Realitate

"Toata lumea stie ca aici se fura. Cand spui Gara de Nord, spui infractionalitate. Se fura cam tot timpul. Tiganii fura cel mai mult. (…) Se fura orice. Politia nu-si face datoria. Politistii stau cu mainile in sold. Sunt mana in mana cu hotii si taximetristii pirati care asteapta clientii pe peron". Sursa: Gardianul, Autor: Laurentiu Musoiu)

Eram pe peronul Garii de Nord si, fiindca am ajuns inainte ca trenul sa traga la linia respectiva, scot telefonul s-o sun pe sotie. Imi pusesem geanta de voiaj alaturi si-i povesteam ca totul e ok, iar ea imi dadea ultimele indicatii privind comportamentul la sesiunea de comunicari stiintifice cu participare internationala, de la Predeal, unde urma sa prezint un referat pe teme de armonizare si compatibilizare legislativa in materia ordinii publice si sigurantei civice. Brusc, simt cum geanta aluneca pe banca, dupa care vad un tiganus fugind pe peron cu ea in mana. Trec telefonul pe camera de luat vederi, urc pe banca si-l filmez pe fugar. Zumez profesional ca sa-i prind figura si ma pregatesc sa alarmez Politia! Cobor de pe banca, dar din spate un nou balaoaches da peste mine, imi smulge telefonul si-o ia la picior dupa primul fugar. Lumea priveste ca la dentist si tace, ca de obicei, conclusiv : bine ca nu suntem noi in aceasta situatie strigatoare la cer!

Vad un politist, ma-ndrept spre el gafaind, omul ma asculta un timp, apoi ma lamureste:

- Eu nu lucrez la Politia garii. Sunt din provincie. Am participat la un curs de instruire. Ma scuzati... Ma si grabesc, deoarece tocmai a tras trenul!

Ma mai zbat un timp ca pestele pe uscat, dupa care aud de pe peronul din fata o stimabila doamna grasa, cu cozi soioase impletite cu monede galbene si-mbracata c-o ditamai fusta ca un malacof regal:

- Eta-te la mosulica ala cum se-nvarte ca un coi intr-o caldare, manca-ti-as! L-au facut baietii lui Garoy si-acum se uita ca curca-n lemne.

N-am putut sa mai aud nici sa vad evolutia convorbirii tigancii cu un agent de politie ce patrula, chipurile, in zona, fiindca mi-a obturat accesul trenul de Predeal care tocmai tragea la peron, si-n care trebuia sa urc, vagonul doi, clasa intai, locul 55. Abia atunci constat ca sunt, intr-adevar, un nimeni: borseta cu actele, banii, biletele de calatorie se aflau tot in geanta de voiaj.

M-am ciupit de fata tepoasa pentru a ma asigura daca am visat. Nu, eram viu si mandru ca traim euro-atlantic si multi-lateral bronzati!