Protecţie comunitară pentru victime şi martori

Teoretic, în toate statele comunitare, martorii, dar şi victimele unor infracţiuni aflate în pericol beneficiază de programe de protecţie menite să-i protejeze de infractorii denunţaţi sau de complicii acestora. Eurodeputaţii consideră însă că, pe lângă reglementările naţionale, este nevoie şi de prevederi care să armonizeze la nivel comunitar legislaţia în domeniu.

Măsuri de protejare extinse

Deşi protecţia martorilor şi a vic­timelor este valabilă pe teritoriul ţării de origine, Parlamentul doreşte extin­derea acesteia în toată Uniunea Euro­peană. Conform unui text votat zilele trecute în Comisia pentru libertăţi ci­vile, martorii şi victimele infracţiunilor care beneficiază de protecţie în unul din statele membre ale U.E. vor bene­ficia de aceleaşi drepturi dacă se mută într-un alt stat membru.„Este un mo­ment important şi pentru crearea zonei de justiţie pe care o dorim pentru Eu­ropa. Este bine să avem un ordin eu­ro­pean de protecţie pentru toţi marto­rii şi toate victimele şi pentru orice alt grup căruia îi este pusă în pericol in­tegrita­tea“, a declarat raportoarea din partea Comisiei pentru libertăţi civile, Car­men Romero López, de la Gru­pul Alian­ţei Progresiste a Socialiştilor şi Demo­craţilor din Parlamentul Eu­ropean.

Noile reglementări vizează mar­torii, victimele sau posibilele victime care necesită protecţie împotriva unei fapte penale a unei alte persoane care le poate pune în pericol viaţa, integri­tatea fizică, şi psihologică (prin preve­nirea oricărei forme de hărţuire) şi dem­nitatea şi libertatea personală. Regulile europene votate de Parlamentul Euro­pean au ca scop evitarea unor noi acte infracţionale şi atenuarea conse­cin­ţele actelor infracţionale anterioare.

Conform noului act normativ, or­dinele europene de protecţie pot fi emi­se atunci când persoana protejată de­cide să îşi stabilească reşedinţa sau îşi are deja reşedinţa într-un alt stat mem­bru. Autoritatea competentă a statului unde această persoană este protejată va emite ordinul de protecţie şi îl va transmite ţării unde persoana în cauză este stabilită. Un ordin european de protecţie se poate emite numai atunci când în statul emitent a fost deja luată o măsură de protecţie, care impune per­soanei care reprezintă un pericol interdicţia de a se deplasa în anumite localităţi, locuri sau zone definite în ca­re îşi are reşedinţa sau lucrează persoa­na protejată sau pe care aceasta le vizi­tează. 

România, la mare distanţă de ce se întâmplă în Vest

Cât de bine funcţionează în Ro­mânia sistemul de protecţie al marto­rilor s-a putut observa în cadrul anche­tei D.N.A. care a vizat “lotul Moraviţa”, cu zeci poliţişti de frontieră şi vameşi arestaţi pentru fapte de corupţie. În săptămânile care au urmat după des­cin­derile D.N.A., o serie de poliţişti ca­re au lucrat sub acoperire în acest caz şi al căror nume nu trebuia făcut public, au fost linşaţi mediatic într-o serie de publicaţii de pe plan central şi local.

Dacă în orice stat normal, bazat pe un regim de drept, această decon­spirare a agenţilor sub acoperire dintr-un dosar important, privind fapte de o gravitate extremă, ar fi dus la anche­tarea penală a celor care au făcut pu­bli­că identitatea acestora, precum şi a celor care le-au furnizat informaţiile din dosarul care ar fi trebuit să fie cla­sificat, la noi, lucrul acesta nu s-a în­tâmplat. Explicaţia este simplă, consi­deră avocatul Dumitru Ganţ : “În România, sistemul de protecţie a mar­torilor este la foarte mare distanţă de ce se întâmplă în statele vest-euro­pene. Se merge pe ideea că acest sis­tem, dacă ar fi să funcţioneze la fel ca în alte state, ar presupune un efort fi­nanciar prea mare şi o logistică pe ca­re autorităţile române nu şi le permit. Statul român nu poate asigura în mo­mentul de faţă un sistem funcţional de protecţie a martorilor, şi nu se ştie în cât timp va putea exista un astfel de sistem în România”.