Proprietarii „ruinelor istorice”, dezinteresaţi de lucrările de reabilitare

Situaţiile în care bucăţi întregi de tencuială de pe ziduri, elemente decorative ale imobilelor sau chiar balcoane cădeau în stradă, în zona zero a Timişoarei, au devenit, de-a lungul anilor, ştiri aproape banale. Multe dintre clădirile din zona istorică a oraşului se află în prezent într-o stare avansată de degradare, atât la interior, cât şi la exterior. Mulţi dintre proprietari ori sunt la vârsta a treia şi nu le mai pasă de soarta şi starea clădirii în care stau, ori scot sume fabuloase din chirii de la cei care vor să stea sau să aibă sediul în zona zero a oraşului, fără a investi însă vreun leu pentru consolidarea imobilelor. Ultima soluţie propusă de Primăria Timişoara, cea de acordare a unor finanţări cu rambursare pe termen lung, nu a stârnit interesul proprietarilor.

O nouă soluţie

De-a lungul ultimilor ani, Primăria Timişoara a încercat mai multe moduri de a rezolva problema reabilitării clă­dirilor istorice, însă soluţiile propuse au eşuat de fiecare dată când au presupus implicarea financiară a proprietarilor. Deşi Municipalitatea le-a reamintit de nenumărate ori proprietarilor acestor clădiri că lor le revine sarcina întreţi­nerii, consolidării, restaurării şi punerii în valoare a imobilelor, apelurile au fost de fiecare dată ignorate.

Situaţia este complicată, pentru că în Timişoara au fost inventariate peste 14.500 de clădiri istorice, imobile con­struite înainte de anul 1940. Dintre aces­tea sunt protejate, ca fiind repre­zenta­tive pentru patrimoniul cultural local, 949 de clădiri istorice, majori­ta­tea fiind amplasate în cartierele isto­rice ale Timişoarei, Cetate, Iosefin şi Fabric. “Cea mai mare parte a clădiri­lor istori­ce sunt proprietăţi individuale multiple, o parte a proprietarilor nea­vând resur­sele financiare necesare pen­tru reabi­litarea acestora. Lipsa progra­melor de reabilitare şi de restaurare în ultimii 50 de ani a dus la o degradare avansată a acestor clădiri, multe aflân­du-se în prezent în pericol de a se pră­buşi. Acest fapt are impact negativ atât asupra asupra confortului locuitorilor, cât şi asu­pra esteticii urbane şi, impli­cit, asupra atractivităţii cartierelor istorice, atât pentru locuitori, cât şi pentru vizitatori sau investitori, cu rezultantă directă asupra dezvoltării economice a oraşu­lui”, spun reprezen­tanţii Primăriei.

Ca atare, Municipalitatea a venit cu o nouă soluţie, printr-un program a că­rui implementare ar fi trebuit să în­ceapă din a doua jumătate a acestui an. Programul se bazează pe un contractul de finanţare care prevede acordarea  de către ban­ca germană KfW a unei finanţări în valoa­re de de 5.000.000 de euro, pentru rea­bilitarea clădirilor istorice proprietate publică sau privată. Valoarea totală a finanţării este com­pusă dintr-un credit în valoare de trei milioa­ne de euro, rambursabil în 30 de ani, cu o dobândă  de 2% pe an, şi un credit nerambursabil de două milioane de euro. Aici, însă, intervine scurt-circuitul în relaţia cu pro­prietarii, pentru că, aşa cum e normal de altfel, contra­valoa­rea acestor lu­crări de reabilitare va fi plătită de pro­prietarii imobilelor, în rate lunare, pe parcursul unei pe­rioade de maximum zece ani. Primăria Timi­şoara spune că sumele recuperate lu­nar vor fi refolosite pentru lucrări de reabilitare ale altor clă­diri, eligibile în condiţiile acestui program. 

În ceea ce priveşte fondurile ne­rambursabile din program, ele vor fi fo­losite pentru plata integrală a lucră­ri­lor de reabilitare a unor elemente de­co­rative arhitectonice deosebite ale clă­dirilor, costisitoare şi laborioase, pen­tru auditul programului, sau, doar în mod excepţional, pentru a acoperi par­ţial costurile de reabilitare în cazul pro­prietarilor cu venituri lunare foarte mici, precum şi pentru alte cheltuieli nepre­văzute privind administrarea fondului.

Proprietarii nu sunt interesaţi

Deşi programul a debutat de la jumătatea acestui an, aşa cum era de aşteptat, proprietarii imobilelor istori­ce degradate din zona centrală a ora­şului nu s-au arătat interesaţi de varian­­ta propusă de Primăria Timişoara, pen­tru că, evident, presupune o contribu­ţie proprie din partea lor. Ca atare, programul iniţiat de Primăria Timi­şoa­ra este, după luni întregi de la lansare, încă, în căutare de amatori.

Probabil că singura variantă accep­tată de proprietarii acestor imobile ar fi ca statul să suporte integral costurile reabilitării interne şi externe a clădirii. Aceasta ar însemna, însă, că statul le spon­sorizează renovarea proprietăţii lor, că­reia îi creşte valoarea ca urmare a unor lucrări făcute din bani publici. 

Până acum, toate variantele alter­native de finanţare propuse au căzut pe rând. De exemplu, acum doi ani, Primăria a venit cu ideea unei taxe de habitat de 40 de lei pe an, care să fie plătită de timişore­nii rezidenţi şi care să fie folosită pen­tru reabilitarea clă­dirilor vechi, din categoria monumen­telor istorice. In­troducerea taxei res­pective a fost res­pinsă, însă, în Consi­liul Local. “Era oa­recum de aşteptat că această taxă nu va fi acceptată, pentru că presupune fo­losirea unor fonduri publice pentru investiţii realizate în beneficiul unor persoane private, res­pectiv proprietarii clădirilor în cauză”, ne-a declarat Pe­tru Olariu, preşedin­tele Federaţiei Aso­ciaţiilor de Locatari Timişoara.