Proiectele europene, viciate de metehne româneşti

Poate şi pentru că se apropie alegerile locale, şi primarii şi-au dat seama că singura şansă de a acumula capital electoral prin realizarea de investiţii de amploare în infrastructură e contractarea de proiecte structurale, Timişul a ajuns să fie unul dintre judeţele cele mai bine cotate în ceea ce priveşte gradul de absorbţie a fondurilor europene, pe Programul Operaţional Regional 2007 – 2013. Totuşi, acest aparent succes legat de absorbţia fondurilor europene presupune şi responsabilităţi pe măsură. Din acest punct de vedere, sunt destule opinii conform cărora e loc de mult mai bine în ceea ce priveşte gestionarea proiectelor cu fonduri structurale, pe aproape toate palierele – de la transparenţă până la integritate.

Două dosare de fraudă, într-un judeţ campion la absorbţie de fonduri

Cum gradul de absorbţie a fon­durilor europene este unul destul de mare la nivelul judeţului, nu au întâr­ziat să apară şi neregulile legate de implementarea unor proiecte finanţate cu fonduri comunitare.

Până în prezent neregulile cele mai mari legate de gestionarea fondu­rilor europene s-au înregistrat în judeţ la subvenţiile europene pe hectar acor­date prin Agenţia de Plăţi şi Inter­venţie în Agricultură.

Până acum au fost însă intens vehiculate doar două cazuri de în­cercări de obţinere a unor fonduri eu­ropene necuvenite, ambele având protagonişti cu funcţii importante în administraţia locală.

În primul caz, “titular” de dosar a fost Miculescu Ioan, fost primar al comunei Secaş, acuzat de D.N.A. de folosire sau prezentare de documente ori declaraţii false, inexacte sau incom­plete, având ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene. În 2007 primarul a depus la Agenţia de Plăţi şi Intervenţii în Agricultură Timiş două cereri de plată pentru a accesa progra­mul de acordare a unor ajutoare finan­ciare persoanelor fizice şi juridice care exploatează terenuri agricole, program finanţat din Fondul european pentru agricultură şi dezvoltare rurală, soli­citând suma de 43.500 de euro, pre­tinzând că are în posesie, lucrată, o suprafaţă totală de peste 880 de hec­tare de teren pe raza comunei Secaş.

În sprijinul cererilor sale, a depus la A.P.I.A. Timiş o adeverinţă falsă, din care rezulta că figurează în Registrul agricol al comunei Secaş cu suprafaţa de 850 de hectare, fiind falsificat în acest sens şi Registrul agricol pe anul 2007 al comunei Secaş. În realitate, suprafaţa deţinută şi lucrată de fostul primar a fost de doar 21 de hectare de teren.

Sentinţa dată în acest caz de Curtea de Apel Timişoara nu a fost însă în niciun caz una de natură să constituie un exemplu pentru toţi cei care în­cearcă să facă astfel de “afaceri” cu bani europeni. Astfel, Miculescu Ioan a fost condamnat la doi ani închisoare cu suspendarea condiţionată a pedep­sei, pentru folosire sau prezentare de do­cumente ori declaraţii false, in­exacte sau incomplete, având ca re­zultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene şi instigare la fals inte­lectual.

Până la urmă, dincolo de scandalul în sine, pentru fapta sa, fostul primar nu a făcut nici ozi de închisoare, fiind obligat să plătească doar 300 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Poate şi de aceea, în Timiş a mai apărut un caz ce pare aproape “tras la indigo”, avându-l ca protagonist pe primarul comunei Biled, Duţă Leontin.

Acesta, precizau procurorii D.N.A., a depus la Agenţia de Plăţi şi Inter­venţie pentru Agricultură Timiş o cerere prin care solicita plata sub­venţiilor din bugetul general al Comu­nităţilor Europene pentru suprafaţa de 63,7 hectare de păşune situată pe raza comunei Biled, pentru care a com­pletat şi o declaraţie pe proprie răs­pundere în care a consemnat în fals că pe suprafaţa de păşune pentru care solicită sprijin nu au fost încheiate contracte de arendă, concesiune, închiriere şi nu se încasează taxe de păşunat, în condiţiile în care terenul fusese închiriat pe o durată de opt ani unei asociaţii pentru creşterea ani­malelor.

Subvenţia nu a fost acordată în acest caz doar pentru că reprezen­tanţii A.P.I.A. Timiş cunoşteau situaţia terenului respectiv. 

Dosarul a fost înaintat spre jude­care Judecătoriei Timiş, şi de aproape un an în acest proces au existat doar două termene de judecată. La primul termen, în iunie 2010 s-a încuviinţat cererea de amânare, pentru angajarea unui avocat, iar la al doilea termen, în septembrie 2010 s-a sesizat Curtea Constituţională în privinţa unei ex­cepţii de neconstituţionalitate invocate în dosar, iar procesul a fost suspendat până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate. 

Acestea sunt singurele cazuri intens mediatizate în Timiş legate de tentativele de fraudare ce implică fonduri europene.

Carenţe de transparenţă

La o primă analiză a transparenţei gestionării fondurilor structurale, asociaţia Transparency International constata că, la nivel naţional, este loc de mult mai bine în ceea ce priveşte accesul celor interesaţi la informaţiile legate de finanţările contractate de structurile administraţiei publice locale.

Astfel, Transparency Interna­tional a făcut o monitorizare legată de evaluarea şi selecţia cererilor de finanţate elaborate de către Consiliile Judeţene în calitate de beneficiari eligibili şi a semnării contractelor de finanţare. În multe cazuri, constatau raportorii T.I. România “informaţiile disponibile legate de proiectele apro­bate şi semnate nu sunt considerate de unii dintre beneficiari din rândul administraţiei publice locale informaţii de interes public. Aceste reticenţe în punerea la dispoziţie a unor informaţii legate de procesul de management al proiectelor locale sau zonale, sunt nefondate însă, ţinând cont de sursa acestor finanţări publice şi mai ales de faptul că sunt reglementate la nivel european pe baza unor regulamente ce prevăd şi subliniază importanţa publicităţii şi a informării”.

În cazul Consiliului Judeţean Ti­miş, Transparency International men­ţiona faptul că a solicitat informaţii legate de nevoile de achiziţii aferente bugetului unor proiecte implementate de C.J.T., iar răspunsul primit a fost că “punerea la dispoziţie a unor astfel de informaţii către terţi poate complica procedura de achiziţie deoarece par­ticipantul la licitaţie cunoscând li­mitele maxime ale sumelor care pot fi suportate de către achizitor îşi aran­jează oferta mult mai uşor şi apare fenomenul de concurenţă neloială faţă de cei care nu au avut acces la ast­fel de date”.

Transparency International men­ţiona şi răspunsul original primit de C.J.T. în urma solicitării de informaţii despre organizarea de dezbateri publi­ce cu privire la proiectele care trebuie implementate la nivel judeţean. “În ceea ce priveşte organizarea consul­tărilor publice, Consiliul Judeţean Timiş menţionează că această activitate nu este obligatorie în etapa precedentă depunerii spre finanţare a proiectelor, motivând de asemenea că unele dez­bateri publice sunt necesare ulterior, pe durata implementării proiectului, înaintea obţinerii unor avize, acorduri şi autorizaţii”, precizau raportorii T.I. România.

Recuperare “cu forcepsul” a sumelor deturnate

Adesea, în cazurile în care sunt constatate deturnări importante ale fondurilor europene, autorităţile de resort constată că nu e deloc uşoară procedura de recuperare a sumelor alocate ilegal.

“În general, noi am avut noroc că am reuşit să depistăm tentativele de fraudă înainte de a se acorda subvenţiile respective. Există însă şi situaţii în care se acordă acele sume, caz în care reglementările A.P.I.A. prevăd o serie de proceduri specifice de recuperare”, spune directorul A.P.I.A. Timiş, Nicolae Dan Miclu­ţa.

Procurorul şef al D.N.A. Timişoa­ra, Tamas Schiffbeck spune că actualul cadru legislativ nu prevede măsuri speciale de recuperare a sumelor aferente finanţărilor euro­pene ce fac obiectul deturnării, în cazul acestora existând aceleaşi proceduri de recuperare ca în cazul prejudiciilor aduse bugetului de stat. “Se iau aceleaşi măsuri asiguratorii : se instituie sechestre sau popriri de conturi. Codul de procedură penală este legea cadru în acest caz”.

Nemulţumit de modalităţile ac­tuale de recuperare a fondurilor europene ce fac obiectul deturnărilor, Ministerul Finanţelor a elaborat un proiect de ordonanţă de urgenţă care stabileşte anumite proceduri ce permit luarea unor măsuri speciale în ceea ce priveşte recuperarea sume­lor plătile necuvenit către bene­ficiarii fondurilor europene.

Astfel, stingerea creanţelor bugetare rezultate din nereguli se va putea realiza în mai multe feluri, printre care: încasare, deducere din plăţile sau rambursările următoare, executarea garanţiilor bancare de­puse de debitor în aplicarea preve­derilor contractului sau acordului de finanţare în cadrul căruia a fost emis titlul de creanţă, compensare, sau executare silită.

În cazul în care nu se iau moda­lităţi eficiente de recuperare, cei care comit deturnări sau fraude pot scăpa după un interval de timp nu foarte lung, pentru că legea prevede că dreptul de a stabili creanţa buge­tară se prescrie în termen de cinci ani de la data de 1 ianuarie a anului următor datei de închidere a pro­gramului, comunicată oficial de Comisia Europeană.