Pudibonzii

Daca o teleasta in voga, care a intrat si in cartea de istorie (alternativa) spune pe post, scuturand un microfon pe care-l credea defectat, “Asta s-a futut!” de ce facem pe pudibonzii si, vezi Doamne, ne pute cand auzim cuvinte deocheate?
Daca o alta reprezentanta a sexului slab publica un roman ras-premiat si accesibil fara restrictii, al carui inceput („Sunt o doamna, ce pula mea!”) este reprodus si pe coperta IV, si-n care cuvintele sarite de dictionare sunt reproduse tale-quale de cateva sute de ori, de ce ne mai facem ca suntem puritani si strambam din nas cand auzim boschetarii si chefliii practicandu-si limba materna?
Daca in aproape toate filmele sunt prezentate explicit (ca-n viata!) scene fierbinti cu rostiri vulgare, de ce ne mai ascundem dupa deget si acoperim urechile si ochii copiilor?
Nu cumva aceasta e normalitatea, iar noi, ocolind realitatile obscene (unde!) traim intr-o lume paralela, idealista, depasita?
Era sa scriu ca ma doare-n… cot de ceea ce veti crede, dar m-am abtinut, fiindca acest cuvant mai are doua sinonime „vulgare” tot din trei litere si care incepe cu c! Plus ca, de ceea ce cititi va pot apuca si durerile de… cap!