Pe ideea că există o serie de servicii a căror utilizare ar trebui să fie uniformă şi accesibilă în tot spaţiul european, Parlamentul European lucrează la o directivă menită să instituie un cadru general legal cu privire la protecţia consumatorului, cadru care să fie valabil pe tot teritoriul Uniunii Europene.


Reguli comune

Noua Directivă europeană privind drepturile consumatorilor, aflată în lucru la Parlamentul European, este considerată un pas important pentru întărirea şi armonizarea drepturilor consumatorilor la nivel european, dar şi pentru introducerea unor amendamente care să protejeze cetăţenii europeni şi, deci, şi cetăţenii români ce călătoresc în străinătate de eventualele abuzuri şi încălcări ale drepturilor lor de consumatori de produse şi servicii. Necesitatea adoptării acestei Directive a plecat de la constatarea că în statele membre U.E. există reglementări diferite în domeniul protecţiei consumatorilor, ceea ce a dus la fragmentarea cadrului de reglementare, având ca şi consecinţă imediată impunerea unei bariere importante pentru comercianţi în calea comerţului transfrontalier. Ideea de bază a noii directive este crearea unui set unic de norme care să le permită comercianţilor să vândă produsele în toate cele 27 de state membre, în aceleaşi condiţii ca şi în ţara de origine. În consecinţă, toţi consumatorii ar beneficia de un grad uniform de protecţie în toate cele 27 de state membre U.E.
Deocamdată, probabil şi din cauza lobby-ului puternic făcut în acest sens de către sectorul bancar, noua directivă nu va acoperi sectorul serviciilor financiare decât pe partea de interzicere a clauzelor abuzive încheiate cu clienţii. Printre chestiunile practice, punctuale, care se doresc a fi implementate prin această directivă se numără dreptul de retragere din contractele la distanţă şi din cele negociate în afara spaţiilor comerciale în termen de 14 zile de la îndeplinirea celorlalte obligaţii contractuale de către comerciant în cazul în care acesta nu şi-a îndeplinit datoria de a informa consumatorul cu privire la dreptul de retragere. În cazul retragerii, comerciantul este obligat să ramburseze consumatorului orice sumă plătită în prealabil de acesta, iar consumatorul este obligat să returneze bunurile (suportând costurile de returnare). De asemenea, noua directivă instituie un termen maxim de livrare a bunurilor: 30 de zile, în caz contrar consumatorul putându-şi cere banii înapoi. De asemenea, pentru majoritatea bunurilor neperisabile se doreşte instituirea unui termen de garanţie de doi ani.


Discuţii aprinse în Parlamentul European

Printre europarlamentarii care au sprijinit adoptarea noii directive privind protecţia consumatorilor se numără şi europarlamentarul timişean Cristi Buşoi. „Încă se lucrează la această directivă, existând foarte multe chestiuni de reglementat în ceea ce priveşte aplicarea ei. Se poartă discuţii cu privire la acest document, în Parlamentul European, şi nu se poate estima în momentul de faţă dacă acest act normativ va intra în vigoare în acest an”, ne-a declarat Cristian Buşoi.
Discuţiile apărute cu privire la acest act normativ în Parlamentul European au legătură cu faptul că directiva se bazează pe principiul armonizării totale. Şi, aşa cum au semnalat unele organizaţii de consumatori, unele state membre pot avea în acest moment un nivel de protecţie a consumatorului mai ridicat, ceea ce înseamnă ca unele drepturi deja câştigate ar urma să fie pierdute. Pe de altă parte, deşi ar fi ideal, e greu de crezut că se poate face o armonizare totală la standardul cel mai ridicat.
Cert e că rezultatele controalelor făcute de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorului şi structurile subordonate demonstrează că în România e loc de mai bine în ceea ce priveşte protecţia consumatorului. Astfel, printre abaterile constatate şi amendate în acest an de Protecţia Consumatorului în Timiş s-au numărat produse alimentare la care se putea remarca neînscrierea tuturor ingredientelor sau înscrierea acestora într-o formă incompletă, comercializarea medicamentului Prostarem forte cu data durabilităţii minimale depăşită de peste trei luni, comercializarea de bijuterii ce nu erau marcate cu marca de garanţie proprie sau cu marca de certificare, sau neafişarea preţurilor la loc vizibil şi într-o forma neechivocă, uşor de citit.