Recensământ cu scandal

Cum era de aşteptat, ca la orice acţiune de anvergură naţională, Recensământul populaţiei şi al locuinţelor a început cu scandal, foarte multe controverse fiind provocate atât de numărul insuficient de recenzori generat de slaba remunerare a activităţii de recenzare, cât şi de o serie de date solicitate, cum ar fi codul numeric personal. La nivelul judeţului Timiş Prefectura spune că nu va da amenzi decât “in extremis”, celor care refuză să furnizeze datele solicitate, încercându-se convingerea acestora prin apelarea la bunul simţ.

Criză de recenzori

Abia cu o zi înainte de demararea recensământului, sau chiar în prima zi de recenzare, mai multe autorităţi locale au avut surpriza să constate că nu toţi recenzorii înscrişi iniţial pe liste mai participă la operaţiune.

Recenzorii care s-au retras se plâng ca au prea mult de lucru pentru prea puţini bani. Sute de persoane au anun­ţat, chiar şi în prima zi a recensămân­tului, că se retrag. Locurile vacante sunt completate cu recenzori de pe lis­tele de rezervă, însă de multe ori aceste „rezerve” nu sunt suficiente.

Peste două mii de recenzori dintre cei peste 120.000 înscrişi pe listele din întreaga ţară s-au retras până acum, din cauza volumului mare de întrebări. O parte dintre cei retraşi au declarat că munca depusă nu este răsplătită cores­punzător, cei aproximativ 50 de lei pe zi fiind prea puţini.

Autorităţile din Timiş spun că, deşi în judeţ au existat situaţii în care oamenii recrutaţi iniţial au anunţat că se retrag, ei au fost înlocuiţi imediat, întrucât au existat liste de rezer­vă destul de cuprinzătoare. „E normal ca lista să fie verificată şi definitivată din timp. Sunt judeţe în care recruta­rea recenzorilor a durat foarte mult, şi de aici au apărut tot felul de probleme. Până la urmă, este şi o chestiune de bun simţ şi educaţie – dacă un recen­zor se îmbolnăveşte, e logic să anunţe din timp că nu va putea participa, pen­tru a putea fi înlocuit”,spune sub­pre­fectul de Timiş, Zoltan Marossy.

„Au venit cu tot felul de motive pe ultima sută de metri – că şi-au scrântit piciorul, că au descoperit că li se sus­pendă temporar indemnizaţia de şomaj sau de îngrijire a copilului dacă parti­cipă la recensământ, însă au fost în­locuiţi imediat”,ne-a declarat Sorin Belea, directorul Direcţiei Regionale de Statistică Timiş, care precizează că, în total, sunt peste 3.200 de recenzori la nivelul judeţului. 

Recenzori, speriaţi de clanurile de romi

La Timişoara, operaţiunea de re­cru­tare de recenzori a avut un specific aparte, legat de faptul că deşi era de aşteptat ca pentru zone gen Freidorf sau Kuncz să se găsească greu recen­zori, tocmai pentru zona centrală nu s-au găsit oameni interesaţi, din cauza pa­latelor ţigăneşti de pe strada C. D. Lo­ga. Mai ales după recentele descinderi ale D.­N.A., mulţi s-au ferit de zona res­pec­ti­vă, ştiindu-se că sunt foarte mulţi romi refractari la ideea de recensă­mânt, temându-se că statul i-ar putea impo­zita suplimentar sau i-ar putea ancheta în legătură cu bunurile deţi­nute pe care nu le pot justifica.

„Au refuzat mulţi, mi-au ridicat problema la şedinţă. Recenzorul-şef nu are recenzor pentru centru. A zis că nu­­mai pe C.D. Loga nu are, că nu are ci­­­ne să vină. Ca să vedeţi unde s-a ajuns cu ţiganii”, a precizat, la începutul săptămânii trecute, Ioan Cojocari, secretarul Primăriei Timişoara. După începerea recenzării, Ioan Cojocari ne-a declarat : „Au existat ceva proble­me, dar nu majore. Până la urmă am reuşit să acoperim toate zonele cu recenzori”.

Pe de altă parte, reprezentanţii Direcţiei Regionale de Statistică Timiş susţin că au existat situaţii în care re­cenzorii au fost ameninţaţi sau au exis­tat tentative de a fi agresaţi. „Cu astfel de cazuri ne-am confruntat în Timi­şoara. Dar Primăria Timişoara a decis să nu le facă publice şi să le rezolve punctual”, spune Sorin Belea, direc­torul Direcţiei de Statistică.

„Din ce mi s-a comunicat şi mie de către recenzorul care a venit în zona în care locuiesc, în anumite cartiere din Timişoara recenzorii au fost confrun­taţi cu foarte multe reacţii agresive din partea celor cărora li s-au solicitat date. Nu e bine să se întâmple astfel de situaţii, ele nu sunt normale”, susţine conf. dr. Ioan Păşcuţă, şeful Catedrei Sociologie - Antropologie din cadrul Facultăţii de Sociologie şi Psihologie a Universităţii de Vest. 

C.N.P.-urile – alt motiv de scandal

Chestionarul referitor la persoane cuprinde, în zona de informaţii de identificare, pe lângă rubricile privind numele persoanei şi data naşterii, şi o rubrică referitoare la codul numeric personal. Cum la recensământul prece­dent, din 2002, codul numeric personal nu a fost solicitat, prevederea nou-in­trodusă a declanşat un val de critici din partea Opoziţiei, care nu putea să piar­dă prilejul de a ataca puterea pe acest subiect. Astfel, mai multe voci din cadrul P.S.D. au susţinut că România este singura ţară din U.E. unde se so­licită astfel de date de identificare personală, şi că prin solicitarea “ile­gală” a C.N.P.-ului, s-ar urmări să se reali­zeze o bază de date pentru a se frauda ale­gerile de anul viitor. Aceasta deşi re­prezentanţii Institutului Naţional de Statistică au specificat că motivul pen­tru care se solicită C.N.P.-ul este legat de faptul că astfel se va pune ordine în datele din România în pri­vinţa numă­rului de locuitori. E primul pas pentru a afla numărul real de C.­N.P.-uri active, pentru a nu mai apă­rea, de exemplu, în listele electorale C.N.P.-uri ale morţilor, pentru că listele electorale se fac după informaţiile din bazele de date. În plus, un alt motiv pentru solicitarea C.N.P.-ului este că astfel poate exista garanţia că o per­soană nu a fost recenzată de mai multe ori, căci noutatea acestui re­censământ este că nu se face obli­ga­toriu la domi­ciliu, ci şi la reşedinţă, ast­fel că în cele 12 zile un invidiv poate fi găsit în am­bele locuri. Iar faptul că în al­te state vest-europene nu se solicită C.N.P.-ul cu ocazia recensământului e argu­mentat de reprezentanţii Institu­tului Naţional de Statistică cu faptul că în statele din vestul Europei registrele de evidenţă a populaţiei sunt atât de bi­ne actualizate, încât s-a renunţat la ches­tionarele făcute de recenzori.

“Oamenii nu sunt în cunoştinţă de cauză şi au reacţii exagerate. Nu văd de ce nu s-ar putea solicita codul numeric personal, atâta vreme cât statul gestio­nează acest gen de date, prin Servicii­le de Evidenţă a Populaţiei. Numai că oamenii au devenit suspi­cioşi pentru că în ultima perioadă au tot fost avertizaţi prin intermediul mass-media să nu di­vulge codul numeric personal întrucât ar putea fi victimele unor ca­zuri de frau­de bancare şi aşa mai departe. Şi atunci nu mai ştiu ce să creadă. În plus, e la fel de adevărat că, dacă e logic să se solicite C.N.P.-ul, în chestionar mai apar şi unele întrebări care mie mi s-au părut fără sens şi m-au făcut să mă întreb la ce ar putea utiliza statul acele date”,  explică sociologul Ioan Păşcuţă.

Amenzi doar în ultimă instanţă

Ministerul Administraţiei şi Internelor a transmis deja în teritoriu date legate de procedura de amendare a celor care nu răspund la datele solicitate la recensământ. Astfel, este de datoria Pre­fecturilor să îi sancţioneze pe care care nu răspund la între­bările obligatorii. E vorba des­pre cei care refuză „fără mo­tiv şi cu îndărătnicie” să cola­boreze la recensământ cu răs­punsuri la întrebările obliga­torii.

Prefecturile vor hotărî ca­re este cuantumul amen­zilor, iar amenzile vor fi date de alte persoane decât de re­cenzori.

„E adevărat, am primit dispoziţii în acest sens, însă deocamdată nu am stabilit un cuantum al amenzilor. Păre­rea mea este că totuşi, ţinând cont de realitate şi de nivelul de trai, nu ar fi oportun să se împartă amenzi de 5.000 de lei celor care refuză să ofere da­te, şi oamenii să fie convinşi, să li se explice de ce e nevoie de aceste date. Nu cred că se rezolvă nimic prin aplicarea de amenzi”,spune subpre­fec­tul Zoltan Marossy (foto).

Sociolog : „Lumea trebuie să înţeleagă importanţa acestui demers”

Sociologul Ioan Păşcuţă (foto), şeful Catedrei Sociologie - An­tropologie din cadrul Facultăţii de Sociologie şi Psihologie a Uni­versităţii de Vest susţine că e im­portant ca oamenii să înţe­leagă importanţa realizării re­censă­mântului. „Recensăminte se fac în toată lumea de 2.000 de ani. De aceea, ar trebui să se explice im­portanţa lor, iar lumea să parti­cipe cu încredere la ele – e un gest de normalitate. Trebuie să se explice faptul că autorităţile nu pot lucra eficient cu date vechi”.

Deşi la nivel local foarte mul­te studii de fezabilitate, rapoarte şi strategii administrative se ba­zează pe datele de la recensă­mân­tul din 2002, acestea nu mai reflectă de ani buni realitatea, mai ales că Timişul este unul dintre judeţele cu o viaţă economică extrem de dinamică, dar şi cu o evoluţie demografică mereu în schimbare.

Periodic, I.N.S. a mai făcut evaluări parţiale, pe domenii de activitate, ale principalelor ca­racteristici socioeconomice. Ast­fel, ultimele buletine statistice judeţene făcute publice arată, pentru Timiş, o situaţie care nu se mai potriveşte cu cea din 2002.