică cei de pe makavelis.ro, „se bagă un material în care se spune despre viaţa mortului, cu nelipsita melodie du­ioasă şi tristă pe fundal”.

Ştirista, cu transmisiune live de la catafalc, are şi ea o expresie standard, cu o tristeţe simulată, teatrală : „Tre­bu­ie menţionat faptul că încă de aseară, zeci de rude, prieteni sau simpli oameni ce l-au iubit pe X-ulescu, s-a adunat la…”.

Nu trebuie uitat nici că „X-ulescu ne-a părăsit, însă în urma lui a lăsat un mare gol”, „însă” neavând niciun rol în fraza cu pricina.

Până şi declaraţiile „apropiaţilor” sunt standardizate : „A fost un om extraordinar, un om de familie, un soţ dedicat, un artist cum nu sunt mulţi în ţara asta”.

Pe final de material se mai men­ţio­nează că „nimănui nu-i vine să crea­dă ca marele… a plecat dintre noi”, şi sunt valorificate la maxim ultimele imagini cu „marele dispărut”. Iar pe final, nu lipseşte nici previziunea mioritică, întrucât, invariabil, „dece­datul parcă ştia că o să moară, el le-a spus apropiaţilor acest lucru”.