Vizita în România a cancelarului german Angela Merkel a readus în discuţie şi aderarea României la Spaţiul Schengen, eveniment preconizat pentru luna martie 2011. Pe fondul unor speculaţii recente, conform cărora vor fi state comunitare care vor cere amânarea aderării României la Schengen, invocând ca motiv îndeosebi problema integrării romilor, cancelarul german a declarat tranşant că, din punct de vedere politic, “integrarea romilor nu are un rol în ceea ce priveşte criteriile pentru Spaţiul Schengen”.
Chiar şi aşa, emoţiile sunt încă mari. Potrivit unui raport al Centrului Român de Politici Europene, probleme sunt încă în privinţa întârzierilor în ceea ce priveşte adoptarea legislaţiei, deşi mai e timp să fie remediate, pe linia frontierelor aeriene şi a operaţionalizării Sistemului de Informaţii Schengen, care nu va fi terminată la termenul şi în forma asumate iniţial.


C.R.P.E. : “România şi-a făcut în cea mai mare parte temele, dar nu de nota zece”

Monitorizarea realizată de Centrul Român pentru Politici Europene, “Pregătiţi pentru Schengen? Absolvenţi cu indulgenţă”, un raport coordonat de Ciprian Ciucu, s-a bazat pe două direcţii. Prima direcţie vizează progresele României în următoarele domenii : frontiere (aeriene, terestre, maritime), vize, imigraţie, cooperare poliţienească, cooperare judiciară, Sistemul de Informaţii Schengen şi protecţia datelor. A doua direcţie vizează absorbţia fondurilor alocate prin Facilitatea Schengen (unde s-a avut în vedere analiza obiectivelor finanţate şi nivelul absorbţiei fondurilor alocate).
Potrivit raportului, elaborat în urma monitorizării timp de şase luni (aprilie - septembrie 2010) a activităţii autorităţilor române cu privire la pregătirea aderării la Spaţiul Schengen, “România şi-a făcut în cea mai mare parte temele, dar nu de nota zece. Dacă nota de trecere este zece, atunci nu va lua examenul Schengen. România a mizat pe indulgenţă, aşa cum a făcut-o şi în momentul aderării la U.E. Atunci, contextul politic a favorizat accederea în U.E., astăzi contextul politic ne poate fi defavorabil”.
Reprezentanţii C.R.P.E. spun că România a ajuns într-un stadiu avansat în ceea ce priveşte implementarea acquis-ului Schengen şi este în mare parte pregătită să adere la Spaţiul Schengen, singurul raport care recomandă re-evaluarea ţării noastre fiind cel în domeniul frontierelor aeriene.
Potrivit aceluiaşi raport, deşi se remarcă întârzieri în ceea ce priveşte adoptarea legislaţiei, acestea pot fi, totuşi, finalizate la timp, adică până la sfârşitul anului. Probleme, arată raportul, pot apărea din cauza operaţionalizării Sistemului de Informaţii Schengen, care nu va fi terminată la termenul şi în forma asumate iniţial, drept pentru care România propune ca alternativă soluţia SISone4ALL în vederea conectării la sistemul central SIS. Doar că, în acest moment, nu există o confirmare că alternativa aceasta va fi acceptată sau nu.
În momentul de faţă, România se află spre finalul celei de-a treia şi cea mai importantă etapă de evaluare, şi anume desfăşurarea vizitelor de evaluare Schengen, pentru verificarea în teren a stadiului implementării acquis-ului Schengen. Pe parcursul anilor 2009 şi 2010 au fost organizate şase vizite de evaluare Schengen : Cooperare poliţienească (23 - 29 martie 2009), Protecţia datelor personale (29 aprilie - 1 mai 2009), Vize (2 - 11 iunie 2009), Frontiere maritime (3 - 7 septembrie 2009), Frontiere aeriene (15 - 18 noiembrie 2009) şi Frontiere terestre (26 martie - 1 aprilie 2010).
Singurul raport de evaluare (realizat de experţii Consiliului U.E.) care recomandă re-evaluarea ţării noastre este cel în domeniul frontierelor aeriene. Potrivit C.R.P.E., prin re-evaluare, practic se mai dă o şansă ţării să adopte măsurile necesare şi să facă operabilă infrastructura necesară implementării aquis-ului Schengen. În cazul în care evaluatorii nu sunt mulţumiţi de stadiul măsurilor/lucrărilor/implementării aquis-ului se poate amâna termenul de aderare la Spaţiul Schengen. În urma raportului, dat publicităţii luni, M.A.I. a reacţionat, precizând că elementele de referinţă privind procesul de aderare la Spaţiul Schengen prezentate s-au făcut “fără a lua în considerare contextul general al pregătirilor de aderare, datele de interes furnizate de instituţia noastră la solicitarea C.R.P.E. fiind utilizate incomplet, selectiv, cu elemente scoase din context”. “Facem precizarea că, în ceea ce priveşte stadiul aderării României la Spaţiul Schengen, până în prezent au fost parcurse cu succes şase dintre cele şapte vizite de evaluare. Toate rapoartele de evaluare Schengen, aferente misiunilor desfăşurate până în prezent, au fost aprobate în cadrul grupului de lucru Evaluare Schengen de la Bruxelles. Principala concluzie a celor şase rapoarte de evaluare Schengen este că România a ajuns într-un stadiu avansat în ceea ce priveşte implementarea acquis-ului Schengen şi este în mare parte pregătită să adere la Spaţiul Schengen. Singurul raport care recomandă reevaluarea ţării noastre este cel în domeniul frontierelor aeriene. Ultima vizită de evaluare Schengen va avea loc în domeniul SIS/SIRENE, la sfârşitul anului”, se arată în comunicatul M.A.I.
În replică, Ciprian Ciucu, directorul acestui proiect desfăşurat de C.R.P.E., spune, printre altele, că “M.A.I. a avut cunoştinţă de metodologia studiului C.R.P.E. şi a răspuns cererilor noastre de informaţii publice, întocmite potrivit acestei metodologii. De altfel, nota 9 dată de C.R.P.E. instituţiilor care au responsabilităţi în cadrul procesului este o notă mare. Nota 9 înseamnă că România şi M.A.I. au făcut mare parte din treabă, dar, aşa cum am precizat şi în conferinţa noastră de presă, în contextul politic european actual devine mai important ce nu ai făcut decât ce ai făcut”.


Cristian Ghinea, directorul Centrului Român pentru Politici Europene : “Noi recomandăm Consiliului U.E. să nu ţină cont de problemele politice atunci când decide aderarea României la Schengen”

Plecând de la acea notă 9 pe care Centrul Român de Politici Europene a dat-o Ministerului de Interne pentru pregătirea în vederea aderării la Schengen, estimaţi că România se va încadra în termenul anunţat?
Depinde cum evaluăm. Dacă, de pildă, privim spre partea de sistem informatic – unde toate secţiile de poliţie trebuie să fie cablate la reţeaua informatică Schengen –, credem că e aproape imposibil să se facă acest lucru în termenul care a mai rămas la dispoziţie. Dacă mergem pe ideea de indulgenţă şi spunem că echipamentele sunt fie achiziţionate, fie în curs de a fi achiziţionate, putem respecta data de aderare, făcând ceea ce mai e de făcut în lunile următoare. Deci, aici lucrurile sunt la nivel politic, rămânând de văzut dacă România este tratată cu indulgenţă sau nu.

Problemele sensibile, care ar putea fi invocate politic ca argumente pentru neacceptarea României în Spaţiul Schengen, sunt Mecanismul de Verificare şi Cooperare în domeniul justiţiei şi mai cu seamă problema integrării romilor, care a inflamat Franţa, la puţin timp după ce acelaşi lucru s-a întâmplat în Italia şi Spania. Din declaraţia făcută, marţi, la Bucureşti, de cancelarul german Angela Merkel : “Integrarea romilor nu are un rol în ceea ce priveşte criteriile pentru Spaţiul Schengen”, se pare, totuşi, că vom avea în Germania un aliat. Care ar fi, în atare situaţie, raportul de forţe pro şi contra României în această problemă?
Ceea ce a spus doamna Merkel nu este o surpriză. Germania nu a fost nici până acum printre statele care să invoce motive pentru a împiedica aderarea României la Spaţiul Schengen. Altfel, raportul de forţe din acest punct de vedere nu există în momentul de faţă. Să nu ne imaginăm că această problemă este atât de importantă încât să se formeze alianţe de genul acesta în Consiliul U.E. pe domeniul Justiţie şi Afaceri Interne. Cu alte cuvinte, dacă Franţa, care invocă problema romilor în contextul aderării la Schengen, va reuşi să-şi găsească aliaţi sau va reuşi să convingă, atunci vom avea o problemă. Sau, mai bine spus, dacă Franţa va insista pe problema aceasta. La fel de bine, există posibilitatea ca francezii să fi vrut doar să ne arate pisica, să recurgă la un fel mic şantaj, să-l numesc aşa : adică, un fel de “voi acceptaţi romii înapoi în România şi noi ne vom ocupa de problema aderării la Schengen”. A fost mai degrabă un joc politic al Guvernului francez, pe care nu ştim dacă are de gând să-l pună în practică.
Am văzut că M.A.I. s-a supărat pe C.R.P.E. că a discutat aceste teme politice într-un raport. Noi am a ales, însă, să discutăm aceste probleme şi să recomandăm Consiliului U.E., într-un raport explicit, să nu ţină cont de problemele politice atunci când decide aderarea sau non-aderarea României la Spaţiul Schengen.


“Amânarea aderării la Schengen ar fi o lovitură de imagine”

Să luăm în calcul ipoteza că România nu ar fi acceptată în Schengen în martie 2011. Ce am avea de pierdut?
Ar fi, în primul rând, o lovitură de imagine, un eşec al actualului Guvern care şi-a asumat ducerea la bun sfârşit a acestui proiect.

Ce câştigăm?
La nivel de cetăţen, diferenţa dintre a trece cu buletinul sau a trece fără niciun fel de control nu e foarte mare, doar că aceste călătorii libere îţi crează o senzaţie de europenitate pe care noi, în general, nu o avem. Câştigăm, însă, în privinţa lipsei controlului mărfurilor, un aspect foarte important.

Ce câştigă comunitatea Schengen prin integrarea unui nou membru?
E mai important pentru noi să intrăm în Schengen decât pentru ei să ne primeacă. Nu trebuie să ne amăgim că suntem foarte importanţi pentru Spaţiul Schengen, e mult mai bine pentru noi să fim acolo.

Marea Britanie şi Irlanda beneficiază de o clauză specială care le permite să rămână pe termen nelimitat în afara Spaţiului Schengen. De ce nu au dorit aderarea?
Asta este o problemă lungă, născută în special din dezbaterea populistă internă din Marea Britanie, legată de imigranţi – deşi oamenii ajung în Marea Britanie uşor şi dacă acest stat este în afara Spaţiului Schengen.
Dar cum sunt ţări U.E. care nu au intrat în Schengen, sunt şi state care nu sunt în U.E., dar au aderat la Schengen, cum e cazul Norvegiei şi al Elveţiei. Cum Spaţiul Schengen este o înţelegere între state să abandoneze controlul la frontieră, pentru Elveţia, de exemplu, care e înconjurată din toate părţile de state U.E., ar fi fost o aberaţie, din punctul lor de vedere, să nu adere.


“Un avantaj e că beneficiem de graniţe mai sigure pe bani europeni”

Se vorbeşte cu preponderenţă despre beneficiile acestui statut. Există un revers la medaliei? România ar avea cea de-a doua graniţă terestră ca mărime din întreg Spaţiul Schengen, peste 2.000 de kilometri, fiind, conform evaluării C.R.P.E., cea mai dificil de protejat împotriva migraţiei şi traficului ilegal, având de asigurat securitatea a 500 de milioane de cetăţeni ai U.E.
Ca să punem problema aşa, ar însemna că starea actuală de fapt ne avantajează. Or, nu cred că e aşa, că, de pildă, ne avantajează să avem trafic masiv cu ţigări de contrabandă la frontiera cu Moldova. Traficul acesta va fi, evident, redus în momentul în care vom avea o securizare a frontierei la nivel Schengen. La fel, vom avea posibilitatea de a lupta mai bine împotriva migranţilor. Pe de altă parte, sunt nişte costuri destul de mari, pentru echipamente, sisteme informatice, dar tot acest efort este făcut cu bani europeni, ne-au fost alocaţi peste 600 de milioane de euro. Noi beneficiem de graniţe mai sigure pe bani europeni. Deci, nu văd care ar fi partea negativă. Ar fi un aspect negativ pentru cetăţenii din Republica Moldova care nu au cetăţenie română. Vom fi obligaţi să le cerem plată pe vize, că nu mai sunt vize româneşti, ci vize Schengen care, în plus, se vor obţine mai greu.

Când spuneam revers la medaliei, nu am avut în vedere un aspect negativ cât un risc la adresa securităţii, pe care îl implică această liberă circulaţie.
Există un risc teoretic care nu ştiu, însă, cât se va adeveri. Teoretic, migranţii care vor să ajungă în vestul Europei, în Spaţiul Schengen, nu ar avea de ce să aleagă România ca rută de tranzit, pentru că ar mai trebui să treacă şi de graniţa cu Ungaria. În plus, în Polonia, de pildă, nu s-au întâmplat astfel de lucruri când au aderat la Schengen.


Sistemul de Informaţii Schengen, evaluat în noiembrie

O problemă sensibilă, spun reprezentanţii C.R.P.E., este implementarea Sistemului de Informaţii Schengen (SIS), instituit ca una dintre principalele măsuri în scopul compensării eliminării controalelor la frontiere, prevenirii şi urmăririi penale a infracţiunilor, eliberării vizelor şi a permiselor de şedere.
SIS – format dintr-un sistem naţional în fiecare stat membru Schengen şi dintr-un sistem central, toate sistemele naţionale fiind conectate on-line la sistemul central prin intermediul unei reţele securizate de comunicaţii – reprezintă o bază de date comună (de interes poliţienesc), cu peste 32 de milioane de înregistrări puse la dispoziţie de către cele 25 de state participante.
SIS a început rapid să joace un rol important în combaterea criminalităţii în Europa şi în controlul frontierelor externe datorită tehnologiei moderne a informaţiilor de care beneficiază, datorită accesibilităţii pentru autorităţile de aplicare a legii şi cooperării strânse dintre birourile naţionale SIRENE (Supplementary Information Request at the National Entry), un punct de contact unic pentru autorităţile naţionale de aplicare a legii implicate în SIS, precum şi în cooperarea poliţienească în Spaţiul Schengen. Principalele sarcini ale acestora constau în procesarea „alertelor” – date introduse de statele participante, referitoare la persoanele căutate sau dispărute, la bunuri pierdute sau furate, precum şi la interdicţii de intrare. Acestea sunt direct accesibile nu numai tuturor poliţiştilor care acţionează pe teren, ci şi altor autorităţi care au nevoie de informaţiile respective pentru a combate criminalitatea. Reprezentanţii C.R.P.E. avertizează că SIS nu este lipsit de controverse: “Se estimează că aproximativ 500.000 de calculatoare pot accesa informaţia (cu caracter privat) din sistem în condiţii de siguranţă. Numărul mare de calculatoare care pot fi infectate cu software de tip cal troian şi numărul mare de operatori (cadre de poliţie) îl fac vulnerabil”.
În acest context, autorităţile române au avut de gestionat un proces complex care presupune realizarea de aplicaţii informatice, achiziţii hardware, pregătirea semnalărilor naţionale ce ar trebui introduse în sistem (selectarea, traducerea, validarea şi introducerea datelor), realizarea infrastructurii necesare Biroului SIRENE. “Practic, aceste semnalări venite din orice colţ al Europei ar trebui să ajungă în orice colţ şi cătun al României în care să existe secţii de poliţie. M.A.I. şi S.T.S., instituţiile responsabile cu achiziţionarea şi implementarea sistemului, sunt însă în urmă cu punerea acestuia în funcţiune. Din datele culese de C.R.P.E. la nivelul lunii august, se achiziţionaseră echipamente informatice doar pentru oraşele mari”, spun reprezentanţii C.R.P.E., care afirmă că, în atare situaţie, este greu de crezut că sistemul informatic va fi gata în plenitudinea sa până la data asumată sau până la data preconizată de aderare la Spaţiul Schengen. “M.A.I. este conştient de acest lucru şi a propus drept alternativă soluţia SISone4ALL în vederea conectării la sistemul central SIS. Acesta este o versiune anterioară a sistemului SIS II (o modificare adusă de Portugalia la sistemul SIS1+), la care intenţiona să adere «din prima» România. Astfel, propunerea României este repetarea experienţei altor state (Cehia, Ungaria, Polonia şi altele) care s-au conectat la SIS prin soluţia ofertă de Portugalia”, arată acelaşi raport. Cu toate acestea, o etapă în procesul de aderare a fost trecută cu bine de România. La Bruxelles a fost adoptată Decizia Consiliului nr. 365/29 iunie 2010, de aplicare a prevederilor acquis-ului Schengen referitoare la SIS în România şi Bulgaria, care permite României să consulte şi să furnizeze date SIS.
Ultima vizită de evaluare la care va fi supusă ţara noastră este cea destinată SIS/SIRENE, programată pentru noiembrie - decembrie 2010. “Deciderea unei noi vizite pentru re-evaluarea acestui domeniu ar amâna practic acest termen pentru, cel mai probabil, sfârşitul anului 2011”, avertizează C.R.P.E.
M.A.I. contrazice concluziile în ceea ce priveşte utilizarea SISone4ALL, susţinând că această soluţie este avizată de Comisia Europeană, până în prezent acestea desfăşurându-se conform calendarului stabilit. “România a primit deja sprijin pentru implementarea SISone4ALL şi SIRENE din partea anumitor state – Polonia, Germania, Portugalia, Austria şi Elveţia, programele de cooperare fiind deja în derulare. De asemenea, la 25 februarie 2010, în marja Consiliului J.A.I., s-a semnat o Declaraţie Comună cu partenerii austrieci, în vederea intensificării cooperării bilaterale în domeniul securităţii interne în contextul implementării complete a acquis-ului Schengen în România”, se arată în comunicatul M.A.I.


La Aeroportul Timişoara, separarea fluxurilor de pasageri Schengen/non-Schengen este finalizată

Frontierele aeriene sunt o problemă delicată, susţin realizatorii raportului “Pregătiţi pentru Schengen? Absolvenţi cu indulgenţă”.
Aeroporturile avute în vedere cu ocazia evaluării Schengen în domeniul frontierelor aeriene au fost Otopeni şi Timişoara. Cea mai importantă măsură de îndeplinit din punct de vedere al infrastructurii este reprezentată de finalizarea lucrărilor de construcţie necesare pentru separarea fluxurilor de pasageri Schengen şi non-Schengen şi pentru asigurarea facilităţilor adecvate necesare efectuării controlului de frontieră. “În cazul celor două aeroporturi vizate, sau cel puţin pentru «Henri Coandă», exista spaţiu suficient pentru amenajarea şi separarea fluxurilor de pasageri. Decizia, nu foarte inspirată, a fost luată la nivelul anului 2008 (sub ministeriatul lui Cristian David) care a decis construirea de terminale noi, în loc să reamenajeze spaţiul existent. S-a crezut că trei ani sunt suficienţi pentru a adăuga câte un nou terminal la cele două aeroporturi (inclusiv Bucureşti – Băneasa)”, se arată în raport. Pe lângă partea care ţine de infrastructură, darea în folosinţă a unor noi terminale necesită şi alte măsuri ce nu se pot face de pe azi pe mâine, cum sunt măsuri de ordin legislativ, de pregătire a personalului, implementarea de proceduri. De toate acestea depinde certificarea aeroporturilor internaţionale care au curse regulate către state terţe, de la aderarea la Spaţiul Schengen doar aeroporturile certificate putând opera zboruri extra-Schengen. Frontierele aeriene impun un raport de re-evaluare, care se va face în perioada 15 - 17 noiembrie, misiunea de evaluare urmând să verifice dacă sunt îndeplinite standardele tehnice. În cazul în care evaluatorii nu vor fi mulţumiţi de stadiul măsurilor/lucrărilor/implementării aquis-ului se poate amâna termenul de aderare.
Conducerea Aeroportului Internaţional “Traian Vuia”, din Timişoara, susţine că lucrările pentru separarea fluxurilor de pasageri Schengen/non-Schengen sunt finalizate în proporţie de 100%. “Lucrările necesare separării fluxurilor de pasageri sunt finalizate în totalitate. Au circulat tot felul de poveşti, cum că lucrările nu vor fi gata la timp. Strategia aleasă nu a fost una greşită. Cu tot acest spaţiu nou construit suntem cam de trei ori şi jumătate sub normativul internaţional pe aerogară. Şi automat ne gândim de aceea la o nouă aerogară, pentru că e un număr foarte mare de pasageri care trec prin Aeroportul Timişoara”, declară Cornel Sămărtinean, directorul Aeroportului Timişoara.