Relativismul valorii

Avem timisoreni care au facut pentru acest oras, pentru fiecare dintre noi, si implicit pentru Romania, mai multe servicii si un lobby mai eficient decat au reusit diplomati de cariera. Doar ca felul in care unii dintre noi isi dezvaluie aprecierea este cel putin original.

Situatia politica a anilor ‘50 au obligat Timisoara sa-i refuze lui Ioan Holender – ajuns cel mai longeviv director al Operei de Stat din Viena – posibilitatea unui drum al afirmarii si, mai mult decat atat, sa-i refuze, practic, viitorul. Sansa, intalnita departe de casa, i-a acordat-o Viena, un oras strain, unde nu-i placea nimic si spre care a plecat pentru a supravietui, nu pentru a face cariera, cum marturiseste dupa o viata traita acolo. Un oras care i-a oferit, insa, nu doar posibilitatea supravietuirii, ci si, apreciindu-i valoarea profesionala, sansa sau, poate, rasplata – o cariera internationala.

Democratia anilor 2000 ii acorda Timi-soarei – ramasa orasul de suflet al lui Ioan Holender – dreptul de a-l trata cu mai putin interes decat a manifestat in fata unor "vedete" ale show-biz-ului autohton, venite sa faca playback in Piata Victoriei. Vizionarea de gala a unui documentar care prezinta personalitatea acestui om de cultura a strans, zilele trecute, o mana de oameni in Foaierul Filarmonicii. Iar ecourile – net inferioare celor pe care le-a avut ori care au fost acordate unui festival al micilor ori al vinului – a doua, a treia zi, au fost ca si inexistente.

E o dovada de netagaduit ca lipsa aprecierii valorii nu mai poate fi, uneori, mascata, nici macar de respectul de fatada, pentru ca sunt multi cei care nici sa mimeze acest respect nu mai reusesc sau nu mai vor. De ce nu am ignora, insa, talentul si munca unui timisorean care a ajuns directorul Operei de Stat din Viena? Pentru acelasi motiv, probabil, pentru care Stefan Popa Popa’s a fost omis, de doua ori consecutiv, dintr-o monografie a judetului, asta desi oficialii N.A.T.O. i-au solicitat sa devina caricaturistul urmatoarelor summit-uri ale Aliantei, iar in Cartea Recordurilor este certificat drept cel mai rapid caricaturist al lumii. Prin oameni de valoarea profesionala, de renumele acestora lumea afla ca Romania nu este doar o tara din care hoarde de imigranti fugiti din calea saraciei iau cu asalt Occidentul, nu este doar o tara producatoare si exportatoare de cersetori, de mancatori de lebede, de indivizi care pleaca sa zburde, sa violeze, sa talhareasca, sa ucida in lumea larga, preferand conditiile de lux din penitenciarele occidentale puscariilor confort III de acasa.

Dezamagirea vine nu doar de la faptul ca astfel de oameni nu sunt apreciati la justa valoare, dar sentimentul de deziluzie se acutizeaza in momentul in care sesizezi o astfel de atitudine de dezinteres fata de valoare chiar la Timisoara. Si nu sunt singurele ocazii in care "Mica Viena" pierde teren. In vara trecuta, la concertul lui Julio Iglesias – trecand peste mostra indubitabila de lipsa de bun simt din partea organizatorilor, care au intampinat publicul in atmosfera de carciuma, cu scaune din plastic, prinse intre ele cu banda adeziva si numerotate a la Pristanda –, am vazut timisoreni, si nu putini, in haine de strand, mancand seminte si scuipand coji, in timp ce, pe scena, in semn de respect pentru publicul sau, Iglesias nu a facut play-back si nu a renuntat la haina de costum, in ciuda celor peste 30 de grade. Se apropie o noua ocazie pentru ca unii dintre timisoreni sa-si dezvaluie clasa. Ar putea sa-si pregateasca de pe acum adidasii si sortul pentru concertul din iulie, pe care il va sustine la Timisoara José Carreras – caruia, cu ani in urma, ca un "amanunt", Ioan Holender ii fusese impresar...