Războiul judiciar pentru pământ continuă în Timiş

Timişul continuă să rămână unul dintre judeţele fruntaşe din punct de vedere al numărului aplicării legislaţiei legate de fondul funciar. Sunt mii de procese de acest gen pe rolul instanţelor locale şi sute de cazuri în care, în pofida existenţei unor hotărâri definitive şi irevocabile, beneficiarii acestora nu sunt puşi în posesie de către Primării. În multe localităţi, din cauza atribuirii preferenţiale şi ilegale a diverse suprafeţe de teren administraţiile locale nu mai au pământul necesar pentru a pune în posesie proprietarii de drept. Structura de resort cu competenţe directe, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, face controale rar în Timiş, iar amenzile împărţite cu aceste ocazii sunt mici, nefiind de natură să impulsioneze primăriile să-şi rezolve problemele legate de nerespectarea legilor proprietăţii.

Maraton de procese

Prefectura Timiş, în subordinea căreia funcţionează Comisia Judeţeană de fond funciar, este implicată anual în sute de procese generate în mare parte de modul original în care înţeleg unele Primării să aplice legea în domeniul fondului funciar. Astfel, la ultima con­tabilizare, pe rolul instanţelor de fond funciar se află peste 700 de cauze de acest gen (din care 255 înregistrate în anul 2010) în care Comisia Judeţeană de fond funciar ori Prefectura au fie calitatea de pârât, fie de reclamant.

Cum este de aşteptat, cele mai multe, peste 300, vizează punerea în posesie şi eliberarea titlurilor de pro­prietate pe seama persoanelor valida­te. La acestea se adaugă aproape 100 de acţiuni formulate de cetăţeni străini împotriva hotărârilor Comisiei Judeţe­ne de respingere a cererii acestora de reconstituire a dreptului de proprie­tate, în multe cazuri fiind vorba despre moş­tenitori mai mult sau mai puţini auten­tici ai unor persoane care au deţinut mari suprafeţe de pământ în Timiş.

În peste180 de acţiuni în instanţă se cere anularea hotărârilor comisiei judeţene de invalidare sau validare parţială a cererilor de reconstituire. Sunt peste 20 de cauze în care Comi­siile Locale de fond funciar cer anula­rea hotărârilor Comisiei Judeţene de fond funciar, şi viceversa.

Mai sunt zeci de cazuri în care se cere obligarea Prefecturii la emiterea de ordine privind atribuirea în pro­prietate a terenului aferent casei de locuit şi anexelor gospodăreşti, con­testaţii la executare, formulate fie de către Comisia Judeţeană de fond fun­ciar fie de Comisiile locale sau plângeri împotriva încheierilor de carte fun­ciară formulate de asemenea de către Comisia Judeţeană de fond funciar sau comisiile locale.

În 15 cauze se cere anularea par­ţială a unor ordine emise de prefect (în principal a celor prin care s-a recon­stituit păşunea comunală) şi recon­sti­tuirea dreptului de proprietate al re­clamanţilor, pe suprafeţe ce se află in­cluse în păşune. Acestora li se mai ada­ugă cauzele în care Comisiei Judeţene de fond funciar i se cere anularea unor hotărâri proprii anterioare, altele în care se solicită obligarea comisiilor de fond funciar la constituirea dreptului de proprietate, precum şi solicitări de daune ori despăgubiri pentru nepu­nerea în posesie şi neeliberarea titlu­rilor de proprietate.

“Pe fond funciar sunt mai multe probleme în comunele din apropierea Timişoarei. S-a vorbit mult de Dum­brăviţa, unde sunt o serie de dosare de ani de zile care circulă prin tribunale. Însă cele mai multe probleme rămân cele din Timişoara”, spune sub­pre­fectul de Timiş Marossy Zoltan.

Peste 40% din dosare, cu ramburs la Primării

Deşi este de notorietate faptul că în judeţ sunt probleme grave legate de retrocedări, fie de imobile, fie de te­renuri, iar Primăriile au fost atenţio­nate să respecte legea, foarte multe continuă să se ghideze în acţiunile legate de retrocedări după propriile reguli, care de multe ori nu prea se îm­pacă cu prevederile legale în vigoare.

În acest sens, un exemplu edifi­cator este cel al solicitărilor de retro­cedare făcute în temeiul Legii 10/ 2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. În acest caz dispoziţiile emise de către Pri­mării, conţinând propuneri de măsuri reparatorii se centralizează la Prefectură.

În 2009 şi 2010, din 120 de dosare transmise Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgu­birilor şi asupra cărora s-a exercitat controlul de legalitate, în peste 50 de cazuri dosarele au trebuit rambursate primăriilor, pe motiv că nu respectau legislaţia în vigoare.

Amenzi şi controale extrem de puţine

Faţă de problemele foarte mari exis­tente în Timiş în domeniul aplicării legislaţiei în domeniul fondului funciar, instituţia de resort – Autoritatea Na­ţio­nală pentru Restituirea Proprietăţilor are foarte puţine acţiuni de control în judeţ. Conform rapoartelor făcute publice de Corpul de Control al A.N.R.P., din 2007, când au fost amendate cu 30.000 de lei Primăriile Ghiroda, Re­metea Mare şi Dumbrăviţa pentru aplicarea defectuoasă a legislaţiei din domeniul restituirii proprietăţii fun­ciare, în Timiş nu s-au mai dat amenzi primăriilor, iar controalele s-au redus la două - trei Primării pe an.

Dumbrăviţa, un caz tipic

Foarte multe semnale legate de aplicarea “originală” a legislaţiei în domeniul proprietăţii au venit în ul­timii ani din zona Dumbrăviţa, unde încă de la preluarea funcţiei de prefect de către Mircea Băcală, Prefectura a descoperit nereguli grave legate de solicitările de restituiri de proprietăţi. Prefectura menţiona cazuri în care un amplasament era atribuit la doi pro­prietari sau restituiri făcute fără mi­nime verificări a situaţiei cadastrale a pământului respectiv. 

Timişoreanca Ileana Sasz este doar una dintre persoanele care, deşi au hotărâri definitive şi irevocabile de punere în posesie, nu îşi primesc terenul cuvenit din partea Primăriei Dumbrăviţa. Femeia deţine hotărâri judecătoreşti date concomitent, care îi confirmă statutul de proprietar : dosar 5568/325/2009, decizia civilă 105/R/29 ianuarie 2010, decizia civilă 519/R/02.05.2007, în care se stipulează foarte clar : “Instanţa obligă Comisia Locală de Fond Funciar Dumbrăviţa la pune­rea în posesie a reclamantei şi Comi­sia Judeţeană de Fond Funciar din cadrul Prefecturii Timiş la eliberarea titlului de proprietate a reclamantei pentru suprafaţa de 0,5 hectare”.

Deşi aceste hotărâri definitive şi irevocabile au ani buni de când au fost pronunţate, nici acum nu s-a reuşit punerea în posesie. În cazuri de acest gen, s-au invocat tot felul de motive, legate de obligaţia beneficiarilor de a avea domiciliul în Dumbrăviţa sau criza de pământ cu care se confruntă Primăria care, în momentul de faţă, conform unor declaraţii ale unor con­silieri locali, ar mai avea nevoie de cel puţin încă 350 de hectare de teren pentru a-şi rezolva problemele de fond funciar, şi aceasta doar pentru cei cu hotărâri judecătoreşti definitive şi ire­vocabile de punere în posesie.

“Din păcate, sunt foarte multe cazuri în care, deşi există hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, Primăriile nu le respectă. Iar în aceste situaţii lucrurile sunt destul de com­plicate, pentru că mulţi dintre cei puşi în posesie nu ştiu cum să constrângă Primăriile, pentru a le determina să respecte legea. Şi, de multe ori, cu actualul cadru legal, chiar nu ai ce să le faci Primăriilor care decid că pur şi simplu nu aplică legea. Cei mai mulţi apelează la instanţă, lansându-se în procese care se întind pe ani buni. Sfatul meu e ca, în aceste cazuri, pro­prietarii cărora li se refuză punerea în posesie să ceară Primăriei, în instanţă, despăgubiri pentru fiecare zi în care se întârzie nejustificat punerea în posesie”, spune Maria Teodoru, preşedintele Asociaţiei Foştilor Pro­prietari Deposedaţi Abuziv de Stat.

Unii justiţiabili aflaţi în proces cu Primăria Dumbrăviţa au reuşit să intre în posesia unei liste din 1993, în care, în cazul a zeci de localnici, se consem­nează radieri de suprafeţe şi anulări de adeverinţe, fără să se menţioneze un motiv clar în acest sens.

TIMPOLISa solicitat încă din 5 aprilie lista nominală a persoanelor împroprietărite, începând cu anul 1992, cu teren pe raza comunei Dum­brăviţa, în baza deciziilor Comisiei Locale de Fond Funciar, şi suprafeţele deţinute de acestea. Nici în prezent nu am primit un răspuns, deşi acesta trebuia comunicat, potrivit legii, în maximum 30 de zile.

Terenurile de lângă Timişoara, cele mai disputate

Situaţia din Dumbrăviţa nu este însă unicat. Prefectura Timiş are destul de multe probleme complicate de fond funciar care trebuie rezolvate, de regulă în localităţile limitrofe Timişoarei, unde “febra imobiliară” de dinaintea crizei economice a făcut ca terenurile să se tranzacţioneze la preţuri fabuloase.

Dosare-problemă sunt la Victor Vlad Delamarina, la Dumbrăviţa, Remetea sau Giroc.

Fostul deputat P.D.-L. de Timiş Radu Lambrino spune că, în cazul Timişoarei, febra acestor arii reziden­ţiale a cuprins toate localităţile din primul cerc care înconjoară oraşul, fiind deja celebre achiziţiile şi revân­zările speculative de terenuri din Dumbrăviţa, Giroc, Moşniţa Nouă, fenomen care se extinde de la o lună la alta către localităţi chiar mai înde­părtate. “Problema cu toate aceste cartiere rezidenţiale este că majori­tatea se află doar pe hârtie, adică în planurile dezvoltatorilor, în realitate existând doar nişte câmpuri îngropate de bălării, practic nişte suprafeţe de teren care până nu demult erau terenuri agricole. Drumurile de acces nu sunt nici măcar trasate, parcelele nu sunt delimitate, cel mai apropiat stâlp de curent este undeva în satul vecin, iar despre alimentarea cu gaz şi apă potabilă sau despre reţeaua de canalizare nici nu poate fi vorba”, mai atrăgea atenţia Radu Lambrino.