Aşteptată din 2008, de la începutul crizei economice, reeşalonarea datoriilor firmelor către stat se aplică abia acum când, inclusiv în Timiş, mii de firme şi-au tras obloanele, fiind victime colaterale ale actualului context economic. Chiar şi acum, păsuirea plăţii obligaţiilor către stat nu vine într-o formă uşor accesibilă, dovadă fiind faptul că până acum doar patru firme timişene s-au arătat interesate de obţinerea acestei facilităţi.


O ordonanţă aşteptată de ani de zile

Începând de acum trei ani, odată cu debutul crizei econo­mi­ce, firmele cu probleme şi da­torii mari acumulate către bugetul de stat au solicitat constant Minis­terului Finanţelor Publice şi Gu­vernului să precizeze când şi da­că se vor acorda reeşalonări ale plăţii datoriilor către stat. Faci­litatea a fost aprobată abia acum, fiind legiferată prin Ordonanţa 29/2011, adoptată recent, care de­ja se aplică, firmele putând soli­cita grafice de reeşalonare a plă­ţii debitelor restante către stat.

Din păcate, în forma în care a fost aprobată, reeşalonarea nu pare să fie foarte atractivă pentru agenţii economici timişeni, deşi în judeţ sunt destule firme cu pro­bleme şi datorii mari la stat. Doar patru agenţi economici timişeni au decis până în prezent să ape­leze la această facilitate.

Lucru care spune destul de multe despre cât de accesibilă e procedura. Deşi se spera acest lucru, reeşalonarea nu aduce o aşa-zisă semi-amnistie, în sensul că agenţii economici cu întârzieri mari la plata impozitelor către stat nu vor fi scutiţi de achitarea pe­na­lităţilor de întârziere şi a dobân­zilor percepute de stat. Singurul avantaj e faptul că se amână pla­ta sumelor datorate statului, eşa­lo­narea la plată a obligaţiilor fis­cale restante putând fi acordată pe o perioadă de maxim cinci ani pentru toti contribuabilii, indife­rent de modul de organizare al acestora, atâta timp cât nu au intervenit in­cidente în ceea ce priveşte func­ţionarea normală a acestora.

Însă cei care solicită această facilitate trebuie să dispună de o garanţie care să acopere suma datorată şi penalizările, plus încă un procent (între 10 şi 40%) din cuantumul sumei datorate. Prac­tic, garanţia pusă în joc trebuie să fie una foarte mare, or, puţine sunt firmele cu probleme care să-şi fi păstrat neipotecate bunuri care să acopere o astfel de valoa­re a garanţiei. La societăţile lovite de criză, în încercarea de a obţi­ne li­chidităţi, bunurile de valoare ma­re au fost fie vândute, fie ipo­teca­te la bănci, în schimbul unor linii de credit. Aşa se explică faptul că sunt foarte puţine firme timişene care şi-au permis, în prima fază, să ofere Fiscului o ga­ranţie de o valoare atât de mare, în schimbul obţinerii acestei fa­cilităţi.

În plus, pentru a beneficia de eşalonare, pe lângă existenţa acestei garanţii cu valoare mare, firmele solicitante trebuie să aibă depuse toate declaraţiile fiscale, să se afle în dificultate generată de lipsa temporară de disponi­bi­lităţi băneşti, conform criteriilor economico-financiare prevăzute de lege şi să nu fie în insolvenţă sau în procedură de dizolvare.


Blocaj financiar şi la stat

Probabil că statul nu ar fi fost de acord să acorde această faci­li­tate (reeşalonarea datoriilor că­tre bugetul de stat este, de obicei, considerată o măsură economică de stânga, incompatibilă cu o gu­vernare de dreapta) dacă nu s-ar fi constatat o creştere alarmantă a debitelor fiscale pentru care, teoretic, ar trebui să se înceapă executarea silită. Doar că acest lucru ar fi dus la închiderea a zeci de mii de firme. Debitele execu­tabile către bugetul de stat au crescut în 2010 cu 20%, după ce în 2009 se mai semnalase o creştere cu 32% faţă de 2008.

Relaţia multor firme cu Fis­cul a devenit cronică şi în Timiş, un judeţ dezvoltat din punct de vedere economic. De la începutul anului, din 377 de contribuabili persoane juridice verificate de Di­recţia Generală a Finanţelor Timiş, la mai mult de jumătate au fost gă­site nereguli majore, fiind aplicate aproape 200 de amenzi. Totodată, au fost întocmite şi 35 de sesizări penale, pentru un prejudiciu esti­mat de 22.611.000 de lei.

De aceea probabil că, în acest moment, statul a realizat că dacă nu acordă măcar o facilitate la plata impozitelor datorate statului, sunt şanse foarte mari ca alte mii de firme să se închidă sau să dez­volte practici de evaziune fiscală.

Totuşi, o mare pondere în decizia acordării reeşalonării plăţii debitelor restante către bugetul de stat a avut-o şi poziţia Fondului Monetar Internaţional, ai cărui reprezentanţi au recomandat emi­terea unei propuneri legislative care să permită folosirea unui sistem de plăţi eşalonate de către contribuabili pentru plata taxelor prin elaborarea unor reguli noi şi transparente.

Din păcate, această facilitate vine prea târziu pentru firmele timişene care nu au mai putut face faţă blocajului financiar generat de criza economică. De la înce­putul crizei, peste 6.000 de firme au fost radiate din Registrul Co­merţului Timiş. O bună parte din ele au fost cu siguranţă executate silit de către stat pentru plata obli­gaţiilor fiscale, iar reeşalonarea acordată acum ar fi fost poate un colac de salvare pentru ele.


Reeşalonarea, între încredere şi scepticism

Economistul timişean Nicolae Ţăran spune că deşi poate părea o mână de ajutor întinsă de către stat firmelor cu probleme, re­eşalonarea obligaţiilor fiscale nu va avea efectul scontat, de sprijinire a mediului privat de afaceri pentru că, în opinia sa, o bună parte dintre în­treprinzători şi-au pierdut în­crederea în capacitatea sta­tului de a-i ajuta. “Sigur, poate fi privită ca o facilitate în actualul context economic, când obţinerea de lichidităţi este o mare problemă pentru foarte multe firme din do­meniul privat. Pentru cei care au acumulat datorii mari neachitate către buget, această măsură este bine­venită. Mă îndoiesc însă că foarte multe firme vor apela la această facilitate pentru simplul motiv că şi-au pierdut încrederea în stat. Între­prin­zătorii au asistat de-a lungul ultimilor ani la schimbări legislative foarte dese, mai ales în domeniul fiscal. De aceea acum sunt prudenţi şi circumspecţi – statul ar putea să se răzgândească peste câteva luni şi să decidă că nu mai acordă această fa­cilitate”.

Nicolae Ţăran consideră că o măsură de sprijinire mult mai eficientă a mediului pri­vat ar fi fost achitarea arie­ratelor acumulate de către stat către firmele private. În prezent, statul are datorii foarte mari neachitate către mediul privat, şi în unele cazuri perioadele dintre mo­mentul facturării unor bunuri şi servicii către instituţii ale statului şi momentul plăţii acestor facturi sunt de or­dinul anilor, şi au existat firme inclusiv în Timiş care au dat faliment aşteptând ca statul să le plătească bunurile şi serviciile furnizate. “S-ar putea spune că prin această măsură de eşalonare fiscală statul creditează mediul pri­vat. Însă trebuie să ţinem cont de faptul că mediul pri­vat e cel care a creditat sta­tul în mod constant în ultimii ani. Sunt mii de firme care au probleme din cauză că statul nu-şi plăteşte la timp datoriile către mediul privat. E vorba, în prezent, de peste un miliard de lei pe care sta­tul îl datorează mediului pri­vat. Dacă aceste sume ar fi achitate la timp, poate nici nu ar mai fi nevoie de acor­darea de facilităţi fiscale, de genul acestei eşalonări ini­ţiate acum”.

Oarecum sceptic cu pri­vire la acordarea de eşalonări a obligaţiilor fiscale se arată şi economistul Nicolae Bo­biţan, care apreciază că, de­şi, în principiu, această fa­cilitate este binevenită, mo­dul de aplicare al ei poate fi unul defectuoas, care să ex­cludă o bună parte din po­ten­ţialii beneficiari : “Personal, acordarea de eşalonări mi se pare o idee bună. Totul e ca această măsură să se aplice în mod obiectiv, egal, pentru tot mediul de afaceri, şi nu pe criterii obscure, care nu au legătură cu esenţa şi scopul acestei facilităţi. Există, în acest sens, experienţa unor aşa-zise facilităţi care au fost acordate de către stat cu dedicaţie, în mod perso­nali­zat, în aşa fel încât să poată beneficia de ele doar o serie de firme clientelare”.


Bani încasaţi tot mai greu de stat

Rămâne de văzut dacă acordarea de eşalonări va avea un efect pozitiv asupra economiei judeţului. Cert e că actualul context economic şi-a făcut simţită din plin efectele în judeţ, statul reu­şind să încaseze mai puţini bani şi la fondul asigurărilor de sănătate, şi la fondul asi­gurărilor sociale, şi la fondul de şomaj. Astfel, în Timiş, anul trecut s-au încasat 366 de milioane de lei la bugetul asigurărilor de sănătate, cu peste 5% mai puţin decât în 2009. La bugetul asigurărilor sociale de stat s-au încasat 934 de milioane de lei, cu 8% mai puţin decât suma co­lectată în judeţ în 2009. Iar la bugetul asigurărilor de şomaj s-au încasat 33,5 milioane de lei, cu 5% mai puţin decât în 2009.

Şi impozitul pe venit în­casat în 2010 a fost în scă­dere faţă de 2009. Astfel, s-a încasat în judeţ suma de 594 de milioane de lei înregis­trân­du-se o scădere cu 5,93% faţă de anul 2009.

Nici Vama nu a stat mai bine la încasări. “E adevărat că noi avem avantajul că banii trebuie plătiţi înainte, până nu se achită taxele nu dăm liberul de vamă. Însă se fac controale ulterioare şi se stabilesc diferenţe de taxe vamale care trebuie achitate de către agenţii economici care au făcut respectivele importuri. Iar aici avem foar­te mari probleme cu recupe­rarea sumelor – avem mii de dosare ajunse în faza de exe­cutare silită. Sunt foarte mul­te cazuri unde de ani de zile nu se reuşeşte recuperarea sumelor datorate statului”, spune Nicolae Stoican, directorul adjunct al Direcţiei pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Timişoara.