Puncte vulnerabile în Interne

Jumătate dintre cei 63.500 de poliţişti înca­draţi din sursă externă, în ul­timii 13 ani, au intrat în Poli­ţie pe pile, acuză ministrul de Interne, Traian Igaş, în con­textul discuţiei pe tema pri­vind reformarea M.A.I. Incri­minarea, făcută nu se ştie pe ba­za căror calcule, vine la scurtă vreme după ce şeful statului afirma că are în­credere în M.A.I. şi îşi pune „oarecare spe­ranţe” în mi­nistrul de resort că va restructura şi reorga­niza instituţia : “Toţi miniştrii care au fost până acum – îmi mai pun oarecare spe­ran­ţe în Igaş – după două săptă­mâni vorbeau ca ge­neralii din M.A.I.”. De­claraţia lui Traian Igaş nu pare a fi pe aceeaşi lungime de undă cu o altă afirmaţie fă­cu­tă de şeful statului, în tim­pul desfăşurării concur­su­lui de admitere la Academia de Po­liţie, când Tra­ian Băsescu acu­za : „(...) Aca­de­mia de Po­liţie ia sute de copii. De ce? Ca să ţină catedre. Vin şi îi varsă di­rect în sistem. O fi bun, dar nu mai avem ne­voie de atâţia poliţişti. (…)”. În decla­raţiile celor doi sunt trei aspecte ce ar fi ne­ce­si­tat o analiză mai atentă înainte de ros­tirea lor :

1.Nu ştim pe ce s-a bazat preşedintele când a afirmat că nu mai avem nevoie de atâţia poliţişti. Statisticile M.A.I. indică alt­ceva. Din 2005, pe Ordine Publică se înre­gis­trează un deficit de personal. Numai în 2009 a fost un minus de peste 3.300. În plus, declaraţia preşedintelui impune o nuanţare : Avem nevoie de poliţişti. Nu mai avem nevoie de atâţia poli­ţişti neprofesionişti, dezinteresaţi sau corupţi.

2. O piedică în calea reformei o vede Traian Igaş – sau “generalii din Inter­ne” – ca fiind poliţiştii încadraţi din sursă exter­nă. Or, este o abordare ce pleacă de la o premi­să fal­să. Problema nu este faptul că în sistem intră oameni pregătiţi în instituţii civile – aceas­ta e o metodă curentă şi eficientă în Poliţiile majo­ri­tăţii statelor europene. Problema e modul în ca­re se face selecţia oamenilor şi, ulterior, în care li se stabileşte eficienţa, în care sunt moti­vaţi. Dacă selecţia s-ar face corect – nu pe pile, nu pe şpăgi, de care s-ar putea ca militari de ca­­ri­e­ră  să nu fie străini–, în sistem ar putea fi oameni valo­roşi, în a căror pregătire de scurtă durată, dar inten­sivă, M.A.I.-ul să investească. Sume mult mai mici decât cele înghiţite de bugeto­fage ins­ti­tuţii de învăţământ de medie şi lungă durată pe care le au Internele, 14 în total. Şeful sta­tului s-a referit la Academia de Poliţie – nu se ştie dacă doar din motive de coincidenţă cu  admiterea. Însă nu e doar Academia. În cadrul acesteia, de exemplu, funcţionează Colegiul Naţional de Afaceri Interne, care oferă “cadru in­stituţio­nal pentru studierea integrată a afa­cerilor interne şi formarea continuă a perso­na­lului M.A.I.”. 42 de profesori şi colaboratori şi 45 de “perso­nalităţi de sprijin” are acest Co­le­giu. Printre aceste nume, chestori care au târât instituţii ale Internelor în scan­daluri, reprezentanţi ai unor O.­N.­G.-uri asupra că­ro­ra planează acu­zaţii pe­nale ori foşti ziarişti im­plicaţi în şantaje la adresa unor şefi de instituţii. Ce formare continuă pot asi­gura astfel de oa­me­ni? Eventual, continui­ta­tea unui sistem per­ver­tit, care con­vieţuieş­te bine în sistemul numit In­terne. În plus, încadrarea din sursă externă – aflăm acum, cauza nerefor­mă­rii M.A.I. – e, sigur, deza­grea­tă nu de minis­tru­, ci de unii generali din In­ter­ne. Traian Igaş s-ar putea să nu se fi du­mirit întrutotul de ce se întâmplă în M.A.I.

3. E firesc că, în câteva luni de la preluarea conducerii, niciun ministru nu poate stăpâni problemele M.A.I. şi tot firesc e, în ciuda reproşului lui Traian Băses­cu, să aibă lim­baj comun cu generalii. Proble­ma este cine sunt generalii sau chestorii nu­miţi în funcţii din care un mi­nis­tru poate fi consiliat corect, onest şi pro­fe­sionist sau exact invers.