"(…) 3. El (presedintele Traian Basescu - n.r.) isi permite sa ma apostrofeze in legatura cu trecutul! Considera ca a facut un mare act de «eroism», ca a citit un raport intocmit de un grup de oameni care nu s-au remarcat prin nimic, nici pe vremea dictaturii, nici in timpul evenimentelor sangeroase ale Revolutiei din Decembrie 1989. Mai mult, in cele peste o mie de pagini ale unui raport care isi propune «condamnarea comunismului», nu acorda Revolutiei Romane (actul eroic prin care poporul roman nu doar a condamnat, ci a pus capat dictaturii si regimului comunismului de stat) decat sase pagini. Nici macar nu mentioneaza documentul principal al Revolutiei - Comunicatul catre tara al CFSN. In schimb, recomanda drept document al Revolutiei asa-zisa proclamatie de la Timisoara din martie 1990 (document eminamente electoral legat de campania pentru alegerile din mai 1990), ignorand adevarata Proclamatie a timisorenilor din 21 decembrie 1989. Este o atitudine sfidatoare, jignitoare, la adresa celor ce s-au jertfit in zilele si noptile din decembrie 1989." Acesta este un paragraf din "Reflectii la comentarii", un articol postat, pe blogul personal, de Ion Iliescu, ca raspuns la comentariile primite in urma unei emisiuni la Antena 3, "Biz Bazar", la care participase alaturi de Emil Constantinescu.
Deci, in conceptia domnului Iliescu, nu am avut un proces al comunismului pentru ca Revolutia a fost actul prin care poporul roman nu doar a pus capat dictaturii si regimului comunismului de stat, dar l-a si condamnat. Iar "asa-zisa" Proclamatie de la Timisoara nu a fost decat "un document eminamente electoral ".
Abordarea acestui subiect nu este intamplatoare. Tema anticomunismului - sustinuta de presedintele (si candidatul la alegerile prezidentiale din noiembrie) Traian Basescu, prin Comisia Prezidentiala pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania -  a contribuit la solidaritatea "322" si, doi ani mai tarziu, "254". In jurul celor pe care ii viza "8"-ul din Proclamatie, sunt destui, chiar si din randul nevinovatilor pionieri optzecisti, legati de lustrabili, in anii multi de democratie, prin invizibile si indestructibile interese, compromisuri ori asemanari de caracter.
Ceea ce frapeaza in "reflectiile" domnului Iliescu nu sunt atacurile virulente la adresa actualului presedinte, ci sinceritatea cu care isi "devoaleaza" sentimente sau opinii oficial legate de evenimente post-decembriste, neoficial izvorate din anxietati care, poate, l-au urmarit dupa "primavara din decembrie". De ce a facut, totusi, domnul Iliescu aceste declaratii, acum? 1. Din greseala? In niciun caz, daca luam in calcul macar faptul ca sunt, dupa cum spune, niste "reflectii", si nicidecum declaratii spontane. 2. Pentru a sfida, dat fiind ca, din punct de vedere al carierei politice, nu mai are ce pierde? 3. Pentru a da apa la moara grupului "254" si sustinatorilor acestuia? Poate, si una, si alta.
Dupa dezinvoltele "reflectii la comentarii" ale fostului presedinte Ion Iliescu, ai dreptul sa continui sa pretinzi raspuns la intrebari. La intrebari nascute din sapte zile de istorie recenta : De ce graba de a-i condamna la moarte pe sotii Ceausescu in zi de Craciun, in urma unui proces de cateva ore? Cine si de ce se temea de ce ar fi putut declara cei doi, in cazul unui proces care-si urma cursul legal? Cum se explica faptul ca, in baza unor surse autorizate, dupa 22 decembrie, numarul mortilor si al ranitilor a fost mult mai mare decat cel al victimelor inregistrate pana la caderea regimului totalitar? De ce Romania a fost singura tara din Blocul estic care a trecut printr-o revolutie violenta si care si-a executat conducatorii? Speram sa ni se raspunda cu aceeasi sinceritate cu care domnul Iliescu si-a exprimat crezul fata de Proclamatia de la Timisoara...