Apropierea “scadenţei” europene legate de alocarea unor noi tranşe de finanţări regionale, începând cu anul 2013, a relansat în politica românească o discuţie mai veche legată de transformarea actualului model adminis­trativ teritorial românesc – bazat pe judeţe, într-unul structurat pe regiuni de dezvoltare. Pe plan local, în zona administraţiei părerile sunt împărţite : dacă unii oficiali consideră că transformarea ar presupune uriaşe eforturi materiale, fără să existe o finalitate clară, alţii cred că modelul regional ar îmbunătăţi semnificativ capacitatea de absorbţie a fondurilor europene. Toţi sunt de acord însă că vor exista tensiuni şi dispute între Arad şi Timişoara legate de centrul administrativ al viitoare regiuni vestice.


Relansarea unei teme mai vechi

Avertismentele Uniunii Europe­ne legate de necesi­tatea reorganiză­rii adminis­trative a României pen­tru o mai bună absorbţie a fondu­rilor structurale par să înceapă să preo­cupe clasa politică ro­mânească.

În acest context, la sfârşitul săp­tămânii trecute preşedintele Tra­ian Băsescu a declarat că spe­ră că în cele din urmă clasa politică se va pune de acord anul viitor asu­pra unei reorganizări ad­ministra­tive a teritoriului României. “În pre­zent con­ducerea unui judeţ vrea spre exemplu un drum pe direcţia est-vest, iar cea a judeţului înveci­nat vrea pe direcţia nord-sud”, a men­ţionat Traian Băsescu, care a decla­rat că va insista pe această temă în discuţiile cu partidele politice.

Preşedintele a mai preci­zat că e conştient însă de fap­tul că actua­la organizare ad­ministrativă este foar­te susţi­nută de populaţie şi că “este greu să te duci într-un oraş reşe­din­ţă de judeţ şi să le spui localnicilor că rămâne muni­cipiul X, dar nu va mai fi capi­tala viitoarei regiuni”. Toc­mai de aceea, crede Traian Bă­sescu, avantajele reorganizării administra­tive trebuie expli­cate populaţiei.

Tema aceasta nu e neapă­rat una nouă, ci un subiect de discuţie asupra căruia se dez­bate de ani buni. Anul trecut, la Timişoara ministrul Dez­voltării Regionale şi Turis­mului, Elena Udrea a precizat că e nevoie de trecerea la modelul regional în contextul nevoii unei mai mari efi­cienţe în cazul absorbţiei de fon­duri europene, în următoarea pe­rioadă, avansându-se chiar şi un termen până la care ar trebui reali­zat procesul de regionalizare a Ro­mâniei : 2013. Iar reprezentanţii Consiliului Judeţean nu au scăpat oportunitatea, cu aceeaşi oca­zie, de a pre­ciza că Timişoara este gata să devi­nă capitală de regiune.


Accesul la fonduri structurale – principalul argument

Într-un interviu acordat pe aceas­tă temă publicaţiei TIMPOLIS de către Cristian Pîrvulescu, de­canul Facultăţii de Ştiinţe Politice a S.N.S.P.A. acesta preciza că prin­cipalul avantaj al modelul adminis­trativ regional constă în faci­litarea accesului la fondurile structurale europene.

“Când discutăm despre regio­nalizare, discutăm despre apariţia unor unităţi ad­ministrativ-terito­ria­le care să aibă un număr semnifi­cativ de locuitori şi contribuabili şi care să poată, în felul acesta, să finanţeze politici publice regionale consisten­te, care să asigure un nivel de trai satis­făcător. Judeţele actuale – o tradiţie a României secolului al XIX-lea – nu reuşesc să facă acest lucru, do­vadă foarte clară fiind disparităţile care există între judeţele Româ­niei”, spunea Cristian Pîrvulescu.

Decanul S.N.S.P.A. particula­riza însă piedicile în calea acestui mo­del, la nivel local, precizând că, în perspectiva unei viitoare regiuni administrative vestice, Aradul ar putea considera că va fi defavori­zat, şi că o regiune care va fi coor­do­nată de la Timişoara va favoriza judeţul Timiş. “Frica – şi datorită tradiţiei diferitelor tipuri de organi­zare administrativă – este că perso­najele care vor coordona regionali­zarea vor profita de pe urma ei”, menţiona Cristian Pîrvulescu.


“Suntem rămaşi cu mult în urma Europei”

Vicepreşedintele Consi­liului Judeţean Timiş, Liviu Borha este de părere că tre­cerea la modelul regional de administrare se impunea de multă vreme. “Suntem rămaşi cu mult în urma Europei, din acest punct de vedere. Aproa­pe tot spaţiul european a fost reorganizat pe regiuni, iar alocarea de fonduri ţine cont de acest model administrativ. De aceea, e nevoie ca în Ro­mânia să se insiste mult mai mult pe acest model de orga­nizare al regiunilor de dez­voltare, urmat de regiuni ad­ministrative”.

Liviu Borha e însă de acord că modelul administra­tiv regional, pentru a fi unul de succes, depinde de foarte mulţi factori. “Depinde ce formă va avea, ce logistică şi ce puteri administrative”. Vicepreşedintele C.J. Timiş avansează chiar şi ideea exis­ten­ţei unui mini-parlament local care să monitorizele resursele regiunii şi să ia decizii pentru o împărţire judicioasă a acestora

Şi Liviu Borha e de păre­re că stabilirea centrului unei viitoare regiuni administra­tive vestice ar genera ten­siuni între Timişoara şi Arad. “Totuşi, eu cred că dincolo de aceste tensiuni şi orgolii se va conştientiza că e mai im­portantă o dezvoltare uni­formă a regiunii, după cum la fel de important e să nu mai fie totul dirijat de la Bu­cureşti”.

Reprezentantul C.J. Ti­miş susţine că o condiţie de bază a viitoarei regiuni ves­ti­ce va fi să nu fie doar una “de formă.” “Dacă toată ches­tiu­nea aceasta se va face numai formal, pentru a se bifa o obligaţie, atunci ea nu va funcţiona. Va fi doar o mi­mare, o chestiune mai mult sau mai puţin forţată”, esti­mează Liviu Borha.


“Vom pierde bani dacă nu ne vom conforma”

Suprefectul de Timiş Zol­­tan Marossy consideră şi el că, din perspectiva accesării fondurilor structurale euro­pene, împărţirea pe regiuni este mai mult decât nece­sară. “E obligatorie trecerea la acest model regional. Dacă nu vom face acest lucru, vom pierde bani. Acest lucru va trebui înţeles pe plan local. Eu nu cred că Banatul îşi permite să piardă bani”. Din punctul său de vedere, pro­cesul de “regionalizare” a fost însoţit şi de o zvonistică alar­mistă, care a răspândit min­ciuni sau jumătăţi de adevăr. “S-a spus că se vor desfiinţa complet judeţele, lucru care nu e adevărat. Pur şi simplu apare o nouă structură, între judeţ şi stat, care va avea ro­lul de a atrage mult mai multe fonduri europene, dar şi de a schimba actualul sistem ad­ministrativ, care este unul ultracentralizat”.

Din punctul de vedere al disensiunilor dintre Arad şi Timişoara cu privire la cen­trul viitoarei regiuni vestice, Zoltan Marossy consideră că aceste reacţii sunt normale, până un punct, dar că, în cele din urmă se va realiza că zona de vest poate avea doar un singur centru, fie că va fi Aradul sau Timişoara.

  “E important să nu se grupeze judeţe care nu au nimic în comun”

Conf. univ. dr. Adrian Ba­sarabă, şeful catedrei de Politologie a Facultăţii de Ştiinţe Politice, Filosofie şi Ştiinţele Comunicării a Uni­versităţii de Vest consideră că noul model adminsitrativ re­gional ar putea ajuta la “nive­larea”, în timp, a discrepan­ţelor economice, uneori sem­nificative, între judeţele ace­leiaşi regiuni, şi că rezultatul ar putea fi o dezvoltare ulte­rioară uniformă a regiunii. To­tuşi, e important, din punctul său de vedere, ca aceste regiuni “să nu grupeze judeţe care, istoric, niciodată nu au avut niciodată nimic în comun”.

Adrian Basarabă mai spune că la reluarea discuţiei legate de modelul adminis­trativ regional s-a gândit la faptul că, în perspectiva unei viitoare regiuni vestice, ar putea exista tensiuni între Arad şi Timişoara. “Sunt con­vins că vor exista disensiuni pe această temă. Ele se în­trevăd şi în prezent, dacă ar fi să amintesc doar acea dis­cuţie legată de preluarea Aeroportului Arad de către Aeroportul Timişoara. Orice om din Timişoara va spune că viitorul centru regional al regiunii vestice ar trebui să fie la Timişoara, şi probabil, niciun cetăţean al Aradului nu va accepta acest lucru”

Din punctul său de vede­re, aceste relaţii tensionate ar putea fi evitate prin aso­cierea Aradului, într-o astfel de regiune, cu Bihorul şi Hu­nedoara, cu care a avut în­totdeauna relaţii foarte bune, şi o eventuală asociere a Timişoarei cu Caraş Severin, poate o parte din Arad şi Mehedinţi, ţinând cont de traseul coridoarelor de trans­port paneuropene.