Asociaţia “21 Decembrie 1989” a reuşit să declasifice dosarele penale întocmite în cazul Mineriadei din 13 - 15 iunie, şi ţinute clasificate timp de aproape două decenii, de procurori. Pe baza acestora, Asociaţia poate să publice mărturii şi dovezi şocante legate de momentul primei Mineriade şi de vinovăţiile directe sau indirecte legate de acele evenimente, sub forma unui raport-rechizitoriu elaborat cu ajutorul documentelor din “Dosarul Mineriadei”. Peste 80.000 de pagini de documente oficiale au stat la baza acestui raport-rechizitoriu.


Adevărul, după 20 de ani

În semn de protest faţă de felul în care Justiţia a înţeles să instrumenteze dosarul Mineriadei din 13 - 15 iunie 1990, Asociaţia “21 Decembrie 1989” l-a trimis simbolic în judecată pe Ion Iliescu pentru înăbuşirea în sânge a mitingului-maraton anticomunist din Piaţa Universităţii, din Bucureşti. Raportul-rechizitoriu, pe baza căruia a fost realizată această trimitere în judecată simbolică, a fost întocmit utilizându-se documentele din dosarele penale instrumentate de anchetatorii care s-au ocupat de Mineriada din 13 - 15 iunie şi care au fost, în cele din urmă, declasificate.
Concluzia Asociaţiei “21 Decembrie”, după studierea respectivelor dosare, e că Mineriada din 13 - 15 iunie reprezintă o reprimare sângeroasă a celor care îndrăzneau să susţină principiile unui anticomunism fără jumătăţi de măsură, principii exprimate foarte clar de Proclamaţia de la Timişoara. “Fratricidul din 13 - 15 iunie 1990 a fost organizat de puterea neocomunistă nu numai pentru a reprima o manifestaţie anticomunistă, dar şi pentru a eradica odată pentru întotdeauna idealurile Revoluţiei din Decembrie, exprimate într-o formă explicită prin Proclamaţia de la Timişoara din 11 martie 1990 şi în cadrul manifestaţiei-maraton din Piaţa Universităţii, din 22 aprilie - 12 iunie 1990”, se arată în raportul-rechizitoriu al Asociaţiei “21 Decembrie”.
Acest document de sinteză a fost realizat cu ajutorul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memorie a Exilului Românesc, coordonat de istoricul Vladimir Tismăneanu, fiind aduse săptămâna trecută la cunoştinţa publicului câteva date de ultimă oră ale “bilanţului apocaliptic al celui mai bestial fratricid neocomunist din istorie (care a avut loc în 13 - 15 iunie 1990, la Bucureşti)”. Astfel, patru persoane arestate ilegal în iunie 1990 s-au sinucis, unele prin prin spânzurare, din cauza relelor tratamente la care au fost supuse în penitenciar. 60% dintre victime (adică, sute de persoane) au fost deliberat lovite în cap cu obiecte contondente (topoare, răngi, bate etc.). Loviturile au determinat traumatisme şi contuzii craniocerebrale. Conform probelor din Dosarul Mineriadei, 16 persoane au fost rănite prin împuşcare, un tânăr arestat ilegal a fost „uitat” în închisoare până în februarie 1996, iar zece femei arestate ilegal au fost violate de către militari, în unităţi militare.


Cazuri şocante ţinute la secret

Vineri, Sorin Ilieşiu şi Teodor Mărieş au transmis primul exemplar al Raportului-rechizitoriu preşedintelui României, “având în vedere că preşedintele trebuie să fie garant al statului de drept, al respectării Constituţiei, inclusiv al înfăptuirii Justiţiei”.
De asemenea, săptămâna trecută, Sorin Ilieşiu a adus la cunoştinţa presei şapte cazuri inedite ale victimelor Mineriadei din 13 - 15 iunie. Printre acestea se remarcă “studii de caz” precum cel referitor la Iancu Marin, un băiat care avea doar 14 ani în momentul Mineriadei şi care, în timp ce mergea cu un coş de mâncare spre bunica sa, care vindea flori în Piaţa Progresul, a fost agresat cu bâtele şi furtunele de presiune de un grup de mineri, după care a fost condus forţat la sediul Poliţiei Capitalei unde, din nou, a fost bătut de mineri într-un garaj al acestei instituţii. După un timp, copilul a fost obligat să treacă printr-un cordon format din mineri şi poliţişti până la un camion apoi a fost transportat şi reţinut la Unitatea Militară de la Măgurele, timp de şapte zile. Copilul declara că a fost ţinut într-un hangar, a dormit pe ciment, a primit o dată pe zi apă şi mâncare şi a fost bătut cu pumnii şi picioarele de militarii care-l păzeau. Băiatul a mai declarat că a fost obligat să dea o declaraţie în faţa unui anchetator fiind păzit de un militar care-l ameninţa că-l împuşcă.
Un caz la fel de şocant este cel al lui Pavel Teodor, care avea 18 ani în 1990 şi care a fost reţinut de mineri pe stradă, împreună cu soţia sa, cei doi mergând să-i ducă mâncare tatălui femeii, care muncea ca portar la Teatrul Casandra. Amândoi au fost bătuţi cu bâtele, cu lanţuri şi furtune de presiune de un grup de mineri. Când bărbatul le-a spus minerilor să nu-i mai lovească soţia, pentru că e însărcinată în luna a 7-a, minerii l-au bătut până i-au rupt piramida nazală şi o coastă.
Aceste mărturii, preluate din dosarul 75/P/1998 (Dosarul Mineriadei), au fost ţinute la secret de procurori. Copia integrală a acestui dosar a fost obţinută prin dispoziţia C.E.D.O., iar punerea la dispoziţie a acestei copii a fost tergiversată timp de un an şi jumătate de autorităţile române. Din cauza refuzului acestora de a pune în aplicare dispoziţia C.E.D.O., preşedintele Asociaţiei “21 Decembrie 1989”, Teodor Mărieş, a recurs la o formă de protest extrem– 78 de zile de grevă a foamei. Abia în urma acestui demers, în aprilie anul acesta a fost obţinută copia integrală a dosarului.
Tocmai pentru ca această victorie să nu fie mediatizată ca un “fapt divers”, Asociaţia “21 Decembrie” a făcut apel la toate publicaţiile “care se pretind antitotalitare şi prodemocratice să publice integral, într-un număr sau mai multe numere Raportul Rechizitoriu despre despre fratricidul din 13 - 15 iunie 1990, elaborat de Asociaţie în parteneriat cu Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memorie a Exilului Românesc”.
Vadimir Tismăneanu a precizat că acest raport se situează în prelungirea logică şi firească a documentului pe baza căruia preşedintele Traian Băsescu a condamnat regimul comunist din România drept ilegitim şi criminal : “Cu minuţioasă pasiune, îmbinând obiectivitatea cu o atitudine critică în raport cu samavolniciile, abuzurile, uzurpările, imposturile specifice regimului de restauraţie al F.S.N. şi simbolizat de Ion Iliescu, acest Raport deschide, sper din suflet, acea dezbatere naţională fără de care rămânem blocaţi în derizoriul mlăştinos al minciunii”.