Nevoia de auto-depăşire este considerată una dintre cele mai nobile calităţi umane, iar printre noi trăiesc oameni care îşi dedică timpul şi eforturile auto-perfec­ţio­nării. Cei mai buni auto-perfecţionişti ajung să fie consemnaţi în Cartea Recordu­rilor, ca deţinători ai unor recorduri unice în lume. În Timişoara trăiesc sau au trăit deţinători ai unor recorduri inedite : caricatu­ră viteză, baschet pe role-rezis­tenţă sau crearea celui mai lung mărţişor din lume. Prin ei, urbea de pe Bega poate fi considerată un oraş al recordmenilor.


Omul care desenează mai repede decât calculatorul

Cu siguranţă, cel mai cunoscut recordman cu buletin de Timişoara este artistul Ştefan Popa Popa'S care încă din anii '90 reuşea să-şi adjudece două recorduri extrem de greu de de­păşit : desenat caricaturi-viteză şi re­zistenţă.

Astfel, primul său record a fost stabilit la Festivalul Internaţional de Caricatură din Saint – Esteve din Franţa unde a reuşit să-şi adjudece recordul pentru caricaturi – rezistenţă, desenând 1.527 de portrete color timp de zece zile şi nopţi.

Acest record a fost depăşit tot de artistul plastic timişorean în 1995, la acelaşi festival, unde a reuşit să reali­zeze 2.772 de caricaturi în acelaşi in­ter­val de zece zile şi zece nopţi. Asaltat de “clienţi”, dornici să aibă un portret mar­ca Popa'S, caricaturistul timişean a lu­crat la Saint Esteve – o staţiune mereu plină de turişti, şi animată şi pe timp de noapte, până la orele 3 - 4 dimineaţa, impu­nându-şi un program draconic, cu foarte puţine ore de somn. Nu se oprea din lu­cru nici când mânca, fiind servit cu sand­vişuri de un om din propria echipă.

La acelaşi festival de la Saint Es­teve, în 1995, Ştefan Popa Popa'S a reuşit să îşi adjudece şi recordul de caricaturi viteză, care aparţinuse până atunci bel­gianului Emile Robin (cu 106 de cari­ca­turi într-o oră). Popa'S a realizat 131 de caricaturi într-o oră, recordul său fiind omologat ca atare în Cartea Recor­durilor.

Practic, Popa'S a desenat o carica­tură la fiecare 22 de secunde, ceea ce i-a determinat pe ziariştii francezi să-l numească “singurul humanoid care de­­­senează cu patru secunde mai repe­de decât calculatorul”.

“Nu e vorba doar de rapiditate, ci şi de realizarea unor portrete care să semene cu oamenii care pozau. Un cerc cu două puncte pe post de ochi şi o linie pentru gură nu înseamnă caricatură. Am avut un juriu care a evaluat gradul de asemănare a caricaturilor cu mo­delele”, precizează Ştefan Popa Popa'S. De altfel, la acelaşi festival din Franţa, în 1995, Popa'S a fost votat ca artistul plastic la care s-a remarcat cel mai ma­re grad de asemănare dintre portrete şi modelele care au pozat.

Caricaturistul a lucrat cu două me­se de lucru, un scaun rotativ şi două blo­curi de desen, numerotate par şi impar. A avut dreptul la doi asistenţi care, din cinci în cinci minute, îi puneau câte un bilet pe masă pentru a-şi da seama dacă se încadrează în ritmul pe care stabili­se să-l păstreze. Încă din minutul 38 Ştefan Popa Popa'S bătuse deja recor­dul existent la caricaturi-viteză.

Artistul plastic timişorean nu se opreşte însă aici. Nevoia sa de auto-per­fecţionare l-a făcut să persiste şi să încerce să-şi autodepăşească recordul. “Recordul de caricaturi-viteză este deja auto-depăşit şi omologat ca atare. E vorba de 206 caricaturi pe oră, iar acest record va fi înscris, ca un testa­ment, în Cartea Recordurilor, în momentul în care nu voi mai fi în viaţă”.


Un sportiv multilateral dezvoltat

Cine a spus că un sportiv de performanţă trebuie să se spe­cia­lizeze şi să rămână fidel unei singure discipline? Timişoreanul Ştefan Cojocnean, de 40 de ani, in­structor sportiv de arte mar­ţiale nu crede în acest model, şi poate tocmai de aceea a reuşit până acum să doboare nu mai pu­ţin de patru recorduri mondiale.

Ştefan Cojocnean este deja unul dintre cei mai cunoscuţi par­ticipanţi la Impossibility Chal­lenge, o competiţie organi­zată anual în Germania, unde oa­menii din toată lumea încearcă să depăşească recorduri mon­diale, fie că recită poezii în patru limbi diferite, timp de şapte ore, jonglează cu fierăstraie elec­tri­ce, fac fundă la 468 de şireturi în jumătate de oră sau râd în­continuu mai bine de trei ore.

Primul record stabilit de Ştefan Cojocnean a fost cel de rezistenţă la baschet pe role, în 2006. Sportivul timişorean a jucat 25 de ore baschet pe role, fără o pregătire anterioară temeinică. “Înainte de stabilirea acestui record mă pregătisem efectiv doar două ore, după care m-am plictisit”, îşi aminteşte sportivul timişorean.

După care, în 2008, tot la Impossibility Challenge, la Da­chau, în Germania, Ştefan Co­jocnean a stabilit al doilea re­cord mondial, lovind într-un sac de box timp de 17 ore. Şi de a­ceastă dată sportivul timişorean nu se pregătise foarte mult în prealabil. “Am mers la Dachau nepregătit. În România, în sală, mai lovisem într-un sac de box de două ori câte două ore”, spune Cojocnean. A început să lovească în sacul de box la ora 19, odată cu deschiderea festi­vităţilor Impossibility Challenge. A terminat a doua zi, la amiază.

“Exista o problemă iniţială la care nu mă gândisem – cum tot loveşti în sac şi te mişti, la un moment dat poţi să ai probleme cu tălpile, indiferent de cât de comodă ar fi încălţămintea pe care o porţi. Dar am avut noroc că era o sală de judo, care avea tatami pe jos. Era o suprafaţă cu tatami, şi una normală, pu­team să aleg pe care să stau. Au fost lovituri de arte marţiale. Al­ternam loviturile cu pumnul cu lovituri cu piciorul. Erau doi saci – unul de box şi unul de box thai­landez. Îi schimbam în fugă, pentru a executa lovituri varia­te. Uneori mai uitam să cal­culez, şi constatam că obosesc. A trebuit să mă programez fi­zic, în timp ce loveam, ca să rezist. Primele patru ore au fost de ro­daj. Până am intrat în normal. După aceea a fost mult mai uşor”, spune Ştefan Cojocnean.

Pentru a rezista, Ştefan Co­jocnean a folosit o tehnică pro­prie, “omologată” de relaxare. “M-a ajutat mult o metodă de relaxare, sub cadrul de plastic al unei piramide pe care o adu­sesem special pentru acest eve­niment. Făceam pauze de cinci minute la fiecare oră, şi 15 mi­nute la fiecare cinci ore. Nu mân­cam, nu beam, ci pur şi simplu stăteam sub piramidă şi mă relaxam. Mă linişteam, şi pla­nificam ce va urma. Sistemul acesta de piramidă amplifică tot ce simţi. Aveam şi o muzică specială, de relaxare, pe care o pusesem pe laptop. Beam din timp în timp shake-uri de lapte cu proteine. Mi le servea un asistent, cu ajutorul unui fur­tun”, îşi aduce aminte sportivul timişorean.

Ulterior, în 2009, Ştefan Cojocnean şi-a mai trecut în palmares două recorduri : a par­curs pe picioroange distanţa de 100 metri în 21 de secunde şi 38 de sutimi, sărind în acelaşi timp de 26 de ori coarda, iar cel de-al doilea record a fost stabilit la viteză, pe distanţa de două mile, tot pe picioroange. “Exis­tă un risc atunci când încerci să dobori un record fără să fii su­ficient pregătit. Trebuie să îţi dai seama când trebuie să te opreşti. Până la un punct e vo­inţă, după aceea intervine în­căpăţânarea. Nu ai voie să treci o limită, rişti să mori”, aver­tizează Ştefan Cojocnean.

Şi pentru că depăşitul re­cordurilor a devenit aproape o obişnuinţă pentru sportivul timişorean, acesta pregăteşte o doborâre de recorduri în serie în viitorul apropiat. “E vorba de şase recorduri pe care vreau să le depăşesc pe parcursul unei singure ore”, precizează Ştefan Cojocnean, care nu vrea să de­conspire încă despre ce probe va fi vorba.


Colecţii de bijuterii lansate la 1.200 de metri înălţime

Un record mondial inedit a stabilit şi designerul timi­şorean Adrian Haiduc, care şi-a trecut în palmares lansa­rea unei colecţii de bijuterii făcută la cea mai mare înăl­ţime. Astfel, pentru lansarea colecţiei sale de coliere, Man on Air, Adrian Haiduc a apelat la paraşutiştii pe de aerodro­mul Ghimbav, din Braşov. 11 paraşutişti au purtat colierele lui Haiduc la gât şi s-au arun­cat, pe rând, dintr-un avion. Când au aterizat, colierele erau in­tacte. Dintre cei 11 paraşu­tişti, trei sunt chiar membri ai Lo­tului Naţional de Paraşutism.

Mutat în America, în Ari­zona, pentru aprofundarea stu­diilor în designul bijuteriilor, designerul timişorean a mai sta­bilit în acest an, în luna mar­tie, un record mondial : cel mai lung mărţişor din lume.

Împreună cu o româncă, Mirela Harris, Adrian Haiduc a creat un mărţişor de 1.918 pi­cioare, adică 584 de metri .

Măsurătoarea pentru omo­logare s-a făcut în Camel Park, mărţişorul conţinând sidef, scoică abalonee, dantelă albă, roşie, mov, neagră, roz şi albastră precum şi pene de struţ şi păun.