Raportul MCV, ajutor sau umilinţă?

Înainte de aderarea României la U.E., una dintre clau­zele de aderare vi­za lupta au­torităţilor cu marea corupţie. Cum marile scan­da­luri de corupţie au rămas, în majoritatea ca­zu­rilor, la ni­vel de arestări, după inte­gra­re, Comisia Euro­pea­nă şi statele membre au decis mo­nitorizarea, pe termen neli­mi­tat, a acţiunilor autorităţilor în lupta împotriva corupţiei şi în reforma siste­mului judiciar, în ca­drul Meca­nismului de Cooperare şi Verificare.

De când C.E. a decis monitorizarea, pe ter­men nelimitat a acţiu­nilor autori­tă­ţilor în lupta împotriva corupţiei şi în reforma sistemului judiciar, României i s-a atras atenţia că Parlamentul (căruia i s-a repro­şat blocarea ur­măririi penale în cazuri de corup­ţie în care erau implicaţi senatori sau depu­taţi) trebuie să demonstreze un angajament neechivoc faţă de eradicarea corupţiei la nivel înalt, iar comba­te­rea corupţiei trebuie depoli­tizată. În plus, să nu uităm că din cele 29 de condiţionalităţi im­pu­se României, din 1999, anul în care C.E. a re­co­mandat înce­pe­rea negocie­rilor cu România şi Bulgaria, la fi­na­lul anului trecut, şase erau ne­înde­plinite, conform unei monitorizări reali­za­te de Centrul Român de Politici Euro­pene : elimi­na­rea imu­nităţii foş­tilor miniştri cu privire la ur­mărirea penală, ce­rinţă impusă în 2004, mă­surile su­pli­mentare pentru preve­ni­rea şi lupta îm­potriva corupţiei, în special la nivelul ad­mi­nis­traţiei locale, criteriu impus în 2006, ra­por­tarea cu privire la utilizarea mă­su­rilor de re­­ducere a oportunităţilor de corupţie şi de spo­rire a transparenţei adminis­traţiei loca­le şi cu privire la sancţiunile apli­cate persoa­nelor cu funcţii publice, apoi realizarea unei scheme de per­sonal realiste în sistemul judiciar, monito­ri­za­rea amendamentelor la Codurile de Proce­dură şi consolidarea capa­cităţii şi responsa­bili­tăţii C.S.M., ultimele patru fiind impuse în 2007.

La ultimul ra­port, dat publicităţii în 20 iulie, C.E. evi­den­ţiază progre­sele făcute de România în direcţia atin­gerii obiec­tivelor pentru a avea un sistem de justiţie eficient, dar readuce în atenţie pro­ble­me care se perpetuează şi care riscă să afec­teze nu doar cre­dibilitatea Justiţiei, ci şi a României, afir­mând, printre altele, că lupta împotriva corupţiei trebuie să rămână o "prioritate de top", care să se bucure de sprijinul Parlamentului.

La câteva ore după publicarea Raportului privind progresele înregistrate de Justiţia din România, un reprezentant al Par­lamentului, fost ministru al Justiţiei, deputatul P.N.L. Tudor Chiuariu şi-a afişat nemulţumi­rea. Nu faţă de starea de fapt, nu faţă de cau­ze­le acesteia – nenumărate dosare de mare co­rup­ţie care zac prin instanţe, în aşteptarea sal­va­toa­rei prescripţii ori lipsa unei legi care să per­mită confiscarea extinsă a averilor nejusti­fi­ca­te –, ci faţă de mecanismul care le evidenţiază. Tudor Chiuariu a declarat că orice an care trece fără ridicarea MCV este un eşec şi menţine Ro­mânia într-o stare de inferioritate în cadrul U.E.

De ce suntem inferiori din cauza monitorizării şi nu din cauza motivului ce impune această monitorizare, fostul ministru al forului unde se împarte dreptatea nu mai spu­ne. Corelând, însă, aceste probleme pe care România le tot târâie după ea şi înspre care C.E. tot arată cu degetul, cu declaraţia unui parla­men­tar român, în al cărui asentiment se află, cu siguranţă, mulţi alţi colegi de-ai săi, nu-ţi rămâne prea mult optimism. Speranţele omu­lui de rând, care nu-şi simte orgoliul zdrenţuit din pricina moni­torizării la care sunt supuse autorităţile româ­ne, este ca MCV-ul să mai fie menţinut o pe­rioadă. Probabil că, în lipsa lui, astăzi am fi vorbit la tre­cut despre D.N.A., de­s­pre A.N.I. ori despre de­claraţii de avere şi de interese.